articolul anterior articolul urmator

Şantierul memoriei

2
11 Jul 2019 15:08:49
Radu Preda

2 Comentarii

antipozi
11.07.2019, 19:53:00

Cred ca depinde foarte mult care memorie . Asa ca o gluma, asta imi adunce aminte cum ma radeam odata de un domn pe care il chema cred Krisnamurti (sau ceva asemanator). Acest guru a vizitat Europa in anii 1900 cu scopul de a promova budismul. Si una din discursurile lui de rezistenta era asta: Trebuie (urma o pauza care se dorea inteligenta) sa (pauza evidenta ) ne (pauza) intoarcem (pauza) la (pauza) valorile (pauza) trecului (si aici urma un gest de ingamfare cu ridicarea nasului in vant). Te prapadeai de ras cand il vedeai. La fel de mult era de ras si cand ii analizai discursu, pentru ca la care valori se referea? Ca asta nu mai preciza in intelepciunea dumnealui. Dar ce e cert ca asa inept cum parea a fi, a reusit sa faca mult budism prin Europa

-3 (3 voturi)
val petru
12.07.2019, 14:05:01

Fara indoiala,memoria istoriei recente (1948-1989) este importanta, dar devine problematica atunci cand este abordata selectiv, emotional si denaturant. Dorinta imperativa de a demoniza integral regimul trecut, transformata in necesitate de catre segmente radicalizate ale societatii, au facut ca procesul cuplului Ceausescu sa fie un exemplu de manual privind injustitia aplicata confabulatoriu, cu patos, justificata fiind prin conditia "revolutionara" a timpului, in realitate o razmerita de un primitivism animalic. "Actul fondator" al justitiei noii societati s-a dovedit a fi fundamentul uneia din cele mai incompetente si decredibilizate justitii din lume. Au urmat, prin anii '90, cifrele ororii comuniste, ale infernului/holocaustului rosu etc. cu milioane de detinuti politici si sute de mii de morti in gulagurile romanesti. Cu timpul, prin efortul IICCMER, numarul real al detinutilor politici din Romania comunista a ajuns la cca 80 000, iar al celor decedati in inchisori si colonii de munca, la aproape 3900. Acelasi "principiu" fusese aplicat si in cazul procesului Ceausescu (64000 morti "confirmati" la Revolutie, 1130 in realitate), principiul "bai, pune-acolo, sa fie de unde scadea!". Cu toate eforturile IICCMER de a documenta si stabili o realitate bine definita faptic a perioadei comuniste, pentru multi romani "verzi" hiperdemonizarea perioadei respective ramane o obsesie existentiala irepresibila, iar orice corectie realista este primita cu dispret si manie, sau pur si simplu ignorata.