Colosseumul, o clădire emblematică a Imperiului Roman
0
În inima oraşului Roma se află cel mai mare amfiteatru-ruină construit vreodată în Imperiul Roman. Adevarul.ro prezintă, în serialul cu minunile lumii, povestea înţesată de gladiatori, din spatele deja cunoscutului simbol, vizitat anual de mii de turişti şi înscris printre minunile lumii.
Cu o capacitate de 50.000 de locuri, Colosseumul găzduia spectatorii la „munera” (n.r. luptele între gladiatori), la vânătoarea de animale, la reconstituiri după lupte celebre şi la piese de teatru din mitologia clasică. La momentul construirii, amfiteatrul era folosit drept spaţiu de agrement, pentru ca apoi să devină, pe rând, atelier, clădire-gazdă pentru alte evenimente, fortăreaţă, carieră şi altar.
De la „Flavian” la „Colosseum”
În latina străveche, numele iniţial al clădirii era Amfiteatrul Flavian, întrucât a fost construită în timpul dinastiei flaviene (sau dinastia flavilor). Denumirea dinastiei provine de la numele împăratului Vespasian, Titus Flavius Vespasianus. Legenda spune că prizonierii evrei din Roma au ridicat amfiteatrul în cinci ani de lucru neîntrerupt.
Mai târziu, construcţia a căpătat numele actual din două motive: arena avea proporţii uriaşe, colosale, iar poziţia ei era apropiată de Colosul lui Nero, o statuie enormă a fostului împărat al Imperiului Romei.
Deşi, în prezent, Colosseumul este ruinat considerabil din cauza cutremurelor şi a hoţilor de pietre, clădirea rămâne iconică pentru Imperiul Roman. Construcţia are 187 de metri pe axa mare şi 155 de metri pe axa mică, în timp ce arena propriu-zisă are 76/44 de metri. Faţada amfiteatrului se înalţă până la 49 de metri şi este formată din trei etaje din piatră de travertin (n.r. un tip de marmură) în combinaţie cu alte materiale. Pietrele se legau între ele cu mortar şi cu clame din fier. Din cauza degradării, zidurile care se văd astăzi sunt cele din interiorul amfiteatrului de altădată.
10.000 de gladiatori „găzduiţi” de arena Colosseumului
În timpul luptelor cu gladiatori şi a celorlalte reprezentaţii care se ţineau în amfiteatru, arena se acoperea cu velarium, o pânză susţinută de o reţea de frânghii, având în mijloc o deschizătură circulară. Marinarii romani manevrau acea pânză astfel încât soarele şi ploaia să nu-i deranjeze pe spectatori.
Podeaua, aşezată peste tuneluri subterane formate din ziduri şi numite „hypogeum”, se compunea din plăci mari din lemn, deasupra cărora se punea nisip galben. Atât hypogeum-ul, cât şi amfiteatrul comunicau cu exteriorul prin alte galerii, permiţând, pe de-o parte, intrarea nestingherită a împăratului, iar pe de altă parte, accesul gladiatorilor şi al animalelor. Cu ajutorul scripeţilor şi al unor lifturi speciale, animalele şi decorurile erau aduse din subteran pe podeaua arenei.
Luptele între gladiatori aveau o puternică semnificaţie religioasă, însă erau totodată demonstraţii de putere şi de confirmare a prestigiului familiei, căpătând astfel o imensă popularitate în rândul locuitorilor. De asemenea, vânătoarea de animale, cunoscută sub numele de „venatio”, era o altă practică des întâlnită pe arena Colosseumului de odinioară.
Legenda spune că, în cele 100 de zile de celebrare a inaugurării amfiteatrului, spectacolele artistice şi luptele desfăşurate în cadrul Colosseumului au dus la uciderea a 9.000 de animale, iar în cele 123 de zile de sărbătorire a cuceririi Daciei, 10.000 de gladiatori şi 11.000 de animale (dintre care lei, hipopotami, rinoceri, elefanţi, girafe, tigri) s-au luptat în arenă.
435, anul ultimei lupte de gladiatori
În anul 435, ultima luptă de gladiatori se dădea în interiorul Colosseumului, pentru ca un secol mai târziu să se încheie şi luptele cu animale. În secolul VI, o mică biserică se construieşte în incinta amfiteatrului, apoi spaţii pentru locuinţe şi magazine vor putea fi închiriate în corpul edificiului, deja afectat de distrugeri şi modificări. După marele cutremur din 1349, o parte din Colosseum s-a prăbuşit, iar piatra a fost reutilizată la construcţia altor clădiri publice, palate şi biserici din Roma. Intrat după 1749 sub protecţia bisericii catolice, Colosseumul a fost considerat un loc sacru, unde primii creştini au fost martirizaţi, amfiteatrul va fi supus unor restaurări succesive, ce vor culmina în 1930 cu expunerea publică a sitului.
Coloseumul zilelor noastre
Amfiteatrul este, în prezent, o importantă atracţie turistică a Romei, cu mii de persoane dornice să vadă interiorul arenei în fiecare an. Intrarea este liberă pentru cetăţenii europeni sub 18 ani şi pentru cei cu vârste peste 65 de ani. În interiorul clădirii, la podeaua de la suprafaţă, în spatele primului rând de pereţi, se află acum un muzeu dedicat zeului dragostei, Eros. O parte considerabilă din podeaua arenei a fost refăcută. Reţeaua de culoare din subsolul Colosseumului, care folosea odinioară drept cale de acces pentru animale şi gladiatori, a fost deschisă spre vizitare în vara anului 2010.
În plus, Coloseumul este cunoscut ca sit al ceremoniilor romano-catolice din secolele XX şi XXI. De exemplu, Papa Benedict al XVI-lea conduce evenimentul religios „Drumul Crucii” în fiecare Vinere Mare, înainte de Înviere, în interiorul amfiteatrului.
În 2011, directorul unei companii de încălţăminte a sponsorizat restaurarea Coloseumului cu 25 de milioane de euro. Autorităţile intaliene au încheiat înţelegerea, iar la sfârşitul lui 2012 vor începe lucrările de restaurare, care vor dura doi ani şi jumătate. Pe această durată, clădirea va rămâne deschisă vizitatorilor.
În urma restaurărilor, 25% din Colosseum va fi făcut accesibil publicului. De asemenea, amfiteatrul va recăpăta culoare iniţială, un ocru alburiu.
„Turiştii se vor putea plimba liniştiţi prin zonele proaspăt restaurate, care nu vor mai fi încărcate de chioşcuri de vânzare de bilete, toalete sau mici magazine. Toate acestea vor fi plasate în centrul de servicii din afara monumentului”, a spus Rossella Rea, directorul sitului Colosseum.
Se încarcă comentariile...
