Ce ne spune despre atentate „Assasination Manual“, document intern al CIA

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Când prin intermediul Documentului Interim Report Alleged Assassinaton Plots Involving Foreign Liders , întocmit şi publicat în 1975, de Comitetul Church de investigare a activităţilor ilegale ale CIA, s-au dezvăluit tentativele de asasinat puse la cale de Agenţie în timpul Războiului Rece, n-a fost prea greu de remarcat preferinţa  preferinţa pentru otrăvire, în dauna împuşcării.

Assasination Manual, document intern al CIA, reprodus în premieră de Thomas Gordon în „Les Armes Secrétes de la CIA. Tortures, manipulations et armes chimiques, Nouveau Monde Éditions“, 2006, nu include otrăvirea printre metodele de asasinat indicate.

Totuşi, una dintre metode, Accidentele, se apropie de condiţia căreia i se conformează otrăvirea:

„Accidentul calculat e tehnica cea mai eficientă. Când e executat cu succes, stârneşte agitaţie puţină şi e investigat superficial.

Accidentul cel mai eficace e căderea de la o înălţime de 23 de metri sau mai mult (minim 20 m) pe o suprafaţă tare. Puţurile ascensoarelor, casa scărilor, ferestrele care nu sunt blindate şi podurile pot servi pentru asta.

Căderile de pe pod în apă nu sunt de încredere.

În cazurile simple, o întîlnire privată cu ţinta poate fi organizată într-un loc precis. Actul poate fi executat cu o lovitură bruscă, viguroasă, în glezne, înclinînd subiectul peste bord. Dacă asasinul se plasează imediat în postura de martor care dă alarma, terifiat nu e necesar nici un alibi sau retragerea mascată. În caz de urmărire, îmbătarea sau drogarea ţintei se impune. Trebuie avut în grijă ca nici o rană sau prejudiciu în afara celor produse de cădere să nu fie vizibile după moarte.

Căzutul în mare sau în ape rapide poate fi suficient dacă ţinta nu ştie să înoate.

Cel mai sigur e ca asasinul să pară că vrea să-l salveze de la înec. Astfel, el se poate asigura că respectivul a murit, făcându-şi rost şi de un alibi solid.

Dacă obiceiurile ţintei o permit, pentru orice fel de accident planificat poate fi folosit alcoolul.

Căderile în faţa trenului sau a metroului sunt în general eficiente, dar cer o cronometrare perfectă şi scapă destul de rar unei observaţii neaşteptate a altcuiva. Pentru a răsturna deliberat maşina ţintei trebuie o cronometrare perfectă şi se riscă declanşarea unei anchete. Dacă se umblă la vehiculul ţintei, şansele sunt foarte mici. Ţinta poate fi lovită sau drogată, apoi instalată în maşină; metoda e fiabilă doar dacă vehiculul poate fi împins de pe o faleză înaltă sau în apă adîncă fără martori.

Incendiul intenţionat poate cauza moartea accidentală dacă ţinta e drogată şi lăsată într-o clădire în flăcări. Metoda nu dă roade decât dacă clădirea e izolată şi deosebit de inflamabilă.“

Pe locul doi între metodele de asasinat fără larmă sunt puse Medicamentele:

„În toate tipurile de asasinat, cu excepţia celui terorist, medicamentele pot fi eficace. Dacă asasinul e de formaţie medic sau asistentă medicală şi ţinta e în grija lor, e o metodă uşoară şi rară. O supradoză de morfină administrată cu sedativ poate duce la o moarte fără probleme şi greu de descoperit. Mărimea dozei e importantă dacă subiectul foloseşte narcotice în mod obişnuit.

Dacă ţinta e băutor din greu, morfina sau un narcotic similar pot fi injectate când îşi pierde luciditatea, şi cauza morţii poate fi pusă adesea pe seama unei alcoolemii acute.

Otrăvurile specifice, precum arsenic, sau stricnină, sînt recomandate dar posesia ori procurarea lor e incriminată de lege. În plus, o doză precisă e problematică.“

Cu toate acestea, în cazul lui Fidel Castro, preşedintele Cubei,  Patrice Lumumba, premierul Republicii  Congo, generalul Abd-al Karim Qasim,  premierul Irakului, otrăvirea se conturează drept una dintre metodele preferate.

Cum se explică asta? Pentru CIA, asasinarea ridica din start o problemă. Toţi ofertanţii cereau să rămînă în viaţă după atentat. Ţinând cont de asta, CIA a preferat de la început asasinarea prin otrăvire asasinării prin împuşcare. Numai că – aşa cum se va vedea – otrava reclama din start racolarea unei persoane din anturajul liderului sau cu acces direct la lider. Asasinarea prin otrăvire presupunea prepararea unor pilule cu otravă mortală, dar cu efect treptat şi nu imediat, pentru ca atentatorul să poată părăsi insula în linişte.

Una dintre explicaţii trimite la nota de esenţă a Operaţiunilor puse la cale de Directoratul Planuri al CIA. Grija pentru a nu implica Agenţia şi prin asta Guvernul SUA în scandalul produs de atentat. Otrăvurile preparate pentru asasinat n-au efect pe loc. Ele presupun fie îmbolnăvirea irecuperabilă, fie moartea lentă.

Pe lângă posibilitatea asasinului de a se extrage de la locul faptei, otrăvirea exclude ancheta imediată şi curiozitatea presei, declanşate automat în cazul atentatelor zgomotoase: împuşcare, aruncare în aer.

Chiar dacă se pune în mişcare o anchetă, pînă la descoperirea cauzelor trece suficient timp pentru ca opinia publică să-şi piardă interesul faţă de moartea liderului.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite