Avantajul de a avea cât mai mulţi analfabeţi

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

La dobândirea Independenţei de Portugalia, pe 11 noiembrie 1975, Angola avea un procent de analfabeţi de aproximativ 85%. Forţa care a preluat puterea – MPLA, Mişcarea de Eliberare Naţională de inspiraţie marxist-leninistă, condusă de Agostinho Neto, anunţă cu fanfară Campania de alfabetizare.

Chiar în Declaraţia de Independenţă, ţinută la Luanda, într-o capitală aflată sub asediul celorlalte două Mişcări pretendente la preluarea Puterii FNLA şi UNITA, autoproclamatul şef al statului angolez plasează combaterea analfabetismului, ca parte a unei politici educaţionale revoluţionare, printre priorităţile absolute ale noului regim.

Ce înseamnă o nouă politică educaţională? Printre altele, un nou conţinut al manualelor, corespunzător schimbărilor. Nu numai în Angola, dar şi în ţările socialiste, trecerea de la un regim la altul e sinonimă cu trecerea de la un manual la altul.

Aşa s-a petrecut după 23 august 1944, când elevii au trebuit să înveţe că Monarhia a fost o exploatatoare sângeroasă sau că între ruşi şi români, din cele mai vechi timpuri, a domnit amiciţia. Aşa s-a petrecut după decembrie 1989, când, odată cu portretul lui Nicolae Ceauşescu, au dispărut din manuale lecţiile despre măreţia orânduirii socialiste, pentru a lăsa locul lecţiilor despre nenorocirea dictaturii comuniste.

Astfel, trecerea de la un regim la altul nu-i altceva decât trecerea de la o statuie la alta, de la un nume de stradă la alta şi de la un manual la altul.

Elevii angolezi, câţi erau, învăţaseră până atunci că Portugalia era farul călăuzitor al Africii, că nu există angolezi, ci lusophoni, un fel de angolezi convertiţi la portugalism, fericiţi de a fi portughezi.

După dobândirea Independenţei, manualele se grăbesc să reflecte noile realităţi ale Angolei. Perioada portugheză e denunţată drept una a jugului colonialist, iar cea de acum e descrisă drept una de libertate şi demnitate.

Pe 22 noiembrie 1976, Agostinho Neto, câştigător al Puterii graţie intervenţiei cubaneze, anunţă într-un discurs ţinut la Fabrica de textile Textang debutul Campaniei naţionale de alfabetizare.

Christine Hatzky e profesor la Universitatea Leibniz din Hanovra, specialistă în America Latină şi Caraibiană şi în Africa Lusophonă postcolonială. În 2012, ea a publicat la editura Oldenbourg din Munchen studiul Kubaner in Angola: Süd-Süd-Kooperation und Bildungstransfer 1976-1991, tradus în 2015 la University of Wisconsin Press, sub titlul Cubans in Angola: South-South Cooperation and Transfer of Knowledge, 1976–1991 (Cubanezii în Angola: Cooperarea Sud-Sud şi transferul de cunoştinţe, 1976–1991).

Deşi se ocupă de angajamentul militar şi civil al Cubei în Angola (unul dintre marile mistere ale secolului XX, dacă ne gândim că o ţară pirpirie precum Cuba a reuşit să rămână militar şi civil timp de 16 ani într-o ţară precum Angola, mult mai mare şi situată la mii de kilometri distanţă), cartea ne pune la dispoziţie amănunte interesante despre campania de alfabetizare din Angola.

Mai precis, despre folosirea alfabetizării pentru educarea revoluţionară a celor care pînă atunci nu ştiau să scrie şi să citească:

„Sub moto-ul A învăţa e o datorie revoluţionară, campania la nivel naţional intitulată Lupta pentru alfabetizare îşi asumă să combată rata ridicată de analfabeţi. Campania e prima iniţiativă politică la nivel naţional cu scopul de a crea o naţiune socialistă unită. MPLA a avut intenţia nu numai de a învăţa sute de mii de angolezi să citească şi să scrie, dar şi de asemenea, dacă nu mai ales, să politizeze şi să modeleze populaţia (inclusiv numeroşii săi oponenţi) potrivit viziunii sale ideologice şi morale şi să-i îndemne să ajute la construirea unei noi naţiuni.”

Analfabeţii învaţă după abecedare. Regimul nu scapă prilejul de a le vârî în cap angolezilor analfabeţi sloganele MPLA prin intermediul abecedarului:

„O privire aruncată asupra abecedarului folosit în campania de alfabetizare demonstrează natura sa ideologică. El poartă titlul Victoria e sigură, lupta continuă! şi alegerea cuvintelor cheie reflectă intenţia MPLA de a stabili o nouă ordine socială şi politică, construind o realitate determinată de agenda proprie a MPLA. Subiectele centrale ale cărţii sînt explicit adaptate la situaţia de după dobîndirea Independenţei; astfel încît să intre în conştiinţa populaţiei în ansamblu voinţa MPLA de a-şi extinde autoritatea asupra întregului teritoriu angolez. În plus, angolezii trebuie să fie gata să ia armele pentru a apăra viziunea MPLA. Primele cuvinte şi fraze pe care adulţii trebuie să înveţe să le citească şi să le scrie includ slogane politice şi militare. Abecedarul e în fapt o versiune prescurtată a Manifestului MPLA.”

Pentru demonstra asta, autoarea dă exemple luate din titlurile lecţiilor:

„Angola e ţara noastră” (Lecţia 1)

„Poporul e unit” (Lecţia 2)

„Poporul unit luptă” (Lecţia 3)

„Viaţă lungă MPLA” şi „Viaţa lungă poporului” (Lecţia 4)

„Lupta continuă” (Lecţia 5)

„Puterea muncitorilor şi ţăranilor” (Lecţia 8)

„Să făurim omul nou” (Lecţia 9)

„Poporul angolez e în alertă în faţa duşmanilor săi” (Lecţia 15)

Folosirea abecedarului de alfabetizare ca broşură de propagandă politică atinge apogeul în final:

„Abecedarul se încheie cu versurile noului imn al Angolei şi cu un poem scris de Neto. La examenul final al cursului de alfabetizare, fiecare candidat trebuie să scrie o epistolă preşedintelui ţării Agostinho Neto, totodată preşedinte al MPLA”.

Marx a pariat pe victoria socialismului în cea mai dezvoltată social-economic ţară a Europei. Până la urmă, socialismul a învins în cea mai slab dezvoltată social-economic ţară a Europei: Rusia. De ce? Pentru că avea suficienţi analfabeţi!

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite