Despre Radu Câmpeanu, primul preşedinte PNL după ’90, într-un interviu cu Vartan Arachelian

Să readucem în memoria colectivă prin dialog sau dezbatere un anume subiect sau o temă cred că e mai simplu decât a vorbi despre oameni, mai ales, despre cei care s-au remarcat de-a lungul vieţii prin complexitatea personalităţii lor şi care au jucat un rol în societate, fie prin ideile sau faptele lor, iar liberalul Radu Câmpeanu ar putea fi unul dintre cei care merită o evocare într-un dialog cu Vartan Arachelian.

Mihaela Toader –  Domnule Vartan Arachelian mă onorează întâlnirea cu Dumneavoastră şi posibilitatea de-a dialoga despre liberalul Radu Câmpeanu. Şi, apreciez ideea de-al evoca în cadrul unui interviu cu Dumneavostră cu intenţia de-a ne referi la viaţa şi activitatea sa ca om politic dar şi ca fost exilat la Paris.

Vartan Arachelian – Orice evocare are riscul de-a vorbi mai mult cel care evocă despre sine şi  mai puţin despre cel evocat. De ce ţin neapărat să se vorbească despre Radu Câmpeanu? Deoarece s-au împlinit 100 de ani de la naşterea sa şi cum nu a apărut nimic în tot acest timp atât la radio sau televiziune despre personalitatea sa am considerat că e important să readuc în memoria colectivă viaţa şi activitatea sa politică. Absenţa evocării sale a comis-o chiar Partidul Naţional Liberal, deşi el, Radu Câmpeanu l-a fost adus în legalitate imediat după Revoluţie.

Mihaela Toader –  Cred că acum câteva luni s-au împlinit 100 de ani de la naştere.

Credit FOTO - decopera.ro 

Vartan Arachelian – Aşa este! Radu Câmpeanu ar fi împlinit anul acesta 100 de ani de la naşterea sa. Am găsit două date 28 februarie şi 28 martie. De fapt, aceste date le-am găsit în arhivele CNSAS. Radu Câmpeanu face parte dintre acele mii de studenţi arestaţi în noiembrie 1946. Tineretul şi, mai ales, studenţimea bucureşteană, au umplut Piaţa Palatului ovaţionându-l pe suveran cu ocazia onomastici sale. Avea să fie arestat fără proces, timp de şase ani, urmaţi de alţi ani de domiciliu forţa într-un sat din Vrancea. Intrase în mişcarea liberală în timpul studenţiei şi deja era nu doar şeful tineretului liberal, dar fusese ales în conducerea P.N.L. A încercat să revină în baroul de Ilfov,dar fără succes. A încercat să-şi piardă urma prin şantirerele din afara capitalei. Din tinereţea mea de şantierist întâlneai prin şantierele ţării foşti deţinuţi politici care, sub acoperirea unor slujbe anodine îşi câştigau traiul lor zilnic. Evident că deşi salariaţi în echipe de fierari-betonişti sau dulgherii, spiritul lor organizatoric, capacitatea intelectuală nativă îi detaşa în lideri ai grupului de muncă. Afară de evocatul nostru, aşa au fost şi Corneliu Coposu, fost ataşamentist, sau Dinu Giurescu, betonist. Aşa e biografia de tinereţe a fostului condamnat, fără proces, Radu Câmpeanu. A urmat diverse meserii , până când demnitatea de sine l-a făcut să iasă din anoniumat ajungând în funcţia de şef de şantier în fosta regiune Bucureşti, unde trustul bucureştean avea antreprize. Evident, nu putea scăpa urmăriirii securităţii. Notele informative sunt un breviar al ideilor sale politice, deseori a unor analize geopolitice de o acurateţe demne de laudă. E foarte interesant de reţinut, ceea ce am văzut ca martor în tinereţea mea atât pe şantierul Canalului Dunăre-Marea Neagră, ca deţinuţi politici, iar mai apoi pe şantierele staţiunilor de pe Litoral, oameni care fuseseră ceva în viaţă lor până la ocuparea României de către Armata Roşie şi care, după ani de muncă forţată, îşi găseau un debuşeu, un fel de trai de azi pe mâine pe şantierele de construcţie. Aşa cum aveea să fie şi Radu Câmpeanu  dar şi Corneliu Coposu. Radu Câmpeanu a reuşit la un moment dat să fi şeful unui şantier de la Urziceni. Apoi a încercat să adauge titlului său universitar, de drept, pe cel de economist, urmând Academia Comercială. Mâna lungă a Securităţii i-a zădărnicit tentativa.

Mihaela Toader – Cine era, de fapt, Radu Câmpeanu?

Vartan Arachelian – Radu Câmpeanu era un bărbat foarte pozitiv, extrovertit, un bărbat foarte plăcut, cu un mare succes la femei. Poate şi din această cauză unele din persoanele care l-au urmărit şi au depus informări la Securitate erau dintre cuceririle lui galante. Dar nu numai!

Mihaela Toader – Da, vă pot spune că am avut ocazia să-l întâlnesc în câteva împrejurări oficiale cu ani în urmă şi am observat atunci că în pofida vârstei era foarte carismatic şi un bun orator.

Vartan Arachelian – Aşa este! Retorica lui Radu Câmpeanu era foarte exactă, mai degrabă a unui inginer şi nu a unuia care se pregătise pentru profesia de avocat. Şi, avea o voce care cucerea.

Mihaela Toader – Cum l-aţi cunoscut pe Radu Câmpeanu?

Vartan Arachelian – Am avut tangenţe cu Partidul Naţional Liberal. În primul rând sunt unul dintre cei doi care au adus Partidul Naţional Liberal în 1989, de Crăciun în cadrul comunităţii armene. Partidul Naţional Liberal s-a reînfiinţat în comunitatea armeană în redacţia unui ziar armenesc de limbă română. Acolo şi-a avut sediul vreo două luni de zile.  A fost o întâmplare, eram la editura Cartea Românească unde aveam o carte în manuscris, chiar evocând asasinarea lui I G Duca,care stătea de cinci ani acolo şi nu era publicată fiind cenzurată. Da, Noaptea bastarzilor, era un roman având în miezul ei, ascensiuunea mişcării legionare din anii’30 culminând cu asasinarea lui I.G.Duca. Imediat după Revoluţie am dat pe la Editură, Cartea Românească, unde l-am întânit pe unul dintre fruntaşii liberali I. V. Săndulescu. Acesta a făcut mai mulţi ani de puşcărie şi avea la editură o trilogie care era, de asemenea cenzurată. Mi-a împătrăşit că e liberal şi că ar dori să refacă PNL. Ne-am despărţit cu promisiunea că îi voi da un răspuns în legătură cu găsirea unui sediu, măcar pentrz câteva luni dar să vorbesc, mai întâi la comunitatea mea, aarmenilor.

Mihaela Toader – Interesant ce spuneţi!

Vartan Arachelian – Ce să vă spun despre armenii din România... Au fost de două feluri: ori au fost comunişti şi despre aceştia aveam să scriu cu foarte multă durere felul în care l-au înţeles pe  un savant armean Siruni pe care l-au turnat la KGB, şi dus în Uniunea Sovietică. Motivul a fost că era naţionalist şi îşi iubea ţara. După 10 ani avea să se întoarcă stors de forţă fizică, cu un ochi pierdut, dar cu o foame de a se impune în lumea orientaliştilor pe care a şi condus-o până la moarte. Fusese adus în România de Nicolae Iorga. În fine, până la urmă, timp de două luni în cadrul comunităţii armene avea să-şi aibe sediul Partidul Naţional Liberal, un partid important pentru istoria românească.

Mihaela Toader –  Să înţeleg, că aţi contribuit la relansarea Partidului Naţional Liberal!

