"Capitala sub ocupaţia duşmanului 1916 -1918" de Constantin Bacalbaşa

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Cea mai nouă apariţie în cadrul editurii Vremea, „Capitala sub ocupaţia duşmanului 1916 -1918” este o rememorare a unuia dintre momentele cele mai dureroase din istoria contemporană a oraşului Bucureşti: Primul Război Mondial.

Stilul cărţii "Capitala sub ocupaţia duşmanului 1916-1918", publicată de Editura Vremea, depăşeşte bariera unei evocări istorice, surprinzând clipe, personaje, emoţii ce asigură o lectură pasionantă. Nu o luaţi ca pe o carte de istorie contemporană, ci ca pe o invitaţie la o călătorie în timp – veţi descoperi un oraş viu prin oamenii care astăzi nu mai sunt,  dar care au înfruntat greutăţile războiului chiar pe străzile pe care noi astăzi ne plimbăm în pace şi libertate.

Eroii cărţii sunt dintre cei mai diverşi: populaţia anonimă a Bucureştiului sub ocupaţie germană şi reacţiile cele mai pitoreşti (de spaimă, de teamă, de inconştienţă, de naivitate uneori), personajele cheie ale scenei politice şi militare româneşti (culise neştiute, eroi politici portretizaţi fără urmă de ipocrizie), şi duşmanii – ocupanţii germani, cei care au reprezentat preţ de doi ani de zile sursa suferinţelor bucureştenilor.
Cunoscut memorialist şi om politic, Constantin Bacalbaşa nu se teme să redea în modul cel mai sincer, adeseori critic, toate aceste portrete ale personajelor deja enumerate. Acţiunea nu stagnează nicio clipă, personajele se perindă prin faţa ochilor noştri, grăbite, preocupate, animate de dorinţa de supravieţuire şi eliberare. Este o carte de citit cu sufletul la gură, dar care ne ajută la final să preţuim mai mult perioada de pace în care ne aflăm.

Începând cu 6 decembrie 1916, când feldmareşalul von Mackensen intră în Bucureşti în fruntea trupelor Puterilor Centrale (Germania, Austro-Ungaria, Bulgaria şi Imperiul Otoman), şi până la 12 noiembrie 1918, când acestea au părăsit Capitala, la o zi după semnarea armistiţiului între Antanta şi Puterile Centrale, Bucureştii au fost nevoiţi să îndure o ocupaţie umilitoare şi plină de tot felul de privaţiuni.
Capitala sub ocupaţia duşmanului – 1916-1918 reflectă în amănunt întregul tablou al acestei ocupaţii, de la comunicatele militare care confiscă şi raţionalizează, la lipsurile înfiorătoare, mai ales pe timpul iernii, de la arestări şi abuzuri, la atitudinea şi manevrele oamenilor politici germanofili, de la comportamentul soldaţilor ocupanţi de diferite naţii până la cel al populaţiei, mai mult sau mai puţin „vinovată” de colaboraţionismul cu ocupantul.         
Cartea este disponibilă pe site-ul editurii.

Capitala sub ocupaţia duşmanului 1916 - 1918, Constantin Bacalbaşa

 FRAGMENT

 EVACUAREA CAPITALEI

  "Guvernul a părăsit Capitala care rămâne pe mâna dom¬ni¬lor Lupu Costache, numit şef al Ministerului de Interne, Du¬mi¬tru Neniţescu, numit şef al Ministerului de Război, şi ge¬neral Mustaţă, numit prefect de poliţie. Dl Emil Petrescu rămâne în fruntea Capitalei ca primar.
Dl Petre Carp a venit de la ţară din Moldova, la Bucu¬reşti. Întrebat dacă va rămâne în Capitală, răspunde că nicăieri nu poate fi cineva în mai mare siguranţă ca în Bucureşti.
O doamnă îl întâlneşte pe stradă şi-l întreabă dacă nu e primejdie ca să stea în Bucureşti sub ocupaţia germană. Iar Conul Petrache îi răspunde:
− Părerea mea este că trebuie să staţi aci. Dacă germanii de astăzi sunt tot cei pe care i-am cunoscut în tinereţile mele, să n-aveţi nicio grijă.
Generalul Al. Anghelescu, care fusese numit comandant militar al Capitalei, a părăsit oraşul.
Spaima populaţiei este nemaipomenită.
Atât de nemărginită este laşitatea unui mare număr de oameni, încât foarte mulţi liberali de frunte, şi atâţia alţii care au luptat pentru intrarea în război, reneagă totul, au uitat totul, insultă pe fruntaşii politici, şi liberali şi conservatori, care au plecat la Iaşi, şi se duc de se umilesc în rugăciuni şi protestaţiuni la picioarele d-lui Alexandru Marghiloman, şeful Partidului Conservator filogerman.

image
În casa d-lui Marghiloman este un adevărat pelerinaj. Bărbaţi, femei, tineri, bătrâni, liberali şi conservatori, înflăcăraţii războinici de până ieri aleargă să ceară protecţie... „sin¬gu¬rului om mare care e văzut bine în politică!”.


Dl Marghiloman este omul zilei.
Zvonul sinistru, cum că armatele duşmane vor ocupa Capi¬tala, se răspândeşte cu iuţeala fulgerului.
Din funduri de mahalale, ca şi din cartierele subţiri, por¬nesc şirurile desperate, căutând undeva scăpare. Dar unde poate fi mai sigur adăpostul decât în casa d-lui Marghiloman?
De cum se face ziuă, casa din strada Mercur este năpă¬dită.
Bătrâni neputincioşi, doamne elegante, liberali „rămaşi de căruţă”, conservatori răzleţi, tot felul de oameni, tot soiul de feţe, tot neamul de neamuri se îngrămădesc în cunoscutul sa¬lon al omului zilei.
Când d. Marghiloman apare, răsuflă ca dintr-o băşică gău¬rită emoţia, atâtea ceasuri stăpânită, a sufletelor de deznădăjduiţi.

O doamnă îi întinde caseta cu giuvaeruri, rugând pe patron să i-o pună în siguranţă.
Alta cere un pat pentru ca să doarmă sub acoperişul pro¬tec¬tor cât o ţine băjenia .
Un bătrân liberal − un vicepreşedinte al Senatului − C. Robescu ridică glasul şi braţele şi protestează împotriva tovarăşilor de partid şi de idei, care l-au părăsit în Bucureşti în prada inamicului.
O doamnă cernită roagă stăruitor ca d. Marghiloman să-i dea un semn, un semn cât de mic cu care să se recomande duşmanului.
– De, doamnă, răspunde omul zilei, ştiu eu ce v-aş putea da!?
Apoi, observând că femeia este îmbrăcată în doliu, ia o carte de vizită şi scrie pe dânsa: „Condoleanţele mele”.
Doamna apucă talismanul cu lăcomie şi pleacă fericită că de acum inamicul o va cruţa.

O altă doamnă intră ca furtuna:

− Domnule Marghiloman, aud că nemţii şi mai ales bulgarii au să facă grozăvii. Te rog scapă-mă, căci dumneata eşti ultima mea speranţă!

− Vă rog, doamnă, liniştiţi-vă, răspunse amfitrionul, dar ce aşteptaţi de la mine? Dacă credeţi că eu o să am vreo pute¬re extraordinară sub ocupaţiune, vă înşelaţi.
− Vai de mine, domnule Marghiloman, de ce vorbiţi aşa? Dar toată lumea ştie că d-voastră sunteţi omul nemţilor.
În salon se făcu deodată tăcere, iar d. Marghiloman, deve¬nit conservator stacojiu, înţelese zicătoarea populară că „decât să-ţi iasă numele, mai bine să-ţi iasă ochii”.
Zile în şir casa din strada Mercur a fost ţinta unui hagea¬lâc  dezordonat. Agenţii îşi frecau mâinile, văzând că parti¬dul se măreşte, statul-major jubila, căci generalii aveau acuma sol¬daţi, iar şeful gusta dintr-o mâncare ce-i fusese interzisă pâ¬nă atunci, gusta din popularitate.
Zvonul capitulării Capitalei prinde tot mai mult temei. Guvernul a plecat, prefectul de poliţie a plecat. Dis-de-dimi¬neaţă generalul Mustaţă, noul prefect al poliţiei, a pus să se afişeze o proclamaţiune.

PROCLAMAŢIUNE
„Noi Generalul Mustaţă Prefectul Poliţiei Capitalei aduc la cunoştinţa tuturor cele ce urmează:
l. Din înalte consideraţii guvernul ţărei şi-a mutat provizoriu reşedinţa la Iaşi, însărcinându-mă cu asigurarea liniştei şi a ordinei în Capitală.
2. Luând aceasta grea sarcină, voi căuta a-mi face datoria până la capăt, astfel ca liniştea şi ordinea cea mai desăvârşită să domnească.
3. Vor fi pedepsiţi cu pedeapsa capitală toţi acei ce se vor deda la jafuri, prădăciuni, dare de foc şi la nesupunere la ordi¬nele noastre.
4. Toţi cei ce posed în casele lor arme de orice fel, în ter¬men de 12 ore de la publicarea acestei proclamaţii, vor fi datori a le depune la Primăria Capitalei; contravenienţii vor fi pedepsiţi cu împuşcarea.
5. Întrunirile prin case particulare, localuri publice, clu¬buri sau chiar pe străzi în grupuri, cu scopuri ascunse, vor fi pedepsite cu împuşcarea.
6. Apariţia oricărui jurnal sau orice publicaţie se opreşte cu desăvârşire. Contravenienţii vor fi executaţi.
7. Oraşul va fi iluminat în întregime, iar localurile publi¬ce vor fi deschise până la ora 8 jum. seara.
8. Toţi birtaşii, cafegiii şi cârciumarii, care vor da de băut oricărui cetăţean sau a provoca scandaluri în acele loca¬luri, se vor pedepsi cu amendă până la 10.000 lei şi cu închiderea localului pentru toată durata războiului.
9. Sunt oprite reprezentaţiile teatrale, cinematografice şi cafe-concerturile. Magazinele de orice fel pot, după voia fiecăruia, a fi închise sau deschise şi asta numai până la ora 7 seara.
10. E oprită circulaţia pe strade de la 9 seara, afară de oamenii de serviciu ai poliţiei sau a fanaragiilor . Contra¬ve¬ni¬enţii vor fi executaţi.
11. Poporul Capitalei, care în toate ocaziunile mari a dat probă de tact şi înţelepciune, va face ca şi în aceste momente grele să fie la înălţimea sa(?) spre a nu fi pus în dureroasa posiţie de a aplica pedepsele de mai sus.
Dat în Bucureşti la... noembrie 1916.
(ss) GENERAL MUSTAŢĂ

Generalul Mustaţă a fost lăsat cu însărcinarea de prefect al poliţiei fiindcă în timpul neutralităţii a scris o broşură lăudătoare pentru germani.
Însă această calitate nu i-a slujit la prea mult fiindcă, puţine zile în urmă, Comandamentul German i-a retras încre¬derea şi l-a înlocuit.
Trebuie cu acest prilej să deschid o paranteză şi să dau o lămurire. Înainte de război, pe timpul neutralităţii, au fost două feluri de germanofili: unii buni români cinstiţi, patrioţi, care erau convinşi că interesele României sunt legate de interesele germane. Aceştia, precum Petre Carp, Lupu Costache şi alţi câţiva, aveau o mare teamă de ruşi, cereau ca România să meargă împotriva imperiului moscovit spre a-şi relua întreaga Basarabie. Dar mai erau şi germanofili fără convingere, cei care erau înscrişi în registrele agenţilor de propagandă germană, mituiţii, subvenţionaţii şi nedemnii care erau puşi în slujba cauzei germane, pentru plata ce primeau. Ei bine, germanii de cum au venit au făcut deosebirea: pe cei dintâi i-au stimat şi le-au acordat toată încrederea, pe cei de-al doilea i-au des¬pre¬ţuit, pe unii din ei chiar i-au arestat şi i-au trimis în Germania.
Proclamaţiunea generalului Mustaţă a provocat conster¬narea. Exodul către gară încetase, fiindcă ultimul tren pentru călători plecase. Acum se aştepta, din ceas în ceas, intrarea armatelor inamice.
Intru în cafeneaua Capşa care e plină de lume.
Toţi cei care au rămas în Bucureşti, atât cei care, ca şi mine, au rămas din forţă majoră, cât şi cei care au rămas în acord cu simţirile lor filogermane, sunt îngrijoraţi.
Se ştie că germanii înaintează asupra Capitalei iar tunul bubuie mereu.

Ca şi în tot timpul de la declaraţia războiului, tot felul de zvonuri contradictorii şi de înaltă fantezie circulă. Între altele se spune că germanii vor bombarda oraşul fiindcă românii, în urma stăruinţelor generalului Berthelot şi a misiunii militare engleze, refuză să capituleze. Generalul Mustaţă îşi face apariţia în cafeneaua Capşa. Asupra ordinului său de a se preda toate armele, lumea îi cere explicaţiuni; dar răspunsurile sunt categorice: publicul trebuie să predea totul, şi imediat: puşti, revolvere, pistoale etc.

Se face o mişcare: dl Titu Maiorescu, fostul preşedinte de consiliu care a prezidat Conferinţa de pace de la Bucureşti, în 1913, apare în cafenea cu pălăria în mână şi merge drept la generalul Mustaţă. Amândoi au o convorbire intimă.
De îndată comentariile încep. Titu Maiorescu, fiind un cunos¬cut filogerman, a fost însărcinat cu formarea guvernului. În această calitate a venit să confereze  cu prefectul de poliţie.
În realitate, Titu Maiorescu venise să ceară prefectului de poliţie autorizarea de a nu preda o panoplie cu arme de mare valoare, proprietatea unui domn Racotă în casa căruia locuia acum şi care era absent din Bucureşti.
Dar generalul Mustaţă a fost inexorabil.
Armele de preţ ale d-lui Racotă au fost predate ca şi toate celelalte.
A doua zi, 21 noiembrie stil vechi, în public se răspândeşte zvonul cum că condiţiile capitulării au fost chiar semnate.
În adevăr, trecătorii au văzut, întorcându-se în goană pe strada Colţei, un automobil noroit ce venea despre bariera Rahovei. Înăuntru se aflau d-nii general Anghelescu, coman¬dantul militar al Cetăţii, Emil Petrescu, primarul Capitalei, şi dl Neniţescu care gira Ministerul de Război. (Copyright Editura Vremea)

Cultură



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite