De ce aleg unele state să-şi mute capitalele: oraşe falimentare, visele de grandoare ale tiranilor şi decizii strategice

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Nur-Sultan, capitala construită la dorinţa liderului suprem al Kazahstanului, foto Shutterstock
Nur-Sultan, capitala construită la dorinţa liderului suprem al Kazahstanului, foto Shutterstock

Preşedintele indonezian, Joko Widodo, a demarat oficial, pe 16 august, planurile de mutare a capitalei statului asiatic din Jakarta într-o altă locaţie de pe insula Borneo. Indonezia nu este, însă, prima ţară care ia o astfel de decizie, state precum Nigeria, Kazahstan ori Myanmar cunoscând  în istoria lor modernă schimbări similare.

În cazul Indoneziei, decizia este uşor de explicat, oraşul având mai multe elemente problematice, notează BBC. Partea de nord a oraşului se scufundă cu 1-15 centimetri anual, aproape jumătate din oraş fiind în prezent sub nivelul mării. Mai mult, terenul mlăştinos pe care este construit oraşul este străbătut de nu mai puţin de 13 râuri. Pe lângă acest aspect, traficul  este unui faimos pentru numărul şi durată ambuteiajelor rutiere – un studiu din 2016 a pus Jakarta în fruntea listei de oraşe care au cel mai congestionat trafic din lume. Întreaga zonă urbană are o populaţie de 30 de milioane, doar 2-4% din apa reziduală fiind tratată.

Noua capitală ar urma să fie în Kalimantan, numele dat părţii indoneziene a insulei Borneo, iar costurile totale ale tranziţiei ar putea la 33 de miliarde de dolari. Oraşul cu cele mai multe şanse de a fi ales drept noua capitală este Palangkaraya, în zona centrală a Kalimantanului. Fiind aproape de centrul arhipelagului indonezian, oraşul are şi avantajul de a fi fost propunerea de capitală a părintelui fondator al Indoneziei, Sukarno. 

Decizia Indoneziei oferă un exemplu clar de stat care decide să-şi mute capitala după ce oraşul nu mai este sustenabil – pur şi simplu, Jakarta are atât de multe probleme, iar costurile rezolvării lor sunt atât de mari, încât o nouă capitală care să susţină activităţile specifice unui centru politic pare decizia mai bună. Nu toate schimbările de capitală au, însă, o astfel de motivaţie.

jakarta

Foto: Ambuteiaj în Jakarta

Kazahstan şi planul măreţ al liderului suprem

În 1997, preşedintele Nursultan Nazarbayev, care a condus autoritar timp de aproape 30 de ani statul din centrul Asiei, a decis mutarea capitalei din principalul oraş, Almaty (cunoscut şi sub vechea denumire sovietică de Alma-Ata), într-un mic oraş provincial din nordul ţării. Primul lucru pe care l-a făcut a fost să-i schimbe numele, din Aqmola – care înseamnă ”mormânt alb” – în Astana, apoi a început să angajeze arhitecţii din întreaga lume să lucreze la ceea ce a intenţionat drept una dintre marile moşteniri pe care regimul său le lasă ţării. Una dintre cele mai importante construcţii este Khan Shatyr, cel mai mare cort din lume, care găzduieşte un mall şi un întreg centru de divertisment. 

După ce Nazarbayev s-a retras din funcţia de preşedinte în 2018, păstrând totuşi unele pârghii de putere în cadrul statului, parlamentul Kazahstanului a decis schimbarea numelui capitalei din Astana în Nur-Sultan în semn de mulţumire pentru acesta. Tot procesul de mutare a capitalei şi dezvoltare arhitecturală  a fost posibilă doar datorită sectorului petrolier aflat în expansiune, Nur Sultan fiind, mai degrabă, un exemplu de succes de pe această listă. 

Myanmar şi pustiul din noua capitală

Naypyidaw, capitala Myanmarului din 2005, are o suprafaţă de patru ori mai mare decât cea a Londrei, dar o populaţie semnificativ mai mică. Oraş fără istorie, a fost construit pe câmpurile nelocuite ale ţării (cunoscută şi ca Birmania) de către junta militară aflată la putere până în 2011.

Motivele pentru care a fost luată decizia mutării capitalei din cel mai mare oraş al ţării, Yangon, nu au fost niciodată foarte clare. Un ministru a declarat în 2005 că noua locaţie era mai potrivită din punct de vedere strategic, dar experţii au atras atenţia că motivele au mai degrabă de-a face cu teama regimului de o invazie militară externă, precum şi cu capacitatea de a controla mai uşor minorităţile etnice din regiunile de graniţă.

Oraşul poartă toate semnele unei capitale planificate: drumul care leagă clădirea parlamentului de palatul prezidenţial are 20 de benzi, dar cu greu se poate spune că există un trafic de maşini; mall-uri imense şi hoteluri de lux fără clienţi la tot pasul; trei stadioane şi, spre deosebire de alte părţi ale ţării, energie electrică în permanenţă.

Imagine indisponibilă

Foto: Străzile pustii din Naypyidaw sunt populate de văcari şi cirezi de vaci

Bolivia şi cele două capitale 

Bolivia are două oraşe care servesc drept capitale: Sucre şi La Paz. Sucre a fost singura capitală până în 1899, când a pierdut un scurt război civil cu La Paz. În urma acestor evenimente, parlamentul şi administraţia s-au mutat în cel mai mare oraş al ţării, La Paz, iar puterea judecătorească a rămas în Sucre.

În 2007, o propunere de a muta parlamentul şi guvernul înapoi în Sucre a fost întâmpinată de cel mai mare protest din istoria oraşului La Paz. Ideea a venit ca urmare a rivalităţii dintre susţinătorii preşedintelui Evo Morales din zonele mai sărace din preajma oraşului Sucre şi cei din zonele mult mai prospere din apropierea oraşului La Paz. În faţa protestul, propunerea a fost abandonată, iar Bolivia continuă să aibă două capitale.

Nigeria şi căutarea unei zone neutre

Cel mai mare oraş din Nigeria, Lagos, a fost până în 1991 şi capitala ţării. Unul dintre motivele din spatele mutării capitalei la Abuja este locaţia oraşului – mult mai centrală, departe de coastă. Pe lângă acest aspect, a fost invocat şi motivul regăsit în cazul Indoneziei – aglomeraţia legendară a oraşului Lagos.

Dar cel mai important motiv este faptul că Abuja are avantajul de a fi un oraş mult mai neutru din punct de vedere politic şi etnic. Poziţionat în centrul ţării, se află la graniţa cu mai multe regiuni populate de etnii diferite: etnia yoruba domină Lagosul, igbos se află în mare parte în zona de sud-est, iar hausas în nord-vest. Dorinţa unei zone care să nu fie dominată de o singură populaţie nu vine fără o motivaţie istorică – între 1967 şi 1970, şara a cunoscut un război în care populaţia igbos a încercat să se dezlipească de Nigeria. 

Dacă în Lagos congestionarea traficului a fost dintotdeauna o problemă serioasă, Abuja a fost primul oraş plănuit din Nigeria şi a fost construit pentru evitarea pe cât posibil a ambuteiajelor.Principalele institute culturale ale ţării se află în Abuja, precum şi palatul prezidenţial, curtea supremă şi parlamentul. Cu toate acestea, multe agenţii federale încă se află, neoficial, în Lagos.

Cultură



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite