Istorie

articolul urmator

Centenarul intrării SUA în Primul Război Mondial

4
6 Apr 2017 11:11:23
Dorin Stănescu
Soldaţi americani în Primul Război Mondial FOTO Wikipedia
Soldaţi americani în Primul Război Mondial FOTO Wikipedia

Din 1914 şi până în 1918, mai toate naţiunile europene s-au aflat cuprinse într-o încleştare pe viaţă şi pe moarte definită în secolul trecut de către istoricul şi diplomatul american George Kennan ca fiind „sămânţa roditoare a marii catastrofe a acestui secol”.

Scurtul secol XX a fost inaugurat de un înfiorător masacru denumit de istorici Primul Război Mondial, eveniment care a condus la finalul său la divizarea politică, ideologică şi geografică a Europei până în anul 1989.

Marele Război a părut contemporanilor săi drept un eveniment apocaliptic. Imaginaţi-vă milioanele de oameni care au stat faţă în faţă pe câmpiile Europei şi s-au omorât într-un masacru devenit mai rafinat prin utilizarea unor noi şi sofisticate arme. În acest context, anul 1917 s-a dovedit a fi unul dintre anii cruciali pentru soarta războiului. O privire de ansamblu asupra anului 1917 ne arată că, din punct de vedere militar, acesta a fost momentul în care Germania a fost cel mai aproape de câştigarea războiului. Ofensivele aliaţilor de pe frontul de vest nu au avut mare succes, iar pe frontul de est evenimentul dominant a fost colapsul Rusiei, început din martie prin abdicarea ţarului Nicolae al II-lea şi continuat cu disoluţia armatei ruse şi preluarea puterii de către bolşevici.

Pe frontul de vest, cel mai important moment a fost, fără îndoială, acela al intrării SUA în război alături de Antantă. Evenimentul era cumva aşteptat de către Germania, întrucât opinia publică de aici, dar şi factorii decizionali considerau că economia americană era deja implicată în efortul de război al Antantei. Rodul acestei credinţe, pe undeva justificată, a fost acela că, pe 31 ianuarie 1917, oficialităţile germane au declarat războiul submarin total anunţând că vor scufunda orice navă care se îndreaptă spre porturile britanice şi franceze. Scufundarea în luna martie a trei nave comerciale americane a reprezentat o provocare, dar şi un excelent pretext pentru SUA să se implice în război.


În data de 2 aprilie 1917, Preşedintele SUA, Woodrow Wilson, a solicitat Congresului să aprobe intrarea ţării în război împotriva Germaniei. Urmarea directă a fost aceea că, la 6 aprilie 1917, SUA a declarat război Germaniei. Cu această ocazie, un formidabil potenţial economic şi uman se alătura Antantei: o economie a cărei producţie era de câteva ori mai mare comparativ cu cea germană, o populaţie de 97 milioane de oameni (Germania avea 66,9 milioane locuitori).

Intrarea SUA în război nu a produs efecte militare imediate. În ciuda a ceea ce am fi tentaţi să credem astăzi, armata americană era inferioară numeric celor europene. Spre exemplu, în aprilie 1917, în SUA, era un soldat la 516 locuitori, în timp ce în Franţa, în anul 1913, raportul era de 1 la 53. În plus, lipsa experienţei frontului era un alt minus. Din acest motiv, în aprilie, au sosit la Washington o delegaţie franceză şi una britanică care au negociat noi împrumuturi pentru statele lor, dar şi modalităţile concrete de colaborare militară cu SUA. Pentru că era prematur ca armata americană să fie rapid pregătită pentru luptă, s-a convenit să fie trimisă simbolic o brigadă din cadrul a ceea ce avea să fie denumit Forţa Expediţionară Americană. Corpul acesta de soldaţi avea să lupte în Europa sub comanda generalului John Pershing. Primii militari americani aveau să sosească în Franţa la data de 26 iunie 1917.

O paradă americană la Paris: La Fayette, suntem aici!

Într-un gest simbolic de ziua SUA, pe 4 iulie, trupele americane au defilat pe străzile unui Paris ai cărui locuitori i-au aclamat, iar generalul Pershing (foto dreapta) s-a deplasat la mormântul marchizului de La Fayette. Scopul vizitei era acela de a aduce un postum omagiu faptelor marchizului francez, unul dintre luptătorii voluntari din războiul pentru independenţa SUA. Au rămas memorabile vorbele rostite de unul dintre americanii din preajma lui Pershing, locotenent-colonelul Charles Stanton: Nous voila, La Fayette! La Fayette, suntem aici! Aceste cuvinte au produs un uriaş val de simpatie pentru americani în rândul societăţii franceze.

După momentul festiv şi simbolistica evidentă au urmat momentele botezului focului din luna octombrie a anului 1917, când trupele americane au înfruntat inamicul. Până în vara anului 1918, peste un million de soldaţi americani au fost aduşi în Europa, contribuind la înfrângerea Puterilor Centrale.

Contribuţia SUA în Marele Război a fost, evident, una majoră şi plătită cu un tribut semnificativ de sânge: 126.000 morţi, 234.000 răniţi. În ceea ce priveşte contribuţia financiară, şi aceasta a fost la fel de importantă. În cele 19 luni de război, SUA au cheltuit 32 miliarde de dolari, în timp ce, pentru tot războiul, Anglia a cheltuit 44 miliarde, Germania 46 şi Franţa 25 de miliarde de dolari.

Despre rolul SUA în Primul Război Mondial, precum şi despre contribuţia acestora la procesul de pace prin celebrul document programatic „Cele 14 puncte ale preşedintelui W. Wilson”, evident, ar fi multe de spus. Cert este că astăzi, 6 aprilie 2017, în Statele Unite se celebrează centenarul intrării în Primul Război Mondial alături de Antantă, onorându-se efortul naţiunii americane şi jertfele militarilor americani pe câmpurile de luptă din Europa.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

4 Comentarii

Stefanescu Marian
6.04.2017, 13:54:13

WW1 a mai fost denumit şi "Marele Măcel" fiind cel mai sângeros conflict din istoria Lumii de până atunci.Motivele declanşării sunt discutabile.Oficial,motivul a fost asasinarea la Sarajevo a ducelui Franz Ferdinand,moştenitorul coroanei habsburgice,de către un naţionalist sârb.Dar nu a fost numai cauza asta minoră adevăratul motiv.Franţa vroia satisfacţie contra Germaniei pentru umilitoarea înfrângere de la Sedan(1871),Germania vroia şi ea să fie copărtaş la împărţirea lumii acaparată de francezi şi englezi,Austria vroia satisfacţie pentru asasinarea prinţului moştenitor şi Rusia,aflată într-un declin de putere vroia recâştigarea poziţiei de mare putere. Bineînţeles,au intervenit şi SUA dar şi statele din imperiul britanic ca Canada,India,etc şi din cel francez ântr-un Măcel de o atrocitate fără precedent. Dar,cred eu,adevăratul motiv a fost altul.Şi anume nerăbdarea marea finanţei mondiale de a pune în practică experimentul comunismului marxist.Ideea iniţială era Germania care din această cauză a pierdut nemeritat războiul(fiindcă în plin război Germaniei i s-au oprit finanţările bancare ale finanţei mondiale...). Una peste alta,au căzut atunci "patru împărăţii":imperiul German,imperiul habsburgic,imperiul turc şi imperiul rus. Utopia comunistă a fost implementată nu în Germania ci în Rusia care în primii 10 ani de comunism a fost sprijinită de marea finanţă americano-evreiască dar şi de Germania apoi(pentru reindustrializare). WW1 a produs comunismul şi apoi fascismul şi nazismul care pe fondul revanşismului cauzat de WW1 vor însângera din nou Europa în WW2. Nu mai continui,dar urmările WW2 continuă şi azi cu un nou revanşism al Rusiei,Germaniei şi Franţei. Cam aşa s-a scris istoria Europei noastre şi,probabil,tot aşa va continua...

-1 (1 vot)
Michiu Stefan
6.04.2017, 15:56:23

A fost prima salvare a Frantei de catre Statele Unite!Fara aportul american, totul s-ar fi sfarsit in vara lui 1918, nu ar mai fi fost un "pas fini", Romania n-ar mai fi fost Mare, s-ar fi amanat reconstituirea Cehiei, Poloniei, constituirea Iugoslaviei, Cehoslovaciei,etc-intr-o expresie Europa natiunilor nu ar fi existat.Ca orice rau spre bine, n-ar mai fi existat fascismul, nazismul si probabila interventie a Germaniei in Rusia ar fi eliminat bolsevismul.Depinde de unghiul din care privesti evenimentele pentru a alge ce ar fi fost mai bine.Dar in mod cert, o victorie a Puterilor Centrale ar fi facut imposibil Cel de al Doilea si cel mai cumplit macel mondial!

John Moga
6.04.2017, 20:37:56

Vad ca nimeni nu pomeneste de intentia predilecta a americanilor de a sparge monopolul financiar englez in finantarea razboiului si 2) de prezenta trupelor americane in...Rusia de Est, pe care, chipurile, o aparau de o invazie japoneza. Vreun istoric ratacit pe aici sa dezvolte cele doua teme?!

Mircea Nistor
6.04.2017, 21:38:55

Unul din motivele pentru care democrații "progresiști" din Statele Unite au evitat să intre în război a fost acela că s-ar fi "trezit" în aceeași tabără cu vetusta autocrație țaristă, aflată în totală antiteză cu "tânăra" republică americană.Rusia era cel mai detestabil regim politic, poate mai detestată decât imperiul militarist german..Era locul unde evreii erau sistematic supuși pogromului, organizate de extremiștii naționaliști de dreapta "Sutele Negre", cu binecuvântarea țarului.Era locul unde Biserica Ortodoxă Rusă oprima orice veleitate de libertate de conștiință religioasă, caracterizând-o schismă și erezie: întocmai ca Sfântul Oficiu al Inchiziției în Spania sec.XV...Zeci de mii de ruși și ucraineni ortodoxi care respingeau"conformismul" religios al conducătorilor bisericii ruse au trecut Oceanul Atlantic în Canada și SUA, în căutarea libertății de credință care le-a fost acordată în aceste țări altminteri aflate la distanță de creștinismul răsăritean.Dar care aveau constituții liberale, exact ce-i lipsea Rusiei, și unde oricărui creștin i se garanta prin lege libertatea de conștiință și profesarea religiei proprii.Cat despre trupele americane din Extremul Orient rus , au participat la luptele contra regimului bolșevic când s-a impus asta.E credibil că americanii au stat cu ochii pe japonezi de atunci., măcar că în Primul Război Mondial, Tokyo s-a aflat în tabăra Antantei.Infrangerea flotei țariste la Tsushima și Port Arthur, anexarea ulterioară a Coreei de către japonezii victorioși în fața rușilor ,au fost semnale timpurii pentru America, că interesele ei în zona Pacificului se află pe un cert "collision course" cu cele ale Japoniei imperiale... Măcar că americanii au sprijinit pe alb-gardisti împotriva bolșevicilor, asta nu i-au scutit pe americani să aibă păreri critice față de unii lideri antisovietici.Un exemplu notoriu este cel al amiralului Kolceak, cel cu strămoși moldoveni, văzut de colaboratorii americani ca un potențial dictator militar, un fel de imagine în oglindă a cruzilor bolșevici, un veritabil pericol pentru evoluția unei Rusii democratice și parlamentare...

+2 (2 voturi)
Modifică Setările