9 Mai - Ziua Victoriei. Ziua Europei. Pentru cine?
0
În noaptea de 8 spre 9 mai 1945, la câteva minute după miezul nopţii, mareşalul Keitel, şeful Înaltului Comandament al Armatei Germane, semna, într-o vilă dintr-o suburbie a Berlinului, devenită cartierul general al mareşalului Jukov, actul capitulării. Tot la 9 mai, începând din 1985, se sărbătoreşte Ziua Europei. Nefericită asociere!
De fapt, actul capitulării necondiţionate fusese semnat la Reims, în Franţa, la cartierul general aliat, în dimineaţa zilei de 7 mai 1945. Reprezentantul sovietic a fost generalul Ivan Susloparov, ofiţerul de legătură. Dar Stalin a cerut o nouă punere în scenă, la Berlin. Animalul politic care era Stalin şi-a jucat excelent cărţile, iar Eisenhower a consimţit, incapabil să înţeleagă semnificaţiile unui asemenea act. Din acel moment, Uniunea Sovietică a fost considerată, în spaţiul public european, marea învingătoare, iar Armata Roşie principala forţă aliată care a reuşit să distrugă „bârlogul fiarei fasciste”.
Dacă apariţia reprezentantului Franţei la ceremonia de la Berlin, generalul Jean de Lattre de Tassigny, le-a smuls zâmbete amare şi ironice germanilor, reprezentanţii Poloniei au fost ferm refuzaţi de Jukov, fără ca „eternul aliat” Marea Britanie, cea care declanşase războiul împotriva Germaniei pentru Polonia, să poată interveni. Naţiunile Unite se aflau deja sub influenţa teribilă a lui Stalin, pe lângă care marii oameni politici ai Occidentului păreau nişte copii timoraţi de ameninţările voalate ale tatălui.
Pentru România, ca pentru întreaga Europă de Est, ştim cu toţii cât se poate de bine ce a urmat. Considerată ţară învinsă, ţara noastră s-a aflat sub ocupaţia trupelor sovietice până în 1958. Am pierdut aproape tot din bruma de civilizaţie pe care o generaţie de excepţie o împlântase în sufletul naţiunii, cu şanse de a rodi mai târziu. Poporul român a fost lovit de un cataclism pe care nu putem să-l comparăm cu nimic în istorie, ale cărui urmări tragice se văd şi astăzi. Sunt dureros de vizibile.
În 1985, Consiliul European a ales 9 mai drept Ziua Europei, considerând celebra declaraţie din 9 mai 1950 a ministrului francez de externe, Robert Schuman, punctul de pornire a construcţiei europene. O percepţie potrivită pentru occidentul continentului. O asociere de date nefericită pentru români, polonezi sau unguri. Din respect pentru tragedia popoarelor din estul Europei, poate că Uniunea Europeană, extinsă până la Marea Neagră, are nevoie de o zi aniversară care să nu trezească pentru o parte a membrilor ei amintiri dureroase.
Dar oamenii politici români, curajoşi şi patrioţi cum îi ştiţi, sunt incapabili să ridice o asemenea problemă. Ea se află pe agenda reprezentanţilor Poloniei de multă vreme. N-aş vrea să intru însă în detalii, comparând Polonia cu România, că n-ar fi deloc în avantajul nostru.
Se încarcă comentariile...
