În aceeaşi limbă toată lumea plânge

Din  nebunia cotidiană  presărată de can-canuri şi  ştiri senzaţionale mă opresc, astăzi 18 ianuarie 2013 şi citesc nedumerit, pe un motor de stiri aproape anonim, un scurt text, text ce comemorează trecerea în lumea celor drepţi, acum 4 ani, a poetului Grigore Vieru.

Îmi aduc aminte de câteva poezii ale maestrului citite şi recitate de-a lungul timpului şi deschid un motor de căutare pentru a asculta una din ele. Prima pe care o găsesc se numeşte „În limba ta” şi e recitată de Fuego. De care mulţi râd sau fac haz pe motiv că e prea comercial de altfel. O reascult o dată, de două ori, de trei ori  şi rămân ca de fiecare dată fără cuvinte.

Fără cuvintele care ar putea întreba de ce este  mai interesantă astăzi pentru presa noastră stirea cum că ”Ileanca Vadici a rămas însărcinată cu un fotbalist de naţională“ sau că “Andreea Marin  va întâlni un bărbat cu bani”. Sau cu ce sunt mai interesante, mai duioase şi mai profunde ştirile bombă despre iubitele fotbaliştilor sau cele referitoare la condamnarea lui Cioacă.  Dar nu am acele cuvine aşa că prefer să ascult, iar şi iar ,această poezie superbă:

"In aceeasi limba
Toata lumea plange, 
In aceeasi limba
Rade un pamant.
Ci doar in limba ta
Durerea poti s-o mangai, 
Iar bucuria
S-o preschimbi in cant.

In limba ta
Ti-e dor de mama, 
Si vinul e mai vin, 
Si pranzul e mai pranz.
Si doar in limba ta
Poti rade singur, 
Si doar in limba ta
Te poti opri din plans.

Iar cand nu poti
Nici plange si nici rade, 
Cand nu poti mangaia
Si nici canta, 
Cu-al tau pamant, 
Cu cerul tau in fata, 
Tu taci atuncea
Tot in limba ta. "