De unde ni se trage cuvântul boicot. Povestea căpitanului Charles Cunningham Boycott

Boicotul este o interdicţie declarată împotriva unui individ sau a unui grup social, prin care se stabileşte refuzul de a cumpăra, a vinde sau a întreţine orice fel de relaţii cu cei supuşi acestui procedeu. Această manifestaţie a pornit de la un singur om, Charles Cunningham Boycott (1832- 1897), proprietar irlandez împotriva căruia ţăranii de pe moşia sa au organizat, pentru prima dată în istorie, un boicot.

În martie 1832, în Norfolk, Anglia, se năştea un om al cărui nume avea să rămână în istorie ca un cuvânt de sine stătător şi care avea să fie intens folosit. 

Încă din copilărie, Charles Cunningham Boycott este atras de viaţa de militar aşa că decide să  se înscrie în Academia Militară în 1848, din care va fi dat însă afară un an mai târziu din cauză că va pica un examen. Totuşi, pentru că familia sa era una înstărită, în 1850, aceasta îl ajută să ajungă la comanda regimentului 39 care se va muta în Belfast, iar mai apoi în Dublin, unde Boycott se va căsători.

În 1852, este nevoit să se retragă din viaţa militară, rămânând însă în Irlanda. 

După retragerea din armată, Charles Boycott devine agent pentru contele de Erne, John Crichton, care deţinea peste 40.000 de acri de pământ. Contele îi oferă în grijă o fermă ale cărei pământuri se întind pe 629 de acri, precum şi alte pământuri din apropiere de Neale, Co. Mayo, cu soluri fertile, cu două insule şi un castel în ruine. Zona condusă de Boycott se numea Lough Mask. 

Treaba lui Boycott era aceea de a colecta chiriile a 35 de ţărani şi să supravegheze starea generală a tărâmului.

Boycott nu era însă un proprietar popular, era foarte strict cu chiriaşii, la nivel local fiind considerat un tiran, după cum informează .maggieblanck.com. Se pare că cei care lucrau la fermă adunau şi pentru ei din lemnele căzute şi o luau pe scurtături prin fermă, iar Boycott a avut grijă să reducă aceste privilegii minore. De asemenea, informează acelaşi site, nu era indulgent cu cei care întârziau cu plata chiriilor. 

Cum a izbucnit boicotarea

Totuşi, totul a mers bine până în 1879 când a apărut o criză în agricultură, iar foamea a devenit o reală ameninţare, lucru care i-a determinat pe ţărani să ceară chirii mai mici.

                                                                                                    Charles Cunningham Boycott în 1863                                                                                                                 (Foto: historyireland.com)

Conduşi de Charles Stweart Parnell şi Michael Davitt, muncitorii au creat în acel an Liga Irlandeză a Pământului ( Irish Land League), iar un an mai târziu, în 1880, i-au cerut lui Boycott chirii cu 25% mai mici. Boycott a refuzat însă cererea. Pe lângă Parnell şi Davitt, preotul O’Malley a fost cel care i-a sfătuit pe toţi localnicii să nu se mai implice în activităţile pământurilor lui Boycott. 

Filiera din Mayo a Irish Land League a transmis angajaţilor lui Boycott să nu mai muncească şi au început o campanie de izolare a acestuia: nu mai lucrau pământurile, nu mai vorbeau deloc cu Boycott, nu stăteau lângă el în biserică şi nu îl serveau în niciun fel.

Ţinând un discurs în faţa localnicilor, Charles Parnell i-a întrebat ce e de făcut cu Boycott, iar mulţimea a cerut să fie omoât. Parnell a propus însă un „metodă mai creştină şi mai indulgentă” care să îi dea proprietarului şansa de a se căi, după cum scriu Thomas Hachey, Joseph Hernon şi John Lawrence în „Experienţa irlandeză: o istorice concisă” /The Irish experience: a concise history.

„...trebuie să îl evitaţi când îl vedeţi pe marginea drumului- trebuie să îl evitaţi pe străzile oraşului- trebuie să îl evitaţi în magazin -- trebuie să îl evitaţi la târg şi la piaţă şi chiar în locul de rugăciune, lăsându-l singur...izolându-l de restul de parcă a fi un lepros- trebuie să îi arătaţi că îl detestaţi pentru crima pe care a comis-o”, a spus Parnell. 

Charles Stweart Parnell (Foto: Wikipedia)

Deşi Boycott a cerut protecţia poliţiei şi ajutor la fermă, localnicii au extins tratamntul prescris de Parnell şi celor care au încercat să îl ajute pe proprietar. În cele din urmă, acesta a părăsit ruşinat, insula, iar numele său a devenit verbul „a boicota”.

Cuvântul

Întreaga manifestaţie împotriva lui Boycott a fost documentată de jurnalistul şi activistul anti-sclavi, James Redpath (foto: dreapta). În septembrie 1880, acesta a avut o discuţie cu părintele  O'Malley în care se plângea că nu poate folosi verbul „a ostraciza” pentru a descrie ce s-a întâmplat pentru că oamenii nu ştiau cuvântul. Părintele i-a dat verbul „ a boicota”, după cum scrie Joyce Marlow în „Căpitanul Boycott şi Irlandezii”/ Captain Boycott and the Irish.

„S-a uitat în jos, s-a apăsat pe fruntea mare, şi a spus: << Cum ar fi să spunem că l-am boicotat? >>”, i-a propus preotul jurnalistului.

Sfârşitul lui Charles Cunningham Boycott

După ce au părăsit Irlanda, Boycott alături de familie, au vizitat Statele Unite ale Americii unde presa a vuit, New York Tribune scriind că „sosirea căpitanului Boycott, care a adăugat involuntar un nou cuvânt limbii, este un eveniment ca de interes naţional”. 

Ziarele au scris că Boycott şi-a luat măsuri de securitate, înregistrându-se ca Charles Cunningham. După câteva luni, acesta s-a întors în Anglia unde a lucrat la moşia lui Hugh Adair şi unde s-a bucurat de pasiunea sa pentru cursele de cai. 

La începutul anului 1897, sănătatea lui devine precară, iar pe 19 iunie 1897, la 65 de ani, moare în Flixton. În mod ironic, slujba de îmormântare este ţinută de nepotul său, Arthur St John Boycott care era în vizită la acesta când avusese loc maifestaţia de la Lough Mask.