"Cred ca orice artist trebuie sa petreaca o saptamana intr-un ospiciu"

Poetul Dan Mircea Cipariu e cunoscut de o buna parte a lumii noastre culturale drept un personaj nastrusnic, mereu pus pe sotii, ce anima multe dintre intalnirile literare de pe la noi. Ultima sa

Poetul Dan Mircea Cipariu e cunoscut de o buna parte a lumii noastre culturale drept un personaj nastrusnic, mereu pus pe sotii, ce anima multe dintre intalnirile literare de pe la noi. Ultima sa nazbatie este una livresca si imbraca forma unei carti, "Sunt eu Maria Petrarca Rilke. Adevarata biografie a Mariei Dante Spinoza", a carei poveste o scoate in evidenta - ea a fost scrisa dupa ce poetul a locuit timp de o saptamana in salonul 13 al Spitalului de Psihiatrie din Voila. Dar cum a ajuns poetul la ospiciu? "Prin anul 2000, in timp ce stateam la o masa cu cativa prieteni, a venit la mine un individ in mana cu ultima mea carte, sustinand ca el a scris-o si ca mai are acasa vreo 200 de exemplare. Am fost uimit de impertinenta lui, dar ulterior mi-am dat seama ca e o gluma. Era directorul economic al spitalului din Voila. El mi-a povestit ca a dat cartea unor pacienti care, dupa ce au citit-o, au sustinut ca ei au scris-o. De atunci am inceput sa fiu fascinat de ceea ce cred nebunii despre texte. Mai ales ca si noi, oamenii asa-zisi normali, avem tendinta sa ne atribuim textele care ne plac. Dupa trei ani, directorul s-a sinucis pe calea ferata." Cartea nu a fost planificata, de la bun inceput in forma actuala, Dan Mircea Cipariu intentionand sa scrie un alt volum. "La ospiciu am plecat sa scriu un roman despre o pacienta, Ileana Constantinescu, fiica fostului presedinte al Academiei, Miron Constantinescu. La 19 ani ea isi omorase mama, care a surprins-o facand sex cu prietenul ei. A fost internata la Voila si a trait aici pana in 2003, cand s-a sinucis pe calea ferata. Am vrut sa aflu mai mult despre viata acestei femei." A rezultat insa o carte despre biografii subiective, ce are la baza exercitiile de "scriere creativa" si "terapie prin arta" pe care Cipariu si prietenul sau, artistul plastic Mihai Zgondoiu, le-au facut cu pacientii. "Mi-am structurat exercitiile pe doua planuri, un prim plan constituie un comentariu al textelor scrise in spital si un alt plan in care am pus pacientii sa scrie despre cele doua personaje. Fireste, fiecare a scris despre el. Am plecat de la aceste fise cu textele pacientilor si am scris cartea sub dicteu automat. Am incercat sa acopar nevoia de insolit si puritate, care sa reformeze literatura romana pentru a deveni o literatura calofila. Cei mai multi vorbesc despre marginali fara sa fi stat la nebuni. Eu care am stat la nebuni am scris un manifest calofil, ca reactie la manifeste de felul celui fracturist." Saptamana petrecuta de Cipariu in ospiciul de la Voila nu a fost insa nici pe departe usoara. "Sa ma ierte domnul director al spitalului, daca nu as fi baut cantitati mari de alcool eu si Zgondoiu, pacientii cu care am facut exercitii de scriere creativa ne-ar fi rapit energia pana la un grad puternic de dementa. Dupa vreo doua zile, Zgondoiu spunea ca se simte deocheat. Eu am ras de el, dar a doua zi am simtit ca cei cu care lucram erau "rapitori de energie". Ma durea in cosul pieptului, ma durea capul si aveam o acuta stare de voma. Numai faptul ca am baut m-a ajutat sa scap de acest rau fizic si psihic. Am vrut sa stam doua saptamani, dar am rezistat numai una. Ne-a fost frica sa nu fim contaminati de nebunie." S-ar putea spune ca experienta ospiciului, traita de Cipariu, i-a schimbat viziunea asupra lucrurilor: "Cred ca orice artist care vrea sa afle mai mult despre sine trebuie sa petreaca macar o saptamana intr-un ospiciu. Cu siguranta nu ar mai scrie pornografic sau despre tot felul de alte experiente marginale."