Istorie

articolul anterior articolul urmator

Alexandru Ioan Cuza şi autocefalia Bisericii Ortodoxe Române – 150 de ani

7
11 Jan 2015 00:37:21
Tudor Sălăgean

În urmă cu 150 de ani, în 11 ianuarie 1865, printr-o ordonanţă domnească, Alexandru Ioan Cuza îi acorda mitropolitului Nifon al Ungrovlahiei titlul de „primat al României”. Prin acest act domnesc, care urma adoptării Decretului organic din 3 decembrie 1864 pentru înfiinţarea unei autorităţi sinodale centrale, Biserica Ortodoxă din România devenea autocefală.

                 

În 11 ianuarie 1865, printr-o ordonanţă a domnitorului Alexandru Ioan Cuza, mitropolitul Nifon al Ungrovlahiei devenea „primat al României”. Actul domnesc urma adoptării Decretului organic din 3 decembrie 1864 pentru înfiinţarea unei autorităţi sinodale centrale, al cărui prim articol declara independenţa Bisericii Ortodoxe Româneşti. Biserica românească devenea astfel autocefală, fiind scoasă de sub autoritatea Patriarhiei greceşti din Constantinopol. O autoritate retrogradă şi exploatatoare, ostilă domnitorului care realizase, la sfârşitul anului 1863, secularizarea averilor mănăstireşti, readucând în patrimoniul ţării proprietăţi care însumau un sfert din suprafaţa acesteia. O autoritate care, mai mult decât atât, reprezenta unul dintre factorii majori de influenţă ai Rusiei ţariste. Supusă unor factori ostili consolidării României moderne, biserica românească era percepută în această perioadă ca fiind o instituţie retrogradă, spoliatoare şi coruptă, implicată în malversaţii financiare şi activităţi ilicite, reprezentând una dintre cele mai serioase piedici în calea modernizării şi democratizării societăţii româneşti.

Cele mai multe dintre iniţiativele modernizatoare ale lui Cuza au fost primite de biserică cu neîncredere şi cu ostilitate. Cu câteva notabile excepţii, cea mai semnificativă fiind aceea a episcopului Melchisedec Ştefănescu al Dunării de Jos, oamenii bisericii erau susţinători ai unui vechi regim care se opunea cu înverşunare reformelor lui Cuza. Evident, domnitorul a fost acuzat pentru intervenţia sa, de pe poziţii autoritare, în problemele bisericeşti. De altfel, biserica ortodoxă preferă şi astăzi să considere că autocefalia s-a realizat abia în 1885, atunci când a fost obţinută recunoaşterea din partea Patriarhiei ecumenice.

Putea însă Cuza să acţioneze altfel decât a făcut-o?

Cu doar un an înainte, în ianuarie 1864, Cuza avusese o cu totul altă atitudine faţă de reprezentanţii clerului, încredinţând unei comisii bisericeşti misiunea de a se pronunţa asupra renunţării la anacronicul calendar iulian şi a trecerii la calendarul gregorian, care fusese adoptat de mult timp de întreaga Europă civilizată. Această comisie bisericească se pronunţase însă, cu îndărătnicie, împotriva adoptării noului calendar. Era o nouă dovadă asupra obtuzităţii şi încăpăţânării unui cler pentru care dogmele greşit interpretate erau mai importante decât realităţile ştiinţifice şi evidenţele astronomice. Astfel, România a continuat să rămână, din punctul de vedere al calendarului civil, un stat medieval până la 1 aprilie 1919, când, ca urmare a realizării Marii Uniri, autorităţile au fost obligate să extindă în sfârşit calendarul gregorian pe întregul teritoriu al României Mari.  Era astfel înlăturată o situaţie penibilă şi anacronică prin care un ardelean, un bănăţean sau un bucovinean care trecea graniţa României Vechi era obligat să îşi dea calendarul înapoi cu două săptămâni.

După această dovadă a incapacităţii de adaptare a reprezentanţilor clerului la nevoile unei societăţi în curs de modernizare, Cuza a luat, probabil, singura decizie rezonabilă pentru a putea face progrese în problema autocefaliei: renunţarea la consultarea autorităţilor bisericeşti şi rezolvarea acestei chestiuni de către autorităţile civile.    

Biserica Ortodoxă Română preferă, astăzi, să considere că autocefalia sa datează doar din anul 1885, când, după câteva decenii de negociere, aceasta a fost în sfârşit recunoscută de către Patriarhia ecumenică. O atitudine care poate fi interpretată şi ca o prelungire, peste secole, a unei vechi antipatii faţă de înfăptuirile lui Cuza. Pe de altă parte, fără îndoială, dintr-o perspectivă strict ecleziastică, momentul 1885 îşi are, şi el, importanţa lui, marcând momentul unei recunoaşteri de multă vreme aşteptate.  

Din punctul de vedere al istoriei generale sunt importante însă faptele. Din această perspectivă, autocefalia a devenit efectivă în 1865, când orice legături de subordonare faţă de Patriarhia ecumenică au fost rupte, influenţa rusească a fost serios limitată, iar biserica a început să funcţioneze potrivit statutului său, adoptat de Adunarea reprezentativă în 1864 şi promulgat de Cuza în 1865. La fel cum Unirea Principatelor este unanim considerată ca fiind realizată la 24 ianuarie 1859, şi nu la data recunoaşterii sale de către puterile garante, cum independenţa României este aniversată de la 9/10 mai 1877, înaintea oricărei recunoaşteri din partea puterilor străine, sau cum unirea Transilvaniei este aniversată la 1 decembrie 1918, şi nu la 4 iunie 1920 (Tratatul de la Trianon), autocefalia trebuie considerată realizată odată cu desemnarea mitropolitului Nifon în calitatea de conducător al unei biserici româneşti unificate care, potrivit legilor statului român, nu mai era subordonată nimănui. Celelalte biserici ortodoxe din ţările vecine consideră, de altfel, ca dată a obţinerii autocefaliei momentul efectiv al declarării acesteia, şi nu târziile recunoaşteri venite din partea unei Patriarhii ecumenice care a acceptat cu destulă greutate noile schimbări. Recunoaşterea patriarhiei a fost, fireşte, una binevenită, însă, din punctul de vedere al istoricului, ea nu face decât să aducă confirmarea unui fapt împlinit.

Luptând împotriva unui întreg sistem, Alexandru Ioan Cuza, împreună cu cei care au crezut în modernizarea societăţii româneşti în perioada domniei sale, a avut o rol extrem de important în extragerea bisericii româneşti din evul mediu întârziat în care se complăcea şi în împingerea sa, pe alocuri chiar cu forţa, către lumea modernă. El a readus în patrimoniul ţării avuţii imense care se scurgeau în afara acesteia şi a înlăturat dependenţa bisericii faţă de instituţii străine. A luat de pe umerii oamenilor bisericii grija administrării unor domenii necuvenit de întinse şi a evidenţei stării civile. A introdus, în schimb, principiul participării statului la salarizarea personalului bisericesc. Astfel, biserica românească a fost îndrumată către adevărata sa menire: cea spirituală.

       

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

7 Comentarii

M Costi
11.01.2015, 05:20:41

Articol interesant , felicit autorul pentru ideea de a prezenta masurile de modernizare initiate de domnitorul Cuza ! Ar fi interesant daca autorul ar prezenta mai pe larg atat drepturile cat si obligatiile care le-au revenit Statului Roman si Bisericii din secularizarea averilor manastiresti si autocefalia Bisericii Ortodoxe Romane. In special , de unde vine obligatia Statului Roman de a plati salariile clerului , de toate confesiunile si religiile. Se comenteaza mult pe aceste teme , in ultima vreme si mai mereu fara o baza reala ....

+4 (4 voturi)
Radu Mircea
11.01.2015, 07:01:38

Se pare ca dorinta de inavutire a bisericii sau a '''slujitorilor''' ei este ciclica ca gripa . Ea nu dispare doar se transforma . De unde pina la secularizarea lui Cuza averile se scurgeau spre greci , dupa acest act cu aceasi lacomie au continuat sa prosteasca si sa sa se imbuibe dar in folos propriu sugind la toate oile posibile : la stat in primul rind de unde-si iau o buna parte din salariu (65%) , de la acelasi stat la care fenteaza impozitele si TVA-ul la toate activitatile comerciale care nu au nimic de aface cu biserica in sine (exploatari agricole , forestiere , firme de turism , hoteluri , statiuni intregi , tipografii , felurite negustorii la care au si monopol , etc .) , tot de la stat mai sug cu lacomie tot ce este pomana electorala si tot ce este cersetorie ordinara pentru diverse proiecte faraonice . Nu trebuie sa va amintesc ca statul nu da din buzunarele vremelnicilor sai amploiati ci din bugetul adunat din contributiile noastre si din impozitele impovaratoare . Desigur nu este de neglijat si banii scosi cu forta din buzunarul enoriasilor in schimbul '''serviciilor religioase''' sau mai subtil prin prostirea celor naivi care sunt gata sa-si doneze avutul bisericii in schimbul iertarii pacatelor . Mai sunt si o parte de imbogatiti ai capitalismului care arunca cu bani in biserica din furaciunea adunata sau excrocata (vezi cazuri ca Becali si alti hoti care doneaza mertane patriarhiei) si biserica se inghesuie cu slugarnicie sa-i adune de pe jos sau sai pupe daca le-a fost lipita bancnota pe frunte ca la lautari . Daca am un regret dupa comunism , sa stiti ca asta este singurul . Comunistii reusisera sa taie ghiarele hotilor in sutana si nu mai sufla unul de la patriarh la ultimul tircovnic . Ba era inghesuiala la dat cu subsemnatul la secu' . Cu citeva exceptii totii ii suflau in pinze iubitului conducator si partidului biruitor . Adunarea a cit mai multor averi , jecmanirea ultimului leutz din buzunarul batrinei care vine la biserica este ordinul de zi pe unitate al prealacomului Daniel adresat intregului cler . Nu stiu daca inainte de Cuza , grecii reuseau sa fure cit fura si jefuiesc acum slujitorii lui dumnezeu si al lui isus cel sarac ????

+4 (6 voturi)
Vanatorul/d.c.
11.01.2015, 08:53:16

Mircea, subscriu in totalitate..! Biserica Ortodoxa Romana e una dintre cele mai importante cauze a degenerarii morale si si spirituale a natiunii romane..! Practic, BOR a fost, este si va mai continua sa fie inca o perioada, o piedica serioasa, periculoasa in ceea ce priveste reformele, emanciparea populatiei si integrarea europeana a Romaniei..! In ultimii 70 de ani BOR a avut numai patriarhi comunisti si securisti..! De altfel, s-a vazut la ultimile alegeri prezidentiale ca preotii BOR au fost agenti electorali ai securistilor, comunistilor si progeniturilor lor pesediste, lucru explicabil prin faptul ca popimea BOR se afla in cardasie cu acestia la devalizarea avutiei si economiei nationale si la tot felul de matrapazlacuri. Corupta, meschina, hulpava, obeza, privilegiata, retrograda si colaboratoare cu toti mafiotii politici si toate otrepele societatii, BOR e la randul ei o organizatie infractionala ferm ierarhizata, cu un profund caracter antiprogresist, antinational si antieuropean..!

+3 (5 voturi)
Paun Al
11.01.2015, 10:12:31

Istoria noastra , si nu numai a noastra,istoria omenirii .... arata de fapt un lucru foarte simplu... Transformarea unei invataturi spirituale intr-o afacere . Cea mai mare afacere de pe planeta Pamant . In care miliarde de oameni cotizeaza unoi semeni de ai lor ...oameni ca si ei doar ca sunt mai smecheri , mai oportunisti ... ca sa ajunga in rai ...dar nu acum , ci pe "lumea cealalta ". Pe principiul platesti acum ...primesti ...dupa moarte .. Insa nu imdeiat dupa moarte , ci undeva peste mii ,peste milioane de ani , cand vom fi devenit de mult "oale si ulcele " , adica la a doua venire a lui Iisus . Cine ...pe cine sa traga la raspundere atunci ...daca nu va fi adevarat , daca am fost inselati , trasi pe sfoara ...acum ? Si ne mai pretindem "homo sapiens ".... Toti cei ce de buna credinta care cred in Dumnezeu nu-si pun o intrebare simpla ? De ce trebuie sa cotizezi ,sa "donezi".... unor oameni organizati ca societati comerciale ..... cu patrimoniu si salariati....ca sa ajungi la Dumnezeu , in rai ?

+5 (7 voturi)
Radu Mircea
11.01.2015, 11:38:17

# Paun Al '''De ce sa cotizezi , sa donezi unor oameni organizati ca societati comerciale ....'''' Simplu Dom' Paun : DE FRAIERI !

+5 (7 voturi)

Vezi toate comentariile (7)