Istorie

articolul anterior articolul urmator

Cronicar prin memoriile Marelui Război. Ce a făcut Dumnezeu în Marele Război?

16
1 Nov 2016 11:56:28
Dorin Stănescu
FOTO MApN
FOTO MApN

Revenim cu un nou episod al cronicilor noastre prin memorialistica Marelui Război, având un subiect provocator: religia în vremea războiului. Titlul articolului este inspirat dintr-o reflecţie asupra unuia dintre momentele cele mai tragice ale secolului al XX-lea, Holocaustul.

La sfârşitul războiului, când au ieşit la iveală atrocităţile inimaginabile comise de Germania hitleristă asupra evreilor, cineva a întrebat: „unde a fost Dumnezeu, când în lagărele naziste se petreceau acele crime înfiorătoare asupra unor fiinţe umane? Întrebarea a fost pusă unor teologi. Evident, este o întrebare grea, care aproape nu ar trebui rostită, dar interesant a fost un răspuns, nici nu mai contează cine l-a oferit, ci esenţa acestuia: „dar oamenii, oamenii unde au fost?

Pornind de la aceste afirmaţii, vom încerca astăzi să vorbim despre religie, preoţi militari, simboluri religioase şi reflectarea acestora în Marele Război. Generaţia contemporană cu Primul Război Mondial, a fost, în linii mari, o generaţie care şi-a trăit o copilărie şi o adolescenţă fericită, să nu uităm că este generaţia care a prins aşa-zisa epocă frumoasă – la belle époque. Pentru acei oameni, optimismul, încrederea în ştiinţă şi în progres au fost elementele care le-au dat un confort interior aşa cum puţine generaţii anterioare au trăit. Între 1870 şi 1914, această generaţie a văzut cum viaţa i s-a schimbat în bine datorită unor invenţii aparte – pornind de la lucrurile mărunte, banale: guma de mestecat, bicicleta, aparatul de ras, până la telefon, automobil, avion, cinematograf. Oamenii aceştia s-au simţit, fără îndoială, independenţi de capriciile naturii, de orice alte forţe superioare. Poate aşa se şi explică de ce a fost posibil ca un Nietzsche să proclame cu seninătate, la sfârşitul secolului, că Dumnezeu a murit. Şocul războiului şi urmările sale sângeroase aveau să prăbuşească acest întreg eşafodaj al optimismului generaţiei la belle époque, care avea să-şi recunoască eroarea triumfalismului în progres şi ştiinţă, în credinţa în valorile umanismului absolute; cartea lui Oswald Spengler, Declinul Occidentului, a părut un fel de mea culpa colectivă. 

Aflat singur şi neajutorat în uriaşa încleştare a uzinei morţii - frontul, omul s-a întors cu faţa către religie, iar acest lucru s-a reflectat în faptul că nu există lucrare memorialistică a combatanţilor în care să nu apară cuvântul Dumnezeu. Acesta este omniprezent în jurnalele şi memoriile scrise pe front, iar acest fapt se reflectă cu pregnanţă, în special în memorialistica celor de pe frontul de est. Pentru o armată dintr-o ţară ortodoxă, unde religia joacă un rol important în viaţa societăţii, este evident că Dumnezeu este un subiect important. În România, Ministerul de Război şi-a creat un Serviciu religios al Armatei, coordonat de preotul Constantin Nazarie, iar în timpul luptelor în jur de 200 de preoţi au servit alături de soldaţi.

De altfel, mai toate armatele sunt însoţite pe front de preoţi militari care joacă un dublu rol - psihologi, prin intermediul spovedaniei, a rugăciunilor pentru sănătate şi izbândă şi prestatori de servicii religioase pentru soldaţi. Nu există ceremonie militară din care să lipsească momentul rugăciunii.

Foarte importantă este construcţia bătăliei, ce se face prin invocarea prezenţei divine, iar uneori, momente cu încărcătură religioasă sunt folosite propagandistic pentru a demoniza adversarul.

Cu Dumnezeu înainte, şoptesc soldaţii în timpul atacului. „De izbânda noastră să nu vă îndoiţi, căci cu dreptatea noastră e şi Dumnezeu din cer care ne va ajuta” - sunt cuvintele prin care un preot militar ridică moralul soldaţilor pentru bătălia ce va urma.

Într-o carte devenită clasică, Marele Război şi memoria modernă (The Great War and Modern Memory), Paul Fussell identifica dorinţa de a crea mituri despre Primul Război Mondial ca unul dintre elementele cheie ale memoriei războiului. Drept exemplu edificator stau crucile, icoanele care au supravieţuit bombardamentelor şi au creat o aplecare spre mitic, mai ales în ţările catolice şi ortodoxe care aveau o puternică tradiţie a supranaturalului. Un alt exemplu în acest sens sunt imaginile care circulă printre randurile armatelor aliate în cadrul Antantei - reproduceri ale unor biserici bombardate de către germani în Franţa. Legenda Madonei de Albert (o biserică franceză aflată în zona bătăliei de pe Somme şi distrusă de germani, din care a rămas doar o statuie a Maicii Domnului) a călătorit în toată Rusia, fiind omniprezentă în tipicul ştirilor de război. Mesajul unor astfel de istorii era unul simplu, Germania avea să fie pedepsită de Dumnezeu.

Pentru români, dar şi pentru bulgari, ruşi sau sârbi (The Illustrated London News, din 18 noiembrie 1916, prezintă o fotografie cu un preot sârb binecuvântând tunurile!), construcţia bătăliei se face, evident, folosindu-se din plin prezenţa divină. De la sine înţeles este faptul că în armatele din est, formate din ţărani, mulţi fără ştiinţă de carte, religia juca un rol de maximă importanţă. „Cu Dumnezeu înainte, şoptesc soldaţii în timpul atacului. „De izbânda noastră să nu vă îndoiţi, căci cu dreptatea noastră e şi Dumnezeu din cer care ne va ajuta” - sunt cuvintele prin care un preot militar ridică moralul soldaţilor pentru bătălia ce va urma. „Aceste chinuri sunt o încercare pentru viaţa plină de păcate dusă până acum, scrie un alt memorialist. În spaţiul rus, propaganda ţaristă de război a apelat din plin la mistificări: o populară imagine a fost cea a apariţiei Maicii Domnului în faţa trupelor ruse înaintea unei bătălii. Acest poster a fost reprodus în 320.000 de copii, iar în alte imagini tipărite, Maica Domnului si Hristos apăreau pe câmpul de luptă pentru a alina suferinţa celor răniţi sau care decedau: un soldat căzut pe câmpul de luptă era primit la ceruri, în mâinile lui Hristos.

Încheiem acest material spunând că, prin intermediul divinităţii se pot justifica multe. Dumnezeu e, astfel, explicaţia cea mai facilă a tuturor întâmplărilor, dar, mai ales, un puternic suport psihologic pentru cel care a doua zi va ucide sau va fi ucis... à la guerre comme à la guerre

Se pare că noi, oamenii purtăm povara de a nu învăţa niciodată din lecţiile istoriei, de aceea rămâne mereu întrebarea – răspuns la toate marile erori ale umanităţii: „Dumnezeu unde a fost? Dar oamenii, oamenii unde au fost?

În episodul viitor, vom prezenta memoriile unui preot militar.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

16 Comentarii

Realist
1.11.2016, 14:17:23

Dle Stanescu, dvs. chiar vorbiti serios sau e doar o intrebare retorica ? Sper ca nu va imaginati ca e cineva acolo in cer care ar putea sa va raspunda si sa se scuze ca era in vacanta ! Mai curand banuiesc ca e o intrebare simbolica, cu referire la lipsa de spirit crestinesc al credinciosilor care s-au macelarit intre ei ca niste fiare (ceea ce si suntem, de fapt). Pretinsul spirit crestinesc nu e decat o slaba pojghita - lesne de lepadat in secunda 2 ! Asta macar si pentru ca Isus e mort iar cei care clameaza dogmele religioase indeobste nu le urmeaza nici ei, ce sa mai zici de enoriasii manati de instinctele primare. In particular, raspunsul la explozia de violenta din timpul razboaielor (care la randul lor au totdeauna cauze economice) este foarte bine reflectat de experimentul Milgram - care a demonstrat cat de usor renunta indivizii la ceea ce numim "umanism", devenind niste tortionari pentru semenii lor doar pentru ca asa au primit ordin sau doar pentru ca asa li se pare "corect".

+1 (5 voturi)
Iulian Arion
1.11.2016, 18:27:01

"Generaţia contemporană cu Primul Război Mondial, a fost, în linii mari, o generaţie care şi-a trăit o copilărie şi o adolescenţă fericită, să nu uităm că este generaţia care a prins aşa-zisa epocă frumoasă – la belle époque. " In linii mari. In linii mici Europa a fost şocata de atrocitatile si cruzimile din timpul rascoalei de la 1907.

0 (2 voturi)
wall ivana
2.11.2016, 05:55:16

Dar feminimistele, LGBT, socialistii, ecologistii, ateii - ei unde au fost in marele razboi ? Toti stim ca imensele sacrificii facute de crestini si evrei au pus un sfarsit acel razboi si au castigat dreptul la libertate pentru toate popoarele lumii. Insa meritul il au doar crestinii si evreii. Curentele ideologice de stanga, mentionate mai sus, nu au miscat un deget cand crestinii au facut sacrificii imense.

-1 (5 voturi)
Stefan din nord
2.11.2016, 07:53:52

Marele razboi a fost intre crestini . Sau mai bine zis intre pretinsi crestini fiindca faptele lor numai crestinesti nu erau . Toate aceste orori nu se intamplau daca ar fi urmat sfatul sau porunca lui Isus data ucenicilor sai si celor ce aveau sa se numeasca crestini in secolele urmatoare Sa va iubiti unii pe altii Ucenicii au respectat cu sfintenie aceasta indrumare neimplicandu-se in problemele lumii de atunci fiind ocupati doar cu raspandirea in lume a invataturilor lui Cristos Dupa moartea lor ca martiri generatiile urmatoare incet incet au lasat garda jos acceptand sa se implice in mlastina politicii si chiar sa se inroleze in armata imperiului roman unde bineinteles trebuia sa ucizi ca sa nu fi ucis . Asa s-a ajuns ca cei ce se cred indrumatori religiosi ai turmei de crestini sa mearga pe front sa sfinteasca tunurile si sa le spuna soldatilor crestini ca Dumnezeu e cu ei ca au binecuvantarea Sa Bineinteles ceilalti popi din tabara inamica le spuneau soldatilor lor ca Dumnezeu e cu ei punandu-l pe Dumnezeu intr-o mare dilema Cu cine sa tina pe cine sa ajute fiindca ambele tabere de pretinsi crestini ii cereau ajutorul . Ce a fost se stie . Dumnezeu nu s-aimplicat lasand ca sa se macelareasca intre ei si sa castige tabara mai numeroasa ori mai bine inzestrata cu armament . Un exemplu din Primul Razboi . Soldatii ortodocsi rusi extrem de religiosi chiar fanatici religiosi cu icoana Maicii Domnului facatoare de minuni dusa pe front ca sa ii ajute sa castige au suferit pierderi catastrofale de peste un milion de morti in luptele cu nemtii fiind siliti sa ceara pace si sa porneasca Revolutia din 1917

-1 (1 vot)
AndreiK
2.11.2016, 09:05:02

"Nu am venit sa aduc pacea, ci sabia!" Iisus Christos

-2 (2 voturi)

Vezi toate comentariile (16)

Modifică Setările