De la Palatul Poştelor la Muzeul Naţional de Istorie a României

Adesea turiştii se opresc în faţa acestei maiestuoase clădiri şi realizează numeroase fotografii. Sunt multe lucruri pe care acest Palat al Capitalei le are de spus.

Muzeul Naţional de Istorie a României (MNIR), un simbol al identităţii române, reuneşte cele mai importante obiecte cu valoare istorică şi de patrimoniu de pe teritoriul României din timpuri preistorice, până în epoca contemporană. Istoria MNIR se compune din evoluţia sa instituţională, etapele acumulării de patrimoniu, dar şi din trecutul clădirii (fost Palat al Poştelor) în care funcţionează astăzi muzeul.

În 1892 a fost promulgată legea pentru construirea Palatului Poştelor, ce se dorea a fi un edificiu maiestuos, simbol arhitectonic al oraşului. În acest sens, arhitectul Alexandru Săvulescu, însărcinat cu elaborarea planului clădirii, face o serie de vizite de cercetare în Paris, Viena, Torino, Milano, Veneţia, Budapesta, Zurich şi Geneva.

Construcţia urma să fie ridicată pe un teren care aparţinuse marelui agă Constantin Bălăceanu, unde domnitorul Constantin Brâncoveanu a construit un han ce îi purta numele, Hanul Constantin Vodă. Acest mare han al Bucureştilor a suferit enorm în urma marelui incendiu din 1847. Drept urmare hanul ruinat a trebuit demolat.

Lucrările de construcţie a noului edificiu au început în 1894, când, în cadrul unei ceremonii la care au participat înalţii oficiali români, regele Carol I al României a pus piatra de temelie a Palatului Poştelor. Inspirat de clădirea poştei din Geneva, construit în stil neoclasic, Palatul Poştelor este inaugurat în anul 1900. Faţada clădirii are trepte pe toată lungimea ei, iar la capătul acestora se află un portic susţinut de zece coloane în stil doric.

În vremea ocupaţiei Bucureştiului din timpul Primului Război Mondial, 1916-1918, aici a funcţionat... citeşte continuarea pe Historia!