Cine l-a scăpat pe celebrul fizician Heisenberg de eticheta de „evreu alb”

0
Publicat:
Ultima actualizare:

La scurt timp după instaurarea regimului nazist, Werner Heisenberg, cel care urma să devină coordonatorul programului nuclear nazist, avea probleme pentru că susţinea ideile despre relativitate ale lui Einstein. În mod neaşteptat, rezolvarea conflictului s-a făcut printr-un dialog între două mame, cea a lui Heisenberg şi cea a lui Heinrich Himmler.

Werner Heisenberg (5 decembrie 1901- 1 februarie 1976) a rămas în istorie pentru contribuţia sa la fizica cuantică. La vârsta de 32 de ani, acesta devenea a doua cea mai tânără persoană care primea premiul Nobel pentru fizică, la scurt timp fiind însărcinat cu programul nazist pentru dezvoltarea bombei atomice. 

În prima perioada a regimului nazist, Heisenberg a avut o serie de  probleme  pentru că susţinea ideile lui Einstein cu privire la teoria relativităţii, lucru ce venea în contradiciţie cu aşa-numita „fizică germană”, o mişcare naţionalistă a fizicienilor germani. Munca lui Einstein în domeniu precum şi a altor fizicieni teoretici era consideradă „fizică a evreilor”. 

Conflictul cu Stark 

Din această cauză, Johannes Stark, un fizician anti-semit, a scris un articol în ”Das Schwarze Korps”, în care îl descria pe Heisenberg ca un „evreu alb”. Stark îi pusese gând rău acestuia încă de când refuzase să participe la o adunare a profesorilor naţional-socialişti, în noiembrie 1933. Ulterior, în septembrie 1934, la o adunare a asociaţiei fizicienilor şi oamenilor de ştiinţă germani, în Hanovra, Heisenberg avea să susţină ferm teoria relativităţii şi pe cea cuantică împotriva acuzaţiilor lui Stark care le caracteriza ca fiind speculative, sugerându-i colegului său să nu mai menţioneze numele lui Einstein. 

Însă colegul nu avea să se supună, pentru el, ştiinţa fiind „un refugiu din dilemele morale, un plan mai înalt, neatins de ceea ce el numea „politică pe bani”, după cum scrie Philip Ball în ”Science and Ideology. The Case of Physics in Nazi Germany”. 

Viziunea lui Stark (foto: dreapta) era însă diametral opusă.

Imagine indisponibilă
„Omul de ştiinţă nu există doar pentru el sau doar pentru ştiinţa lui. Mai degrabă, prin munca lui, el trebuie să servească în primul şi primul rând, naţiunea. Din aceste motive, poziţiile ştiinţifice de vârf din statul naţional-socialist trebuie ocupate nu de elemente străine poporului, ci numai de germani cu conştiinţă naţională”, citează acelaşi autor. 

Deşi Heisenberg avea să încerce să convingă mai mulţi cercetători şi chiar oameni ai partidului să îi înţeleagă viziunea, aceştia, în frunte cu Stark, aveau să continue mai mulţi ani o campanie de defăimare a acestuia şi a altora care susţineau „fizica evreiască”. Tânărul fizician a explicat în repetate rânduri, că era doar „apolitic”, dar loial guvernului său. 

O discuţie „de la mamă la mamă”

Heisenberg trebuia să se sustragă acuzaţiei că ar fi „un evreu alb”, fără să se distanţeze de fizica lui Einstein, punctează Ball. Soluţia pe care a găsit-o a fost să pună problema în mâinile comandantului SS, Heinrich Himmler. Îşi dorea să fie reabilitat complet, sau altfel avea să imigreze- primise deja o serie de oferte din străinătate, printre care un post la Columbia University.  A făcut-o prin intermediari, în acest caz, propria mamă.

Aceasta se cunoştea cu mama lui Himmler aşa că s-a întâlnit cu ea şi i-a vorbit despre caracterul fiului ei. O discuţie de la mamă la mamă. 

„Frau Himmler a promis că îl va face pe Heinrich să pună lucrurile în ordine. <<Sunt câţiva oameni destul de neplăcuţi în jurul lui Heinrich, dar ăsta e un lucru destul de dezgustător. E un băiat atât de drăguţ- mă felicită mereu de ziua mea>>”- mama lui Himmler, citată de Philip Ball în ”Science and Ideology. The Case of Physics in Nazi Germany”. 

Himmler a rămas însă pe o poziţie neutră multă vreme. I-a cerut lui Heisenberg un răspuns detaliat cu privirile la acuzaţiile lui Stark, ordonând totodată să fie investigat. În urma acestei investigaţii, s-a dovedit că nu avea nicio vină, fiind descris ca un om de ştiinţă apolitic care, fundamental, era un bun patriot, cu o atitudine pozitivă faţă de naţional-socialism. Se mai spunea în raport că Heisenberg s-a dezvoltat iniţial în „fizica evreiască”, pe parcurs, munca sa devenind „ariană”.

Concluzia investigaţiei: Heisenberg, decent 

După ce a primit raportul investigaţiei, Himmler nu a acţionat imediat, însă, în cele din urmă, i-a scris lui Heisenberg că nu este de acord cu atacul din ”Das Schwarze Korps” şi că a interzis orice viitor atac împotriva lui. Ulterior, l-a invitat la Berlin, să discute problema ca de la bărbat la bărbat, însă întâlnirea nu a mai avut loc.

Himmler avea să îi explice decizia lui Reinhard Heydrich, unul dintre apropiaţii lui Hitler. Şi-a motivat decizia, vorbind despre caracterul şi munca fizicianului.

„Cred că Heisenberg e decent şi nu ne putem permite să pierdem acest om sau să îl omorâm căci este un om relativ tânăr care poate ridica noua generaţie”, Himmler despre Heisenberg, citat de acelaşi autor. 

Mai târziu, Heisenberg avea să fie recrutat de nazişti pentru a-i ajuta să construiască o bombă atomică, fiind numit coordonator al programului la care au lucrat alţi 60 de oameni de ştiinţă. 

Episodul est dominat de controversă, mulţi fiind de părere că Heisenberg a sabotat intenţionat proiectul. Alte voci au spus încă că germanii nu au putut să o construiască pentru că fizicianul nici mcar nu ştia cum să realizeze una. 

După sfârşitul celui de-al doilea război mondial, mai mulţi cercetători germani au fost interogaţi, printre ei şi Heisenberg. Conform history.net, informat de explozia de la Hiroshima, fizicianul ar fi estimat cantitatea de izotop de uraniu 235 din bombă la 900 de kilograme. De fapt, cantitatea a fost de doar 56 de kilograme. 

Reîntors în Germania, Werner Heisenberg a fost numit director la Institului de fizică „Max Planck”, post pe care l-a ocupat până în 1970, când s-a retras. 

Cultură



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite