Istorie

articolul anterior articolul urmator

Crime gratuite

69
31 May 2017 17:00:20
Radu Preda

O trăsătură comună regimurilor de teroare, indiferent de epocă, este nu atât decimarea opozanţilor, reali sau închipuiţi, cât mai ales înclinaţia către crime fără noimă, gratuite, de dragul de a le comite.

Se ştie: puterea se vede legitimată şi consolidată atunci când titularul ei poate face orice. În cazul dictaturii proletariatului, de la început şi până în ultima clipă, crima a fost un ingredient constant. Sigur, violenţa a cunoscut etape, intensităţi şi mijloace diferite. Ceea ce nu o transformă din aspră în blândă, ca şi cum ar fi dispărut, ci doar o regăsim altfel, sub alte chipuri. Am tot spus: dacă regimul Dej a aruncat pe români în puşcării şi lagăre, Ceauşescu a transformat într-o puşcărie România întreagă.

În mai toate dialogurile nenumărate purtate cu foşti deţinuţi politici şi deportaţi, cu dizidenţi de toate culorile, cu exilaţi şi rezistenţi, am încercat să aflu – iertată să îmi fie naivitatea! – care a fost mobilul brutalităţii. De ce au fost atâţia executaţi şi închişi, la ce a servit concret practica strămutărilor şi deportărilor, ce scop au atins alungările din ţară, altele decât cele motivate financiar prin „vânzarea“ la propriu a etnicilor evrei şi germani? Pe scurt: a fost motivată crima? Nu se putea fără ea?

 Ucid, deci exist! Să fie acesta sloganul modernităţii eşuate? 

Înclin să cred că o parte covârşitoare a forţei de distrugere de care a fost capabil în mod exemplar comunismului, la noi şi oriunde în lume, venea din frica eşecului. Convinşi de justeţea idealului lor, comuniştii nu suportau imperfecţiunile, piedicile, rezistenţele, acumulările istorice imposibil de şters de pe o zi pe alta. Erau pur şi simplu nervoşi că trebuiau să construiască o lume nouă în plină lume veche. Altfel spus, chiar dacă nu conştientizau în aceşti termeni astronomici, ei ar fi trebuit, de fapt, să lucreze pe altă planetă.

Şi totuşi. Când vezi câte destine au fost frânte pur şi simplu din pricina faptului că unii s-au născut unde nu ar fi fost cazul, câte biografii au fost sugrumate fără un motiv evident, câţi au fost trimişi timpuriu la moarte fără a reprezenta niciun pericol, te întrebi cum se poate revendica din tradiţia raţionalistă un regim atât de sângeros. Să fie gratuitatea culmea pragmatismului lumii moderne? Ucid, deci exist! Să fie acesta sloganul modernităţii eşuate? 

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

69 Comentarii

Iulian Arion
31.05.2017, 17:17:28

Postumanismul contemporan nu a aparut din nimic. Are ca precursori darvinismul si marxismul secolului al XIX-lea. Continua cu socialismul si fascismul secolului trecut. Trebuier sa invatam ceva pentru a sesiza si preveni ideologia totalitara postumanista.

-1 (3 voturi)
Iulian Arion
31.05.2017, 17:20:28

A se citi The Posthumanism manifesto. Postumanismul este cea mai periculoasa ideologie din cate au fost pana acum.

-1 (1 vot)
Iulian Arion
31.05.2017, 17:23:52

Niste mostre de postulate: Logic is an illusion of human imagination. Truth and falsity do not exist in nature — other than in human thought. sau The posthuman realises that the ultimate questions about existence and being do not require answers. The answer to the question ‘Why are we here?’ is that there is no answer. se poate continua...

-1 (1 vot)
unul
31.05.2017, 18:23:21

Iulian Arion " Postumanismul contemporan nu a aparut din nimic. " Se pare ca epoca contemporana trebuie numita umanism si reprezinta o idolatrizare a omului.

-2 (2 voturi)
unul
31.05.2017, 18:27:26

Na, comentariul asta despre crima a unui regim este asa si asa. Motivatia este una "fireasca" asigurarea ca regimul nu va fi destructurat din interior. Si nu este chiar asa horor avand in vedere ca Stefan cel Mare si Sfant era iute la manie si degrab varsatoriu de sange. Repet trebuie facuta diferenta intre actiunile institutiilor de tip statal fat de actiuni individuale. Adica una e condamnarea la moarte facuta de un Tribunal de stat si alta ce face un cetatean de capul lui.

0 (2 voturi)

Vezi toate comentariile (69)

Modifică Setările