Confesiunile disidentei Doina Cornea

La Institutul Francez din Bucureşti a fost lansat, ieri, volumul „Jurnal – ultimele caiete“, de Doina Cornea, apărut în colecţia de Istorie orală a Fundaţiei Academia Civică. „Jurnalul“ cuprinde însemnări ale Doinei Cornea din anii 1988-1989, o amplă convorbire cu disidenta anticomunistă şi interviuri cu Ariadna Combes şi Leontin Iuhas, cei doi copii ai săi.

La evenimentul de ieri de la Institutul Francez, Doina Cornea nu a fost prezentă, însă a transmis, prin fiul său Leontin Iuhas, un mesaj scris.

Leontin Iuhas a povestit care a fost ultimul lucru pe care l-a făcut mama sa înainte să sufere un accident vascular celebral, în 10 septembrie 2008.

„Primise un laptop mai vechi şi a avut perseverenţa să înveţe, ajutată de mine şi de sora mea. Chiar în dimineaţa în care a suferit atacul celebral, a reuşit să introducă singură în computer primul capitol din jurnalul său“.

Mesaj de la Doina Cornea

Doina Cornea, în vârstă de 80 de ani, împliniţi la 30 mai, a spus în mesajul său: „Deşi mă concentrez tot mai greu pentru a enunţa gânduri coerente, în acest sfârşit de drum adresez cu multă bucurie câteva rânduri tuturor celor pe care i‑am întâlnit în această viaţă a noastră. A fost o călătorie uneori istovitoare, alteori plină de neprevăzut sau de palme, dar nu calea contează - spune Monseniorul Vladimir Ghika - ci cum o parcurgem.“

Au citit pasaje din „Jurnal“ actorii Victor Rebengiuc, Mariana Mihuţ şi Ion Caramitru. „Vă recomand cu foarte mare bucurie această carte şi vreau să vă mărturisesc că, în momentul în care am primit-o, pur şi simplu nu am putut s-o mai las din mână“, a declarat Mariana Mihuţ. „Este foarte greu să fii fiul Doinei Cornea, pentru că tot ce aş fi vrut să vă spun acum de fapt a spus mama în carte“, a adăugat Leontin Iuhas.

Arestarea şi hărţuirea

Doina Cornea povesteşte în „Jurnalul“ său despre momentul arestării din anul 1987. Timp 36 de ore, n-a fost lăsată să doarmă, a fost ţinută fără mâncare şi fără apă. „Mi‑au luat şireturile de la ghetele îmblănite, mi-au cerut să-mi scot ceasul şi cerceii“, îşi aminteşte Doina Cornea. Traducătoarea şi publicista născută în 1929, la Braşov, declară în interviul din volumul său: „Am stat într-o celulă, pe un coridor unde era o ţeavă groasă, cu apă caldă, şi era călduţ bine. Lumină nu aveam de afară“.

Apoi, a fost mutată într-o altă celulă fără căldură, cu mucegai peste tot, alături de o informatoare, o benzinăreasă şi o moaşă. „Ne-am înţeles bine. Eu, cum făceam yoga, le-am spus: hai că vă învăţ exerciţii de relaxare, ca să trecem mai uşor peste asta“, dezvăluie Doina Cornea. A stat la închisoare cinci săptămâni, după care fost arestată la domiciliu până în 21 decembrie 1989.

Scriitoarea îşi mai aminteşte de un incident din luna mai a anului 1989. Într-o zi când familia sa a rămas fără pâine, a ieşit din casă şi a împins poarta de la intrare. Atunci miliţianul a prins-o de păr pe stradă, a împins-o şi a îmbrâncit-o în curte. „Am căzut pe spate, pe ciment... aşa cât am fost de lungă“.

Cu securiştii pe urme

În însemnarea datată „20 noiembrie 1988 (Cluj)“, Doina Cornea notează: „Prezenţa miliţienilor la poartă, paşii securiştilor în urma mea mi-au transformat plimbarea solitară într-o amară neputinţă de a mă menţine în acea adâncă limpezime interioară de la care pornisem“.

Şapte zile mai târziu, se întreba: „Ce să fac însă cu miliţianul din poartă? Dar cu securistul care m-a lovit şi insultat... care încearcă să-mi întemniţeze spiritul şi să-i răpească puterea? Cum să-mi păstrez libertatea faţă de ei, înţelegând prin libertate lipsa oricărei convulsii interioare, lipsa oricărei condiţionări de ură?“

O viaţă împotriva comunismului

Doina Cornea, unul dintre cei mai cunoscuţi disidenţi anticomunişti din România şi din estul Europei, s-a născut la 30 mai 1929, în Braşov. A absolvit Facultatea de Filologie din Cluj, secţia franceză. Disidenţa sa a început în 1980. În anii care au urmat Doina Cornea a trimis mai multe scrisori deschise radioului Europa Liberă, condamnând abuzurile regimului comunist şi a răspândit manifeste anticomuniste.

A fost arestată în 1987, după greva muncitorilor de la Braşov. După cinci săptămâni petrecute în închisoare, a fost ţinută în arest la domiciliu până la 21 decembrie 1989. I-au apărut volumele „Scrisori deschise şi alte texte“ (Humanitas, 1991), „Libertate?“ (Humanitas, 1992), „Faţa nevăzută a lucrurilor (1990-1999). Dialoguri cu Rodica Palade“ (Dacia, 1999), „Puterea fragilităţii“ (Humanitas, 2006). În prezent, Doina Cornea se află sub tratament, în Franţa.

Privind înapoi în timp, se poate afirma că de patruzeci şi ceva de ani poporul român a fost şi este terorizat, umilit de către cei ce deţineau şi deţin puterea.

Doina Cornea
scriitoare