Istorie

articolul anterior articolul urmator

Democraţia de faţadă din ţările babuinilor

12
8 May 2016 16:57:47
Ion Cristoiu

Muncind la eseul despre Operaţiunea Carlotta (intervenţia cubaneză în Angola, 1975-1992), am ajuns, în Historical Dictionary of Angola, publicat de W. Martin James la Scarecrow Press, în 2011 la termenul Children's Parliament.

Citesc:

„UNICEF şi Guvernul angolez, coroborat cu Ziua copilului african, au organizat, între 14 şi 16 iunie 2000, primul Parlament angolez al copiilor.

La Assembleia Nacional din Luanda, 287 de copii, între 10 şi 17 ani, reprezentînd toate provinciile, au participat la Sesiuni plenare, grupuri de lucru şi comisii parlamentare.

Anumite recomandări ale Parlamentului copiilor au vizat lărgirea oportunităţilor de educaţie.

Delegaţii au identificat în educaţie cheie dezvoltării. Ei au sugerat ca toţi copii să aibă acces la şcoală şi că profesorii trebuie să primească un salariu echitabil.

Îngrijirile de sănătate trebuie furnizate tuturor cetăţenilor angolezi. Mortalitatea infantilă trebuie redusă.”

Înaintea acestui termen, dicţionarul ne pune la dispoziţie un alt termen,  simplu intitulat Children. O pagină şi ceva descrie situaţia cumplită a copiilor în Angola. Citez:

Numai 27% dintre copiii din Angola sînt imunizaţi complet împotriva molimelor. (...).

Copii angolezi suferă, de asemenea, de o formă severă de malnutriţie numită Kwashiorkor. Aceasta îşi are cauza în deficienţa de proteine. Simptomele iniţiale sînt iritabilitatea, letargia şi apatia. Mai tîrziu apar semne precum oprirea creşterii, deficienţe mentale, creşterea susceptibilităţii la infecţii şi endeme. Agenţiile de sănătate au descoperit un mare număr de sugari angolezi cu marasmus. Aceasta e o formă severă de malnutriţie provocată de deficienţa în proteine, şi cauzînd o deteriorare extremă la sugaci. Mai întîi sugaciul nu cîştigă în greutate, după care începe să piardă. Creierul şi scheletul continuă să crească, rezultînd un corp lung şi un cap mare prin raportare la greutate.

Pielea sugarului se umflă şi atîrnă pe corp (...).

De asemenea, Angola are una dintre cele mai rele rate de mortalitate, cu 25% dintre copiii murind înainte de împlinirea vîrstei de 5 ani.

45% dintre copiii angolezi suferă de malnutriţie cronică (…).

Luanda (capitala Angolei – n.n.) e invadată de copii străzii.

Orfani, abandonaţi sau deplasaţi.

Dorm pe unde pot şi supravieţuiesc din spălatul maşinilor, păzirea maşinilor garate sau din alte mici treburi pentru bani. Adesea, copii formează ganguri ale străzii pentru a se ajuta şi a se proteja unii pe alţii”.

Aceasta e situaţia copiilor din Angola. Îndreptarea ei cere imperios măsuri politice şi economice extraordinare din partea Puterii, a Puterii deţinute de MPLA şi de preşedintele José Eduardo dos Santos din 1979. În lipsa acestora sînt puse la cale năstruşnicii gen Parlamentul  Copiilor. În cazul acestei iniţiative ne aflăm în faţa incredibilei prăpăstii dintre realităţile unei ţări bananiere  şi instituţiile de faţadă impuse de Occident, de americani îndeosebi.

Angola e o ţară bogată în petrol, diamante, cafea. Explicabil de ce  America, atît de exigentă faţă de alte ţări cînd vine vorba de democraţie, închide ochii la democraţia de mucava din Angola,  luînd în serios iniţiativele şi instituţiile tipice formei fără fond. 

Din 1975, de la proclamarea Independenţei, Angola e condusă de un partid – MPLA (Movimento Popular de Libertação de Angola, Mişcarea Populară pentru Eliberarea Angolei). Între 1975 şi 1990, MPLA a fost un partid de inspiraţie marxist-leninistă. În 1990, după Căderea comunismului, MPLA devine partid social-democrat, de inspiraţie socialistă.  O manevră făcută de José Eduardo dos Santos, aflat în fruntea partidului din 1979, de 11 ani, adică,  pentru a intra în graţiile americanilor.

Sub acelaşi semn, Angola trece la economia de piaţă şi la mult invocatul multipartidism. Din 20 septembrie 1979 Eduardo dos Santos e şi Preşedintele Angolei, Comandantul şef al Armatei, preşedintele Parlamentului.

În 1992, mai precis în zilele de 29 şi 30 septembrie 1992, au loc alegeri parlamentare şi prezidenţiale. Alegerile parlamentare sînt cîştigate de MPLA cu 53,74%. Cele prezidenţiale sînt cîştigate de Dos Santos, deoarece candidatul UNITA, Jonas Savimbi, nu se mai prezintă la al doilea tur. După victoria în alegerile democratice, José Eduardo dos Santos ordonă Masacrul de Halloween.

Între 30 octombrie şi 1 noiembrie 1992, 10.000 de  membri şi votanţi ai  UNITA, partidul de Opoziţie, învins în alegeri, sînt masacraţi pe întreg teritoriul Angolei.

Din 1992 pînă în 2008 nu mai au loc alegeri parlamentare. În 2008, MPLA le cîştigă cu 81,64%. Pe cele din 2012 le cîştigă cu 71,84%.

În ce priveşte alegerile prezidenţiale, acestea n-au mai avut loc nici pînă acum,  din 1992, timp de 24 de ani. Pentru a rămîne preşedinte, José Eduardo dos Santos apelează la un truc.

MPLA cîtşigă alegerile parlamentare din 2008. Cu majoritatea din Parlament modifică Constituţia. Potrivit modificărilor, liderul partidului majoritar devine automat preşedintele ţării.  Astfel în 2010,  Eduardo des Santos devine preşeditne al Angolei sau mai precis e reconfirmat ca preşedinte al Angolei.

Alegerile din 2012 sînt cîştigate tot de MPLA. Potrivit Constituţiei, José Eduardo dos Santos de desemnat  preşedinte al Angolei.

Pe 11 martie 2016 Dos Santos anunţă că se va retrage în 2018. Asta înseamnă că va candida şi în 2017. Poate crîcni cineva? În Angola e democraţie: Parlament, alegeri libere, presă, preşedinte, ba chiar şi Societate civilă. José Eduardo dos Santos e preşedintele Angolei din 1979. De aproape 40 de ani.

Nu e doar preşedinte. E şi premier (potrivit Constituţiei, Guvernul e un auxiliar al preşedinţiei!). El numeşte Tribunalul Constituţional, judecătorii Curţii Supreme, ai Curţii de Conturi, procurorul general, guvernatorii şi vice-guvernatorii celor 18 provincii, pe şeful televiziunii. În general, el numeşte totul. Fiica sa, Isabel, făcută cu prima soţie, ( acum e însurat cu un fotomodel) o rusoaică,  Tatiana Kukanova (José Eduardo des Santos a studiat în URSS!), e cea mai bogată femeie din Africa. Angola e considerată una dintre cele mai corupte ţări din Africa.

Prin Legea defăimării, jurnaliştii care îndrăznesc să-l critice pe preşedinte fac puşcărie din greu. De ce m-am oprit asupra prăpastiei dintre realitate şi faţadă în Angola? Pentru că, păstrînd proporţiile, aceeaşi situaţie o întîlnim şi în România postdecembristă. Avem alegeri libere, ONG-uri, Justiţie, economie de paiţă, presă liberă, preşedinte ales democratic. Ce mai încolo şi încoace! Avem democraţie. Da, dar de opt ani românii mor cu zile în spitale, pentru că dezinfectanţii sînt o afacere a Mafiei!

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

12 Comentarii

Mandrean Paul
8.05.2016, 17:09:42

Bate saua ca sa priceapa calul. Interesant ! Numai ca studentul din Fosta URSS, casatorit cu o simpatica rusoaica, este presedintele Angolei. Oare intamplator, anul trecut in Mai, tot cam pe vremea asta, membrii permanenti ai Consiliului de Securitate al ONU, Rusia si China, precum si membrii Consiliului de Securitate, Venezuela si Angola au refuzat sa participe la sedinta privind problema drepturilor omului in Crimeea? Ca sa ajungi sa compari Romania cu Angola, trebuie sa ai mai multe idei decat un savant. Pentru asa ceva, trebuie multa stiinta. Si multi dezinfectanti.

+2 (2 voturi)
Camelian Propinatiu
8.05.2016, 20:23:36

Urgenta e in alta parte: http://www.cristoiublog.ro/gindul-de-duminica-8-mai-2016/ O demisie Kovesi e mai fezabila decât una Arafat, deoarece contributia experta in interbelice a dlui Cristoiu, la eliminarea rivalului dnei Firea la Capitala, intimideaza pe politicienii civici sa se bage. Nu numai Iliescu totdeauna câstiga in postromânism http://propinatiu.ro/carti Pâna la urma, si Voiculescu, si A3, esential fiind ca s-au evitat subtil dezbateri pe cifre triste, ascunse cetatenilor de norul tabloidic.

-1 (1 vot)
Vanatorul/d.c.
8.05.2016, 18:53:27

Aia-i, maestre..! Mai veniti si pe la noi cu chestii din astea ..asa.. mai ..”contemporane”. Nici cele care trateaza subiecte (momente) istorice nu sunt lipsite de relevanta necesara pentru..”bagarii unui cot cot in coastele” poporanilor gloriosului nostru neam de traista, le fel de responsabili si inteligenti inteligenti la inceputul sec.XXI, lca la inceputul sec.XX :) Dar, poate se mai lumineaza si bleableabistii, care , dincolo de faptul ca vor sa para si ei..”importanti” folosind expresii utilizate de altii pentru a va ”metaforiza” metoda de transmitere a mesajelor , cred ca trebuie sa fie cineva un ..geniu pentru compara Romnia cu Angola, asta desi bate la ochi cate au in..comun cele doua tari in domenii ca sanatatea, perpetuarea la putere a unei nomenclaturi corupte si arhicoruptibile, apucaturile de turma de..babuini ale unei importante categorii de populatie, sau facutul nevoilor in..natura (a se citi in in spatele casei).

+1 (1 vot)
Utilizator Adevărul
8.05.2016, 18:56:43

Comentariu considerat abuziv.

Mandrean Paul
8.05.2016, 21:36:05

:))) Suferinta geniului anonim in fata babuinului cu buletin. Cand esti Daniel in groapa criticilor, musai sa stai calm si sa-l tratezi pe celalalt cu intelegere. La urma urmei, in orice critica exista un pic de adevar, chiar daca ea vine din dorinta de a rani, din furie, invidie. Daca in Angola "jurnaliştii care îndrăznesc să-l critice pe preşedinte fac puşcărie" , in Romania presedintii care indraznesc sa-i critice pe ziaristi, sunt demisi. Desigur, de fatada, se organizeaza un referendum, ceea ce in Angola nu se face. Si tot de fatada, presa este impartiala, nu ca presa din Angola care tremite alegatorilor romani SMS-uri de genul "Dacă nu l-aţi votat pe Bombo, acum emigraţi în Congo".

+1 (1 vot)

Vezi toate comentariile (12)

Modifică Setările