Ceauşescu, ceartă şi ameninţări la întâlnirea informală a liderilor Pactului de la Varşovia
0
În vara lui 1973, Nicolae Ceauşescu a plecat spre Crimeea, la reuniunea informală a liderilor din Pactul de la Varşovia, cu sămânţă de scandal. Ocazia să-l facă a găsit-o în intervenţia bulgarului Todor Jivkov, portavocea sovieticilor la întâlnirile Pactului.
Era de aşteptat ca la întâlnirea „tovărăşească“ atmosfera să nu fie tocmai cordială - Ceauşescu avea prea multă experienţă la vârful puterii ca să nu fi anticipat ce urmează. Aşa că a plecat decis să se „impună“, abia în ultimul moment, pe 29 iulie 1973 seara. În Crimeea mergea cu avionul, care decola de pe aeroportul Mihail Kogălniceanu din judeţul Constanţa.
Singur cu consoarta
Diplomatic, presa de la Bucureşti a anunţat că pleacă „pentru a petrece câteva zile de odihnă în Crimeea“, la invitaţia CC al PCUS. Câteva zile, atât s-a comunicat oficial, fără a se preciza perioada, după cum se obişnuia atunci când Ceauşescu lipsea din ţară. Nu-l însoţea nici un alt oficial, din partid sau guvern, cu excepţia lui Constantin Mitea, consilier personal şi a tranzlatorului Sergiu Celac. Şi, evident, Elena Ceauşescu. Ceauşescu a stat cu totul patru zile, şi numai de odihnă n-a fost vorba. Leonid Brejnev invitase liderii partidelor comuniste din Bulgaria, Cehoslovacia, Germania Democrată, Mongolia, Polonia şi România să discute „probleme internaţionale actuale“, a scris presa de la Bucureşti. Precedenta întâlnire avusese loc exact cu un an în urmă, în iulie 1972.
Critici domoale
De ce i-a fost frică lui Ceauşescu n-a scăpat. După cum era cutuma în astfel de împrejurări, fiecare dintre liderii prezenţi şi-a exprimat opinia legat de ultimele evoluţii pe scena internaţională. Brejnev a informat despre rezultatele recentelor vizite la Washington, Bonn şi Paris şi ce semnificaţie le atribuie Moscova. Când i-a venit rândul, Ceauşescu şi-a reluat neabătut opiniile mai vechi. Astfel, a exprimat nemulţumirea sa faţă de faptul că Uniunea Sovietică semnase înţelegeri cu adversarul ideologic (Tratatului pentru Limitarea Armelor Strategice - SALT I, parafat în mai 1972 la Moscova, de Brejnev şi Nixon, precum şi tratatul de evitare a războiului nuclear, semnat de Brejnev cu ocazia vizitei la Washington din iunie), fără consultarea „aliaţilor“ din Pact. Deşi viza relaţia bilaterală URSS-SUA, tratatele au implicaţii mai largi şi-a motivat Ceauşescu opoziţia. Înţelegerea directă între cele două super-puteri, fără implicarea aliaţilor din NATO şi Pactul de la Varşovia, periclita o propunere mai veche a lui Ceauşescu, exprimată încă din 1966 - anumea desfiinţarea simultană a celor două alianţe politico-militare. A mai opinat despre viitor, care va aparţine fără dubiu socialismului, social-democraţi şi rolul Chinei în jocul global.
Atacat prin ricoşeu
Cum era de aşteptat, problema chineză a ridicat temperatura întâlnirii. Primul s-a dezis Gustav Husak, liderul partidului comunist din Cehoslovacia. Nu sunt de acord cu tovarăşul Ceauşescu, a spus Husak. Cel mai virulent s-a manifestat bulgarul Todor Jivkov, portavocea Moscovei în toate disputele din interiorul Pactului. În intervenţia lui, l-a criticat aspru pe Ceauşescu. „Nu sunt de acord cu propunerea, cu teza tovarăşului Ceauşescu, potrivit căreia noi nu trebuie să ne spunem părerea, pentru că întotdeauna şi pretutindeni - în problema securităţii europene, NATO, a mişcării de eliberare naţională, a întăririi mişcării comuniste - practic în toate problemele de interes comun, chinezii au făcut opinie separată. Nu putem găsi un singur punct, unul singur în activitatea lor pe plan internaţional, unde să fim de acord, care să ne dea speranţe că vom putea ajunge cânva la o unitate de păreri cu actuala conducere a partidului comunist chinez. Dacă noi aprobăm propunerea tovarăşului Ceauşescu de a nu critica politia tovarăşilor chinezi care nu afectează numai lumea comunistă, dar însuşi rolul comunismului în lume, atunci ce s-ar întâmpla cu mişcarea comunistă şi cu procesul revoluţionar în lume? Cred că ne dăm seama cu toţii ce se va întâmpla dacă facem cum spune tovarăşul Ceauşescu - aceasta va conduce demoralizarea mişcării comuniste internaţionale, a forţelor revoluţionare, practic ne vom demoraliza şi ne vom retrage din faţa imperialismului, forţele revoluţionare vor ceda teren maşinaţiunilor imperialismului. De aceea, sub nici un motiv noi nu putem fi de acord cu teza propusă aici de tovarăşul Ceauşescu“.
Iritare reală sau jucată?
Nu pe el îl jigneşte ci însuşi partidul comunist român, a sărit ca ars Ceauşescu, întrerupându-l pe Jivkov şi încălcând astfel uzanţele acestor întâlniri. „Nu sunt de acord cu modul cum partidul nostru este criticat aici, resping afirmaţia tovarăşului Jivkov“, s-a învolburat Ceauşescu. „Poate să aibă ce părere vrea, treaba lui, dar nu admit să vină cu afirmaţii diversioniste că România împinge la o politică de compromis cu imperialismul. În asemenea condiţii nu pot participa la consfătuire! Am venit la o şedinţă prietenească, nu pentru a asculta asemenea denaturări. Am crezut că s-a pus capăt unor asemenea lucruri inadmisibile între partidele noastre. Vă rog să mă scuzaţi, eu voi raporta acum Comitetului nostru Central. nu mai pot să asist la o asemenea şedinţă, dacă nu-şi retrage cuvintele şi dacă nu este dezaprobată această poziţie“.
În acest punct al discuţiei a intervenit Brejnev. Părând că vrea să-i împace, a dat de fapt câştig de cauză bulgarului. „Cred, tovarăşe Ceauşescu, te-ai înfierbântat degeaba şi nu acţionezi frăţeşte. Atunci când ai spus teza cu care nici eu nu sunt de acord - pe urmă am să spun şi eu câteva cuvinte - nu te-a oprit nimeni. Acest lucru nu este prea cu tact. De ce să-l lipseşti pe tovarăşul Jivkov şi pe ceilalţi tovarăşi să poată lua cuvântul? De ce să foloseşti asemena cuvinte ca diversiune? Cred că este rău să spui că nu se poate vorbi despre o problemă sau alta. La urma urmei, fiecare are dreptul să vorbească cum crede. Dacă nu eşti de acord cu ce se spune, poţi să spui la urmă, însă cred că este o lipsă de tact să întrerupi pe orator. Nu putem să înţelegem acest lucru şi de aceea îţi adresez rugămintea tovărăşească, de comunist, să respectăm cuvântul fiecăruia. După aceea putem să luăm cuvântul. Însă o asemenea punere a problemei, că ameninţi să pleci de la consfătuire, nu este bine. Nu se poate în acest fel“.
N-am întrerupt pe nimeni, a bombănit mai departe Ceauşescu, apărându-se împotriva acuzaţiilor de proastă creştere. Şi nu l-a atacat pe Jivkov personal, ci acuzaţia lui la adresa României. „Nu am adus nici unui partid aici, nici un fel de acuzaţie şi nu pot să accept să fie aduse împotriva noastră acuzaţii. Am ascultat pe toată lumea“. Apoi, şi-a reluat solicitarea ca Jivkov să-şi retragă cuvintele. Oricum, partida era pierdută. Ceauşescu şi-a reluat locul şi l-a ascultat mai departe pe Jivkov, care la rându-i a încercat să nu-l mai provoace.
După terminarea discuţiilor în plen, Ceauşescu şi Brejnev s-au întâlnit şi după-amiaza. În afară de gazda Brejnev, singurul lider comunist cu care a discutat Ceauşescu a fost Jivkov.
Vizită scurtă şi puţin plăcută
După aşa discuţii tensionate, în 2 august Ceauşescu şi soţia s-au relaxat câteva ore la Sevastopol. Invitaţia lui Brejnev la concediu fusese redusă la „câteva zile de odihnă“, din care plimbării i-au fost alocate în realitate doar câteva ore. Atât a socotit Ceauşescu necesar să rămână în Uniunea Sovietică după încheierea discuţiilor. Seara s-au înapoiat în România, tot pe aeroportul Mihail Kogălniceanu. Iar de acolo, la Mangalia.
Opinia publică din România, despre care Ceauşescu spusese cu nici o lună în urmă că ar trebui să se implice cât mai mult în chestiunile internaţionale, nu a fost informată despre isprăvile mai-marelui în Crimeea. Presa centrală a găzduit un text mai amplu despre întâlnirea comună a liderilor comunişti şi două scurte note referitoare la întâlnirile cu Jinkov şi Brejnev. În toate cazurile, concluzia a fost că discuţiile au decurs „într-o atmosferă cordială, prietenească“.
Se încarcă comentariile...
