Blocaj românesc sau complex de inferioritate? România şi Europa

Am ajuns la un punct de răscruce al istoriei noastre postdecembriste. După un sfert de secol de la revoluţie, societatea românească nu este pregătită să facă faţă noilor provocări ce se întrevăd în larga zare a istoriei.

Avem un complex de inferioritate, un complex de marginalitate izvorât din teama ancestrală de a fi respinşi. Principalele obiective ale României s-au împlinit, accederea în structurile euro-atlantice şi implementarea democraţiei. Democraţia  este una cu fisuri, dar golurile  sunt umplute de voinţa de a avansa...însă  avem un blocaj.

    Blocaj social, politic, economic, cultural. Ţara noastră nu se poate adapta noilor cerinţe euroatlantice. Este extrem de greu după jumătate de secol de oprimare. Şocul admiterii în spaţiul euroatlantic este blocajul generalizat al societăţii noastre. Această stare de lucruri s-a datorat alegerii istorice. Mergem cu toată încrederea spre drumul occidental sau ne oprim pe uliţa noastră cunoscută.

    Marii intelectuali ai României au avut o viziune politică tradiţională, conservatoare. Modernizarea trebuie făcută având ca bază şi liant istoria şi tradiţiile acesteia. Nimic mai normal, orice ţară trebuie să poată evolua în aşa fel. Dar ce ne facem când istoria şi spaimele ne claustrează şi ne încetineşte înaintarea? O dăm la o parte, o schimbăm, o mistificăm sau o ignorăm. Am parcurs toate aceste etape, de la negare la mitizare.

   Istoria noastră este istoria unui popor care s-a luptat pentru esenţa sa, pământul, limba şi religia. După sute de ani este greu să o schimbi sau să o mistifici. Perioada comunistă ne-a aruncat într-un haos generalizat în ceea ce priveşte interpretarea istoriei. Marile personalităţi au fost metamorfozate  în comunişti predestinaţi de istorie, un timp  dinaintea erei roşii. Minciuna generalizată a blocat intelectualitatea română.

    Mistificarea lucrurilor a avut sensul ei pervers, lucruri certe  fiind abjurate de o istorie post-factum. Mitul lui Eminescu batjocorit, bătălia de la Călugăreni luată  în derâdere. Nu susţin o exacerbare a rolului istoriei noastre în dimensiune europeană, doresc o afirmarea a ceea ce a fost nu a ceea ce cred ceilalţi că  a fost. Problema alterităţii a  agravat societatea noastră. Blocajul s-a născut din aceste minciuni generalizate şi culturalizate.

      O minciună culturală este rolul şi importanţa literaturii noastre în perioada comunistă în lume, un rol insignifiant, aneantizat. Scriitori proletcultişit comparaţi cu titani ai literaturii universale, o bagatelă sinistră. Exemplele pot continua dar nu pot fi perpetuate.

       După revoluţie valul libertăţii a lovit în plin societatea românească şi a înnebunit-o. După o perioadă în care cuvântul era sacru, în sens că nu puteai exprima verbal ce trăiri ai,   acum toată lumea vorbeşte fără să spună ceva. Această avalanşă a produs un blocaj generalizat al societăţii o neîncredere uriaşă în interiorul acestei societăţii. Ideile sunt propoziţii aruncate, iar societatea susceptibilă le respinge din start. Respingerea ideilor duce la un blocaj permanent şi un complex marginal.

    Comparaţiile cu alte ţări sau societăţi sunt factori de frustare socială care  produc blocaje.

 "Societatea noastră nu mai naşte idei, naşte fraze conforme cu normele europene."

       Fluviul fertil al gândirii noastre este poluat de germenii unei atlantizării precoce. Nu putem fi o societate deschisă şi modernă după zeci de ani de închistare. Este imposibil să umbli la mentalitatea şi sufletul omului Aici se naşte sentimentul de frustare socio-politică sau complexul de inferioritate.

            Nu avem acest complex pentru că ceilalţi sunt mai buni ci pentru că ne blocăm în ideile lor cu mintea noastră. Nu pot pune un cauciuc de tractor pe o roată de bicicletă. Spaţiul  euroatlantic este Occidentul, un model civilizaţional unitar vechi de sute de ani. Europa postcomunistă este un spaţiu neomogen care nu are un model unic, este un spaţiu heterogen. Heterogenitatea nu va fi egală , inferioară sau superioară omogenităţii. Noi suntem pur şi simplu altceva. Societatea noastră este altceva decât cea franceză sau germană. Comparaţiile frustrează şi blochează.

    Aşadar nu există un complex de inferioritate, ci un complex de marginalitate. Ne simţim excluşi dintr-un club select. Nu suntem excluşi suntem priviţi cum suntem dar în acelaşi timp ne dorim să fim priviţi ca şi alţii. Dacă nu vom depăşi această barieră socio-istorică suntem condamnaţi la un blocaj generalizat veşnic. Din blocaje istorice se nasc tragediile. Trebuie să înţelegem care ne este locul şi dimensiunea noastră în Europa şi în lume.

   Blocajul românesc este imposibilitatea de a ne adapta gândirea la un nou context. Schimbarea sau desubstanţializarea nu este potrivită unei societăţi fragile care este în căutarea identităţii pierdute.

 Trebuie să luptăm pentru a ne găsi identitatea românească în alteritatea occidentală.

  Articol publicat si pe www.expressmagazin.ro