Cina de la Casa Albă care i-a şocat pe americani. „Cea mai blamabilă atrocitate care a fost vreodată săvârşită de un cetăţean, comisă de preşedinte”

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Deşi o invitaţie la cină pare a fi o banalitate, pe 16 octombrie 1901, omul pe care preşedintele american de la acea vreme, Theodore Roosevelt, îl invita la Casa Albă, avea să şocheze naţiunea. Deşi era un bun educator, Booker T. Washington era afro-american aşa că faptul că a cinat cu preşedintele a fost considerat o infamie.

A doua zi după ce preşedintele Statelor Unite ale Americii Theodore Roosevelet (între 1858 şi 1919)  şi Booker T. Washington, educator şi lider afro-american, au luat cina, „vestea că un negru a luat cina cu preşedintele a trimis unde de şoc peste întreaga naţiune”, după cum scrie Deborah Davis, în volumul său, „Oaspetele de onoare: Booker T. Washington, Theodore Roosevelt şi cina de la Casa Albă care a şocat o naţiune”.

Deşi sclavii africani ajutaseră la construirea Casei Albe, şi deşi afro-americanii deja lucraseră pentru preşedinţi americani, inclusiv pentru Roosevelt,  niciunul nu fusesse invitat să cineze în clădirea simbol a Statelor Unite.

Moise cel Negru

Totuşi, Washington era cel mai faimos şi mai respectat afro-american de pe teritoriul SUA. Conform lui Davis, acesta fondase institutul Tuskgee din Alabama, o şcoală industrială pentru negri, scrisese o autobiografie bestseller, ”Up From Slavery” (Ridicarea din sclavie), uimise audienţele cu discursurile sale înflăcărate, şi băuse ceai cu regina Victoria, la Windsor Palace. Davis mai notează că fusese denumit Moise cel negru, o poreclă potrivită pentru cel considerat cel mai bine înzestrat om pentru a-şi conduce rasa proaspăt emancipată în secolul XX.

„În felul său, a fost podul între sclavie şi mişcarea pentru drepturi civile”, mai scrie Davis despre Washington.

Booker T. Washington s-a născut în sclavie, pe 5 aprilie 1856, pe plantaţia lui James Burroughs, în sud-vestul Virginiei. Odată cu Proclamaţia de emancipare, emisă în timpul războiului civil american, de către Abraham Lincoln, Washington a devenit un om liber. Acesta se afla în Mississippi în 1901, când primea telegrama de la Roosevelt în care i se spunea să vină în capitală pentru a se vedea cu el.

La cina care, conform lui Deborah Davis, a schimbat cursul istoriei americane, au fost prezenţi cei doi, soţia, fiica şi cei trei fii ai preşedintelui. Evenimentul a fost subiect de ştiri multă vreme, cauzând dezbateri aprinse în întreaga ţară. 

Washington era urmărit peste tot unde mergea. Un asasin fusese angajat să îl omoare, după cum notează aceeaşi autoare. Cât despre Roosevelt, acesta a primit critici extrem de severe, mulţi jurând să nu mai voteze cu el la următoarele alegeri. Câteva dintre reacţii au fost notate de Myran Jones în volumul ”But Hey, What Do I Know?”.

„Cea mai blamabilă atrocitate care a fost vreodată săvârşită de un cetăţean al Statelor Unite a fost comisă de preşedinte, când a invitat un negru să cineze cu el la Casa Albă...dar Roosevelt individul şi Roosevelt preşedintele nu trebuie priviţi în aceeaşi lumină”, scria ziarul Memphis Press-Scimitar.

Mark Twain: preşedintele nu e atât de liber 

O reacţie mai violentă a avut-o un senator din Carolina de Sud, care declara că „acţiunea preşedintelui Roosevelt de a se întreţine cu negrul, va nceesita ca noi să omorâm mii de negrii în sud, înainte de a ajunge din nou la locul lor”.

„Poate că preşedintele nu e atât de liber ca un cetăţean normal pentru a se întreţine cu oricine vrea el”, i-a răspuns celebrul scriitor Mark Twain preşedintelui Roosevelt (foto:dreapta)  când i-a fost cerută părerea cu privire la scandal.

Totuşi, în faţa unui val uriaş de reacţii negative, Roosevelt a rămas pe poziţii.

„Voi lua cina cu el ori cât de des doresc...singurul lucru creştin, onorabil şi înţelept de făcut este să tratăm fiecare negru şi fiecare alb strict pe baza meritelor sale ca om, dându-i nici mai mult nici mai puţin decât merită să aibă”

Cina preşedintelui alături de Washington a şocat naţiunea americană pentru că acest lucru implica egalitate socială. La polul opus, comunitatea afro-americană a văzut în această cină un semn al progresului, iar în reacţia societăţii, cât de mult mai era de luptat. În 1903, Scott Joplin compunea o piesă despre incident, astăzi pierdută, intitulată „Un oaspete de onoare”. 

Deşi Roosevelt a spus că va lua cina de câte ori va dori cu Washington, acesta din urmă a mai vizitat Casa Albă doar dimineaţa, în timpul orelor de program, iar preşedintele nu a mai invitat niciodată un afro-american la Casa Albă.   

 

 

 

 

 

Cultură



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite