Cum s-a născut povestea lui Carlos Şacalul şi ce a oferit regimul Ceauşescu pentru atentatul de la Radio Europa Liberă

Imagine de la explozia produsă la Radio Europa Liberă

Prezentul articol a fost realizat de unul dintre oamenii care au fost foarte aproape de evenimentele din Februarie 1981 - Richard Cummings, director al serviciului de Securitate al postului Radio Europa Liberă. Amintirile sale cu privire la acest eveniment au făcut şi subiectul unei cărţi publicată anul trecut la noi în ţară, despre atentatul de la Munchen.

În calitate de director al Serviciului de Securitate al posturilor „Europa Liberă/Libertatea”, am participat la investigaţiile legate de una din cele mai brizante – din punct de vedere politic – operaţiuni ale grupării teroriste pan-europeane dirijate de Carlos „Şacalul”: atentatul cu bombă de la sediul din München al „Europei Libere”, din 21 februarie 1981.

Acesta a fost singurul atentat comis de banda lui Carlos împotriva unei ţinte americane; şi singurul pentru care nu şi-a asumat niciodată răspunderea. Din analiza documentelor poliţiei şi justiţiei germane, a rapoartelor întocmite de fostele servicii secrete din Germania Răsăriteană şi Ungaria, precum şi a altor documente, am ajuns la concluzia că „Şacalul”a condus operaţiunea de la Budapesta, acolo unde era cartierul general al grupării sale. În cele ce urmează voi expune detaliile modului în care acest act criminal a fost pus la cale şi executat.

Înainte de a fi cunoscut drept Carlos „Şacalul”, Ilich Ramirez Sanchez s-a distins prin câteva acţiuni teroriste la începutul anilor ’70. Un exemplu al modului criminal în care acţiona în acea perioadă este atacul cu o grenadă de mână de la cafeneaua „Le Drugstore” din Paris, la 15 septembrie 1974. Atacul s-a soldat cu doi morţi şi peste treizeci de răniţi.

Aşezăm atacul în context: Ramirez Sanchez trăia la Paris sub o identitate falsă. La 27 iunie 1975, trei ofiţeri ai serviciului francez de contrainformaţii DST s-au prezentat la apartamentul din rue Toullier, în care locuia Sachez, în cadrul unei anchete legate de nişte atentate asupra companiei aeriene israeliene El Al de la aeroportul Orly. Investigaţia era una de rutină, Sanchez nefiind considerat un suspect, motiv pentru care poliţiştii nu erau înarmaţi. În cursul discuţiilor, sub un pretext oarecare, Sanchez s-a dus la baie unde avea ascuns un pistol. Înarmat, s-a întors în cameră şi a deschis focul asupra celor trei agenţi, care, luaţi prin surprindere, au fost o pradă uşoară; unul singur a supravieţuit. Carlos l-a împuşcat şi pe Michel Moukharbal, un colaborator apropiat, pe care îl bănuia că, informator fiind, ar fi pus poliţia pe urmele sale. Şaptesprezece ani mai târziu, un tribunal francez îl condamna pe Carlos în contumacie la închisoare pe viaţă pentru crimă.

Click aici pentru a afla cum a primit Carlos porecla de Şacalul şi ce a oferit România lui Ceauşescu celebrului terorist pentru lovitura de la Radio Europa Liberă