„Zbor deasupra unui cuib“ de legionari şi comunişti, cu istoricul Toma Roman jr.

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
O
atitudine tipică pentru scriitorul Toma Roman jr.
O atitudine tipică pentru scriitorul Toma Roman jr.

Binecunoscutul jurnalist, cu formaţie de istoric, Toma Roman jr. a publicat recent o nouă carte (una de interviuri): „Mărturii de la verde la roşu“, apărută la o editură „proaspătă“, Miidecărţi. Volumul vine în continuarea preocupărilor constante ale autorului: „explorări în comunismul românesc“ şi avertizarea asupra pericolelor care pândesc în permanenţă societatea democratică.

Fostul ziarist/jurnalist (dar ce spun eu „ex“, pentru că se ştie că această calitate nu ai cum să ţi-o pierzi, indiferent dacă mai activezi în „câmpul muncii“ sau nu, pentru că nu are nimeni cum să-ţi taie mâna cu care scrii sau să-ţi intoxice creierul), actualmente, din câte ştiu, „custode“ al unui muzeu (încă) obscur (zic încă, pentru că mi-a spus că este pus pe „fapte mari“), oricum la bază istoric şi specialist în aşa-numita „istorie recentă“, om chiar cu „patalama“ de istoric, mă refer la Toma Roman jr., „recidivează“ zilele acestea cu o nouă carte – una de istorie, dar nu de istorie „academică“ şi scorţoasă/gomoasă, ci una „populară“ şi pe gustul publicului (era să scriu maselor, dar şi-ar dori autorul să vândă atât).

„Miidecărţi“ de istorie recentă

Survine destul de repede după apariţia editorială de anul trecut, tot un volum de istorie, publicat atunci la Editura Vremea: „Râsu’ plânsu’ în arhivele Securităţii“ (texte „trecute“ în mare parte prin blogul „Istorii încâlcite“ al autorului), despre care-am publicat, anul trecut pe vremea asta, un interviu cu „auctorele“ în „Adevărul“. Volumul actual se intitulează, provocator, „Mărturii de la verde la roşu“ (coperta cărţii chiar ilustrează, prin policromie, această „tranziţie“) şi este apărut la o editură mică, puţin cunoscută, dar „inimoasă“ (după cum mi-a dezvăluit tot autorul), denumită Miidecărţi şi având sediul în binecunoscuta localitate... Bragadiru City (menţionată „în clar“ în pagina a 3-a a cărţii).

Editura şi cel care-a înfiinţat-o sunt, din câte am înţeles, specializaţi în istoria secolului XX, post-1918, iar cu această carte a lui Toma putem spune că „au dat lovitura“, ţinând cont de notorietatea autorului. Adică, numele său şi intensa campanie de promovare a cărţii făcută de acesta pot acţiona ca un „cârlig“ pentru scoaterea din anonimat a micii edituri pline de bune intenţii.

Fascinaţi de Švejk

Făcând o paranteză, cărţile de până acum ale lui Toma Roman jr., patru la număr (şi cu aceasta cinci), se pot împărţi în două secţiuni: cărţile legate de istorie, care se referă la perioada comunismului românesc şi a post-comunismului imediat lui 1990 (interviuri sau acele materiale de „istorie senzaţională“ de pe blog, oricum întotdeauna cu o pronunţată dimensiune jurnalistică) – „Ceauşescu văzut de aproape“ (interviuri, Curtea Veche, 2008, colecţia „Actual“ – aşadar, şi în cazul lui Toma, un focus pe figura obsedantă a tiranului comunist) şi „Râsu’ plânsu’...“ de anul trecut (Vremea, 2020), cărora li se adaugă, cu brio, aceasta de acum, care accentuează dimensiunea „populară“, de public, a scrisului lui Roman jr. (fără a însemna deloc aceasta vreo facilizare a discursului) – şi volumele de beletristică propriu-zisă, în speţă încă două, „Omul care aduce pipi. Poveştile erotice ale unui jurnalist român“ (Trei, 2009 – „pastile“ stilizat-erotice, rezultate dintr-o rubrică, „Sex cu Toma Roman jr.“, susţinută cu succes multă vreme la unul dintre ziarele centrale la care a lucrat, texte cu elemente autobiografice, care dau seamă despre „fantastica, trista“ şi jegoasa „melancolie“ a jurnalistului român, care mai are şi apetenţe literare, în genul în care s-au afirmat şi un J.-L. Sterian sau, mai târziu, un Dan Alexe, cu „roşcatele“ sale) şi „romanul“ fantezist-politic (o nuvelă mai dezvoltată, de fapt) „Toţi fiii preşedinţilor“ (Editura Eikon, 2017), care reuşeşte oricum performanţa de a „amesteca“, cu cheie sau fără, figurile mai tuturor politicienilor importanţi postdecembrişti.

Ştiu că lucrează încă, sau este pe cale de a-l publica, la încă un roman în această sferă satirică, în care pare a se fi specializat (să spunem şi că, în anii ’90, scriitorul a fost un fervent colaborator al publicaţiei „Academia Caţavencu“ şi al almanahurilor editate de aceasta, or o astfel de „asociere“ lasă urme), al cărui titlu îi las lui decizia să-l dezvăluie, la momentul potrivit. Toma este băiatul (singurul la părinţi) al unui cuplu de intelectuali români redutabil şi, astfel, a moştenit, de la tatăl său, eseistul şi jurnalistul Toma Roman („Artă şi valoare“, colecţia „Studii“ a editurii Univers, 1983, printre altele), vâna teoretică, iar de la mama sa, cunoscuta şi importanta prozatoare Adriana Bittel, meşteşugul scriiturii (nu pot să uit un text în care scriitoarea povestea despre cultul intern pe care cei trei, incluzându-l şi pe micul Toma, l-au făcut în casă şi în familie minunatelor peripeţii ale... soldatului Švejk, una dintre cele mai mari cărţi ale umanităţii; alegerea însă tocmai a acesteia spune multe).

Toma Roman jr.
Toma Roman jr.
Toma Roman jr.
Am fost de multe ori acasă la Toma, şi, ca în cazul oricărui intelectual autentic, atât casa părinţilor lui, cât şi apartamentul în care locuieşte el, sunt pur şi simplu „tapetate“ de cărţi, atât vechi, cât şi noi.

„Luată la întrebări“, Simina Mezincescu

Revenind la actualul volum, „Mărturiile...“ sunt o carte extrem de plăcută la vedere, de răsfoit şi citit: de format mare (17x24), cu un text tehnoredactat „răsfirat“, astfel încât să poată fi citit de către oricine. Sunt interviuri realizate în ultimii ani de către autor, „pe ultima sută de metri“, cu diverşi „martori“ în vârstă ai celor două totalitarisme, ultimi supravieţuitori/„mohicani“ ai acestora (unii dintre oameni au 90 de ani sau chiar peste; cea mai cunoscută interlocutoare este doamna Simina Mezincescu, ultima, cred, supravieţuitoare a epocalului proces comunist Noica-Pillat din anii ’50, fostă purtătoare de cuvânt a Casei Regale a României).

Nu este deloc o lectură gratuită sau entertaining: autorul vrea să ne spună un lucru important, dar menţionat mai rar în ultima vreme, pentru că a fost „tocit“ prin uzitare, acela că „extremele se ating“, că esenţa lor este aceeaşi. „Să nu se mai repete!“, cum spuneau comuniştii despre fascism în anii ’50, dar, la „cum merg lucrurile“, mi-e teamă că ne răcim gura de pomană.



Citeşte şi: INTERVIU Jurnalistul Toma Roman jr., despre volumul „Râsu’-plânsu’ în arhivele Securităţii“: „Regele Mihai a negociat cu Ceauşescu, prin intermediul unui mason“

Toma Roman jr.
Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite