Istorie

articolul anterior articolul urmator

A murit Alexandru Vulpe

0
9 Feb 2016 19:16:47
Autor: Doinel Tronaru
Alexandru Vulpe (1931-2016)    FOTO: Agerpres
Alexandru Vulpe (1931-2016)    FOTO: Agerpres

Academicianul Alexandru Vulpe, istoric şi arheolog, fost director al Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan“ al Academiei Române, a decedat pe 9 februarie la vârsta de 84 de ani.

"Ne-a părăsit astăzi un mare arheolog, profesor şi om de carte. Academicianul Alexandru Vulpe, directorul Institutului de Arheologie V. Pârvan, preşedintele secţiei de Ştiinţe Istorice şi Arheologie a Academiei Române, emeritus al Universităţii din Bucureşti, a plecat dintre noi. Sit Tibi Terra Levis. Va rămâne întodeauna cu noi amintirea cursurilor erudite, a generozităţii sale faţă de studenţi şi colegi deopotrivă, exemplul unei vieţi care ne-a făcut lumea mai frumoasă", a anunţat Departamentul de Istorie antică, Arheologie, Istoria Artei al Universităţii din Bucureşti, marţi, pe contul său de pe o platformă de socializare.

Arheolog şi doctor în istorie, Alexandru Vulpe, născut pe 16 iunie 1931, la Bucureşti, a fost preşedinte al Secţiei de Ştiinţe Istorice şi Arheologie a Academiei Române şi director al Institutului de Arheologie "Vasile Pârvan" al Academiei.

Din 1996, Alexandru Vulpe a fost membru corespondent al Academiei Române, iar din 2009 a fost ales membru titular al Academiei.

Istoricul Alexandru Vulpe s-a născut la 16 iunie 1931, în Bucureşti. A absolvit Facultatea de Istorie din Bucureşti (1954). În 1968 şi-a susţinut teza de doctorat "Necropola halstattiană de la Ferigile. Monografie arheologică".

A fost cercetător (din 1965) şi director (din 1999) al Institutului de Arheologie "Vasile Pârvan" al Academiei Române. De asemenea, a fost profesor asociat (din 1990) şi profesor titular (din 1994) la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti, unde a predat cursuri şi seminarii speciale în domeniile pre—şi protoistorie. A ţinut prelegeri la Berlin, Frankfurt, Giessen Heidelberg, Kiel, Marburg, Munster, Saarbrucken.

A desfăşurat o bogată activitate arheologică de teren, în calitate de conducător al şantierelor de la Ferigile, Costişa, Brad, Deleni, Patraşcani, Tigveni, Susani, Rotbav, Davideşti, Cepari, Remetea-Pogănici, Popeşti şi Rudeni.

Rezultatele cercetărilor sale se regăsesc în numeroase lucrări, studii, articole, rapoarte, comunicări, publicate în ţară şi în străinătate, singur sau în colaborare. Sunt abordate teme privind începutul şi dezvoltarea metalurgiei aramei şi bronzului, a orfrevăriei antice în România şi ţările învecinate, culturile epocii bronzului în România, istoria şi civilizaţia primei epoci a fierului, cu deosebire a culturilor Basarabi şi Ferigile-Bârseşti şi raporturile cu illirii, sciţii şi tracii sudici, istoria şi civilizaţia celei de-a doua epoci a fierului, cu accent pe "dava" (cetatea getică) de la Popeşti.

Pot fi menţionate în acest sens lucrările: "Cu privire la periodizarea epocii bronzului în Moldova"' (1961); "Traci şi illiri la sfârşitul primei epoci a fierului în Oltenia" (1962); "Ptolemy and the Ancient Geography of Moldavia" (1964); "Les phases de la civilisation de Tei" (1964); "Cercetări arheologice şi interpretări istorice privind sec. VII-V î.e.n. în spaţiul carpato-dunărean" (1970); "Axte und Beile in Rumanien" (2 vol., Munchen, 1970, 1975), lucrare distinsă cu Premiul "Vasile Pârvan" al Academiei Române; "Începuturile metalurgiei aramei în spaţiul carpato-dunărean" (1973); "Puncte de vedere privind istoria Daciei preromane" (1979); "Despre unele aspecte ale spiritualităţii dacice" (1986); "Spaţiul egeo-anatolian şi Europa sud-estică în lumina unei revizuiri a cronologiei epocii bronzului" (1997) ş.a.

S-a numărat printre autorii "Dicţionarului de istorie veche a României" (1978) şi coordonatorii şi autorii vol. I din tratatul "Istoria Românilor" (2001).

A publicat o serie de studii privind izvoarele literare antice referitoare la istoria veche a României: "Geto-Dacii?", "Din nou despre geografia antică a Moldovei la vest de Prut" (2000), "Cimerienii. Un etnonim cu multiple înţelesuri" (2002), "Cum să-l înţelegem pe Herodot'"(2005) ş.a.

În 2012 a devenit profesor emerit al Facultăţii de Istorie a Universităţii Bucureşti.

A fost membru corespondent (23 februarie 1996) şi membru titular (2009) al Academiei Române; membru corespondent al Institutului Arheologic German şi membru în Comitetul Executiv al Uniunii Internaţionale de Ştiinţe Pre—şi Protoistorie din cadrul UNESCO (1991, membru de onoare 2001).

A fost distins (2000) cu Ordinul Naţional "Steaua României" în grad de Comandor.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

0 Comentarii

Modifică Setările