A aplaudat şi Majestatea Sa?!

Vineri, 22 august 1947. Guvernul dr. Petru Groza consacră Actului de la 23 august 1944 o şedinţă festivă la Ateneul Român.

„Scînteia“ de sâmbătă, 23 august 1947, apărută însă în după-amiaza lui 22 august 1947 (ziarele româneşti mai practicau soluţia antedatării din anii interbelici), publică Programul Manifestării, prefaţat trecerea în revistă a oficialităţilor invitate să participe: „M.S. Regele, membrii Guvernului, reprezentanţii Adunării Deputaţilor, Comisia Aliată de Control, Corpul Diplomatic şi Reprezentanţii Înaltelor Autorităţi Civile şi Militare“.

Programul e următorul:

„— orele 18,15, sosirea invitaţilor;
— orele 18,25, sosirea domnului Preşedinte al Consiliului;
— orele 18,30, sosirea M.S. Regelui
Imnul Regal
Imnurile Aliate
Cuvântul domnului prim-ministru, dr. Petru Groza“.

„Scînteia“ de duminică, 24 august 1947 (apărută sâmbătă, 23 august 1947) consacră Solemnităţii un amplu reportaj, tipărit sub titlul:

„Ziua de 23 August a fost sărbătorită ieri la Ateneul Român, în prezenţa M.S. Regelui şi a membrilor guvernului.
După trei ani de muncă şi de luptă pentru triufumul democraţiei avem satisfacţia datoriei împlinite.“

Însoţită de trei fotografii făcute la faţa locului (prima – M.S. Regele în loja Ateneului, a doua, D. dr. Petru Groza vorbind şi a treia, De la dreapta la stânga, tov. Gh. Gheorghiu-Dej, d. Al. Alexandrini şi tov. Teohari Georgescu), relatarea debutează cu necesara consemnare a inevitabilului moment de protocol: „M.S. Regele a sosit la Ateneul Român la orele 6.30, fiind însoţit de d-nii General Adjutant C. Nicolescu, şeful Casei Militare, şi D. Negel, Mareşalul Palatului.

În incinta Ateneului, M.S. Regele a fost întâmpinat de d. dr. Petru Groza, preşedintele Consiliului de miniştri, d-nii Gh. Tătărescu, vicepreşedintele Consiliului de miniştri şi ministrul Afacerilor Străine, general-colonel al armatelor de tancuri I.Z. Susaikov, locţiitorul preşedintelui Comisiei Aliate de Control, S.I. Kavtaradze, ambasador extraordinar şi plenipoenţiar al U.R.S.S. în România, general Greer şi colonel Clarence Culp, reprezentanţii Misiunilor Militare Engleză şi Americană.“

Nimic deosebit de consemnat până aici. Autorităţile sărbătoresc trei ani de la 23 august 1944 printr-o Adunare festivă la Ateneu. Fiind vorba de un moment de stat, dar şi de Actul înmugurit de Majestatea Sa, prezenţa Regelui se impunea. Premierul Petru Groza, şeful Guvernului instalat după scrutinul din noiembrie 1946, ia cuvântul:

„MAJESTATE,

Aniversăm astăzi împlinirea celui de-al treilea an de la ziua istorică din 23 August 1944. Recapitulînd cei trei ani împliniţi, în toată intensitatea trăirii lor, putem stabili balanţa activităţii noastre de atunci şi pînă astăzi.

Care este această balanţă?

Timpul care s-a scurs între 23 August 1944 şi 6 Martie 1945 a fost mai puţin prielnic consolidării situaţiei politice pe plan intern şi extern, întîrziind reformele necesare unei democratizări politice şi economice a României. Aceasta pentru motivul că rămăşiţele regimurilor trecute, strânse în jurul conducătorilor vechilor partide «istorice», îngroşînd astfel anemicele cadre ale acestor partide, continuau să se menţină pe arena politică, turburînd cu amestecul lor truda poporului, pentru consolidarea unei noi orînduieli sociale, politice şi economice. (Aplauze).

Aceste formaţiuni politice lipsite total de sprijinul masselor, s-au aşezat de la început, dîndu-şi seama de această slăbiciune a lor, pe o altă linie politică decît a democraţiei ajungînd pe acest drum în mod fatal la munca subterană şi antinaţională, în complicitate cu elementele străine de interesele poporului, de dincoace şi dincolo de graniţă. O parte din ele au refuzat existenţa legală pe care, cu prea multă largheţă, regimul nostru politic le-a asigurat-o, preferînd prin propria lor hotărîre clandestinismul şi subvernitatea şi ca o consecinţă inevitabilă, scoaterea în afară de lege“.

Această primă parte a discursului se constituie într-un violent Rechizitoriu la adresa PNŢ şi PNL, partide cărora dr. Petru Groza le ataşează „istorice“ în ghilemele. PNŢ şi PNL au continuat să se menţină pe scena politică „tulburând cu amestecul lor truda poporului“.

Mult mai grav PNŢ şi PNL s-au aşezat pe o politică trădătoare, „în complicitate cu elementele străine de interesele poporului“, ceea ce a făcut „scoaterea lor în afară de lege“.

Suntem în 22 august 1947. Folosind prilejul unui moment solemn, dr. Petru Groza justifică succesiunea de grave abuzuri şi ilegalităţi în urma cărora Opoziţia e scoasă de pe scena politică:

— Înscenarea de la Tămădău – 14 iulie 1947, urmată de arestarea lui Ion Mihalache şi a altor lideri naţional-ţărănişti.
— Ridicarea imunităţii parlamentare a şase demnitari naţional-ţărăneşti în frunte cu Iuliu Maniu, pentru a putea fi arestaţi – 19 iulie 1947.
Arestarea lui Iuliu Maniu- 24 iulie 1947.
— Dizolvarea PNŢ prin Jurnal al Consiliului de Miniştrii şi votare în Adunarea Deputaţilor – 30 iulie 1947.

Deşi respectînd cât de cât limbajul protocolar, Discursul lui Petru Groza reia acuzaţiile tari din „Scînteia“ şi din cuvintele liderilor comunişti împotriva PNŢ. Reportajul precizează, în final: „Aplauze puternice, îndelung repetate, urale“. A aplaudat şi Majestatea Sa?!