Consecinţele unei răpiri

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Lume la târg (Szathmari)
Lume la târg (Szathmari)

Tot într-un proces de pe vremuri am citit despre o răpire care m-a urmărit multă vreme. O femeie este luată din faţa unei prăvălii şi aruncată într-o trăsură, dusă într-o mahala dosnică şi pusă în lanţuri.

Metoda de sechestrare era frecventă, mai apare prin câteva documente: pus în fiare, pus în lanţuri, legat - la vedere, în curtea casei. Tot aşa, cei care urmau să fie judecaţi erau ferecaţi în lanţuri groase, asigurate cu lacăte şi greutăţi de fier, corespunzătoare, şi nu o zi-două, ci până la proces, uneori săptămâni sau luni. Tot aşa, înlănţuit a ajuns la Bucureşti doctorului Pisani, pe care principele Constantin Racoviţă îl ţinuse într-un cuptor, timp de un an, considerându-l vinovat de moartea soţiei sale.

Când a schimbat scaunul Moldovei cu cel valah, l-a luat şi pe doctor cu el, pus în lanţuri. Cam aceasta era condiţia prinşilor, înrobiţilor prin rapt. Dar despre femeia răpită nu se spun foarte multe lucruri, în afară de faptul că era măritată cu un bijutier bogat, cândva, pe la finele secolului al 18-lea. 

După cum este şi normal, am început să văd oraşul,  roţile spărgându-se pe drumul spre Căldăruşani, nenorocirile femeii. Dar dincolo de toate, mai era ceva, un spirit plăpând, o nebunie poate, iar nebuniile nu încep din nimic, ci vin odată cu acţiunile, mai ales  cu cele turbulente, contagioase. O pasiune nebună, o iubire electrică poate să infesteze oraşul, ţinutul, continentele, unul după altul. Şi-aşa mi-a încolţit în minte iubirea dintre Leun şi Maiorca. Poate că dacă nu citeam despre femeia răpită, n-aş fi scris Manuscrisul fanariot. Mă credeţi sau nu, la fiecare cuvânt o vedeam pe nevasta bijutierului, legată cu lanţuri:

Nu rămăsese nimeni neatins de gurile mici care ciripeau prin oraş. Popa Mitu umbla năuc de la Biserica Scaune până la Sărăria Domnească, în timp ce trăsura lui Doicescu fu văzută noapte de noapte în poarta Bănesei. Lumea înnebunise. La Raic se făcuseră liste de aşteptare, iar în Dealul Mitropoliei în fiecare zi se judecau doar procese de divorţ şi despărţiri scandaloase, iubiri nepermise şi chiar o răpire care zguduise oraşul. Un dichiu de la Mânăstirea Căldăruşani căzu secerat de iubire. 

Femeia pentru care şi-ar fi luat lumea-n cap era Marica Alba, nevasta unui zlătar, foarte căutat pentru brăţările muzicale. Tulburat de dorinţe şi pârjolit de chemări, dichiul se aruncase pe capra trăsurii în care Alba venea de la cumpărături, azvârlindu-l pe vizitiu în stradă, unde fusese găsit mai mult mort. Şase zile, numărate de tot oraşul, nu se ştiu ce se întâmplase. Abia când o rufăreasă din casa dichiului rupse tăcerea lumea află că frumoasa nevastă a bijutierului era legată cu lanţuri de patul răpitorului ei.

Iar acesta nu fu singurul caz de turbare. Fiica unui boier dispăru câteva zile în Bozărie, de unde se întoarse ca un carâmb căzut în nămol. 

O negustoreasă de zofuri îşi lăsă familia şi copiii, căzând în iubire cu un turc, pe care îl însoţea pretutindeni, iar când bărbatul hotărî să se întoarcă la Stambul, negustoreasa se luă după el până la Giurgiu, unde omul fu nevoit s-o vândă, ca să scape de ea.

Prin grădinile bucureştene se auzeau numai ofuri, iar apa Dâmboviţei începuse să se umple de şoapte şi de cântece care moleşiră viaţa oraşului. Chiar şi Brăiloiu, cu toate pretenţiile lui de până atunci, descoperi bucuriile ascunse sub fusta unei bucătărese din curtea sa. Nunţile se ţineau lanţ, iar popii nu mai pridideau să boteze copii. Spre dezamăgirea Mandei Doicescu, însuşi Scarlat Slătineanu se însură.

Iar toate acestea veneau şerpeşte din iubirea Maiorcăi şi-a lui Leun, care adusese peste oraş milioane de guri.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite