Ţintă CIA: Barba lui Castro

Cu puţin înainte de debarcarea în Golful Porcilor,  Casa Albă dă publicităţii lista cărţilor favorite ale lui John F. Kennedy. La numărul 9 în top apare cartea lui Ian Fleming, „Din Rusia cu dragoste“, despre aventurile lui James Bond.

Se pare că preşedintele împărţea pasiunea pentru această carte cu Allen Dulles, şeful CIA.  După cum va povesti el mai tîrziu, cartea îi fusese recomandată de Jackie Kennedy.

Pasiunea preşedintelui pentru fantasmagoricele performanţe ale lui James Bond în materie de spionaj, cafteală şi muieri a stîrnit multe valuri în presă.

S-a vorbit însă mai puţin de invitaţia făcută de Kennedy, în primăvara anterioară, lui Ian Fleming, de a-i fi oaspete la casa din Georgetown. La cafea, venind vorba de Fidel Castro (obsesia Americii în acel moment), Kennedy l-a întrebat pe Ian Fleming ce-ar fi făcut James Bond, dacă şeful său, faimosul M, i-ar fi cerut să-l scape de Bărbos. Scriitorul i-a răspuns că în America se face prea mare caz de Castro. Asta a dus la exagerarea importanţei în ochii cubanezilor şi a întregii lumi. Mult mai eficient ar fi dacă SUA ar încerca să-l ridiculizeze pe El Comandante en Jefe.

Plecînd de la premisa că doar trei lucruri îi preocupă pe cubanezi – banii, religia şi sexul, - Ian Fleming a sugerat trei posibile acţiuni:

1) Americanii să trimită avioane pentru a arunca bani deasupra Havanei împreună cu manifeste care să precizeze că aceşti bani sînt însoţiţi de salutările SUA.

2) Apelînd la baza Guantanamo, SUA să născocească anumite apariţii mistice pe cer (o cruce, de exemplu)

Asta îi va face pe cubanezi să se uite tot timpul spre cer.

3) Să se trimită avioane care să lanseze manifeste cu complimente din partea URSS, în care să se dezvăluie că testele americane cu Bomba Atomică au otrăvit aerul de deasupra insulei.

Potrivit textului, radioactivitatea rămîne mult timp în bărbi. Care radioactivitate face bărbaţii impotenţi. Speriaţi, cubanezi îşi vor rade bărbile. Fără barbă însă, Revoluţia va crăpa. Ian Fleming a murit în 1964.

Dacă ar mai fi trăit, ar fi aflat, din rapoartele Comitetului Church (Pentru investigarea activităţilor CIA sub acoperire), în 1975, ori din cele ale CIA, desecretizate în 1993, că Agenţia a luat în serios operaţiunile sugerate – poate în glumă – de creatorul lui James Bond. Astfel, după eşecul de la Playa Giron, CIA a cheltuit bani şi energie pentru a-l lăsa pe Castro fără barbă.

Elaborat la cererea lui Edward Landsale, şeful Operaţiunii Mangusta, de către Sidney Gottlieb, de la Divizia de Servicii tehnice a CIA, Planul consta în următoarele:

Cînd Castro avea să călătorească în străinătate, agenţii CIA ar fi pîndit momentul cînd el şi-ar fi lăsat cizmele în faţa uşii de la camera de hotel, pentru a fi lustruite. Atunci, agenţii s-ar fi repezit şi ar fi turnat în ele praf de tallium, un puternic depilator. Castro ar fi rămas astfel fără barbă. Şi un Castro fără barbă şi-ar fi pierdut carisma în ochii cubanezilor. Planul a fost abandonat însă în clipa cînd CIA a constatat că Fidel Castro nu călătoreşte peste hotare.

Nu mai puţin ridicole, mărturisind capacitatea infinită a birocraţiei de a fabrica tîmpenii pe bandă rulantă, rămîn şi alte acţiuni, care-şi propuneau ceea ce se considera a fi compromiterea imaginii publice a lui Castro.

Se plănuieşte astfel împrăştierea de gaze halucinogene în studioul TV din care Castro urma să ţină un discurs TV în direct. Se paria pe faptul că Liderul Cubanez ar fi devenit incoerent, făcîndu-i pe cubanezi să creadă că e beţiv.

O variantă a planului consta în impregnarea trabucelor lui Castro cu o substanţă menită a provoca tulburarea Liderului în timpul manifestărilor sale publice. Pare transpusă în practică şi o altă sugestie a lui Ian Fleming. Să se răspîndească în Cuba zvonul că e iminentă o a doua venire a lui Iisus, cu scopul clar de a-l învinge pe anti-Christul Castro.

Dintr-un submarin ivit lîngă coasta Cubei s-ar fi lansat un bombardament cu stele false, pentru a întări imaginea de A doua venire a lui Christos. Pentagonul, interesat şi el de imaginea publică a lui Castro, avansează un alt plan.

Conceput de generalul de brigadă William Craig sub numele de cod Good Times (în documentul Posibile acţiuni de provocare, hărţuire şi sabotare a Cubei, înaintat generalului Landsale, şeful operaţiunii Mangusta, la 2 februarie 1962), operaţiunea consta în difuzarea de fotografii false compromităţoare.

Una dintre ele urma să-l înfăţişeze pe Castro cu două muieri trupeşe într-un pat într-una din rezidenţele sale, lîngă o masă cu bunătăţi. Legenda se voia mai mult decît semnificativă: Raţia mea e diferită! De a poporului cubanez, se înţelege.

Tipărite într-un număr uriaş de exemplare, pozele urmau să ajungă în Cuba prin lansarea din aer sau prin introducerea lor de către agenţi.

Operaţiunea se anunţa din start o prostie. Aşa cum va sublinia Ann Louise Bardach în volumul Wihtout Fidel, apărută în 2009, Castro face o excepţie notabilă între dictatorii Americii Latine şi ai lumii prin dezinteresul faţă de lux şi bogăţie. Retras de la Putere în 2006, Fidel Castro e viu. Şi cu barbă!