Vartan Arachelian – Şi cu mine şi fără tot se lansa...! A doua chestiune care s-a întâmplat are legătură cu prezenţa mea la aeroport, în ianuarie 1990, când s-a întors Radu Câmpeanu în ţară, după mai mai mulţi ani, plecase, în 1973. La aeroport am mers cu încă alţi fruntaşi liberali. De acolo am ajuns cu toţii la televiziune, la o emisiune în direct. Desigur, am realizat emisunea în condiţii foarte vitrege deoarece televiziunea publică era deja a FSN-ului. Ce aş dori să vă mai spun e că s-a tot vorbit că la noi în ţară până în 1989 nu a existat o opoziţie însă când te uiţi pe notele informative şi, nu puţine la număr, se observă că aceste idei de opoziţie au circulat în interiorul societăţii româneşti. Şi n-au fost deloc puţine. Aş putea să spun că şi în cele mai nenorocite vremuri cum au fost anii’50, de exemplu. Radu Câmpeanu ia atitudine critică faţă de ce se întâmpla pe şantier unde vedea România cu realităţile sale. Ca să respectăm adevărul trebuie să amintesc că avea şi opinii pozitive la adresa politicii externe, a partidului, a lui Ceauşescu.Mai ales, în conflictul dintre China şi Uniunea Sovietică, avea idei de geopolitică foarte îndrăzneţe şi foarte interesante pe care le spunea prietenilor lui dar şi unora care aveau să-l toarne la Securitate. În 1956, Radu Câmpeanu se întâlneşte cu Corneliu Coposu care  împărtăşea aceleaşi idei. Radu Câmpeanu îl câştigase până şi pe secretarul de partid cu ideile sale. Nu m-aş opri aici, aş aminti acel discurs celebru al lui Nicolae Ceuşescu din august 1968, când au intrat trupele sovietice în Cehoslovacia iar Radu Câmpeanu s-a înscris în gărzile patriotice fiind gata să apere cu arma în mână România. E un gest de patriotism. Acest fapt nu a râmas fără urmări sau fără să fie cunoscut de Nicolae Ceauşescu. Cred că mulţi dintre noi am putea considera că ce se arhivează de către CNSAS ar putea fi nişte litere moarte. Dar nu este aşa!  Multe dintre aceste informări au ajuns la conducerea de partid ca probă că în 1972, am scris despre asta într-o revistă, a existat o iniţiativă a lui Ceauşsecu transmisă Securităţii de a sonda opinia unor foşti deţinuţi politici despre eventualitatea reînfiinţării unor parttide. Desigur satelite, aşa cum erau în Polonia sau Ungaria. Acest lucru nu se ştie sau se cunoaşte prea puţin. Ce aş dori să subliniez, de fapt că ideile acestea de critică socială au circulat foarte mult. Numai că opoziţia în România era orală şi ,iată, depozitată în arhivele foştilor informatori. Revenind la Radu Câmpeanu doresc să menţionez că e bine de ştiut, astăzi, sau să facem cunoscută personalitatea sa, mai ales, că după ’90 devine liderul Partidului Naţional Liberal. Întoarcerea sa în România e la fel de interesantă începând cu primele alegeri libere. Apropo de alegeri, Dan Amedeus-Lăzărescu, care a fost unul dintre cei care au adus în legalitate PNL, după Revoluţie, scose un săptămânal care se numea „Liberalul”. Aici, în primul număr,datat 31 decembrie, am publicat o scrisoare deschisă adresată domnului Ion Iliescu în care ceream ca FSN  să nu intre în alegeri. Această idee a susţinut-o şi Radu Câmpeanu. Mai mult decât atât, Radu Câmpeanu a cerut ca alegerile din 20 mai să fie supravegheate de ONU deorece considera că vor fi falsificate. La acele alegeri, Radu Câmpeanu care a candidat atunci la preşedenţie, a avut un scor foarte bun, aproape de 11%., în pofida faptului că nu a avut acces la televiziune. Din păcate, PNL nu a avut libertatea de-a se manifesta ca partid şi totuşi scoru obţinut e superior adversarilor tradiţionali ai liberalilor, PNŢ reprezentat de Ion Raţiu care a înregistrat un scor mult mai mic şi asta şi din cauza lipsei de manifestare în presă sau televiziune, unde nu aveau acces. Radu Câmpeanu a reuşit să facă din PNL un partid de guvernământ. Este adevărat, că la câteva luni, în iunie, a avut loc prina sciziune din partid. Aripa tânără a partidului a motivat că cei în vârstă nu înlţeeg realităţile politice ale României postcomuniste şi au organizat PNL- Alianţa tânără. Se pare că această scindare a creat precedentul că de atunci istoria PNL a înregistrat mai multe scindări. Chiar mi-am pus întrebarea de ce liberalii au trecut prin atâtea avataruri. Şi cred că aceşti oameni care au provocat scindarea ţineau la ideile lor liberale.

Mihaela Toader – Din experienţa mea, care am studiat istoria fenomenului exilului românesc postbelic vă pot împărtăşi că principalii lideri ai PNL care au reuşi să plece din ţară şi să trăiască în exil nu au reuşit să se înţelegă deoarece fiecare dintre aceştia doreau  fie să conducă fie să aibă întâietate doar cu ideile sau idealurile lor politice, când venea vorba de crearea unei organizaţii pentru exilaţii români. Un exemplu ar fi Comitetul Naţional Român.

Vartan Arachelian –  Se pare că Radu Câmpeanu era un personaj foarte ambiţios şi ţinea enorm de mult la ideile sale. Avea ceva de boss, de stăpân.

Mihaela Toader – Aşa este.... Ar fi interesant să îmi spuneţi cum a plecat din ţară Radu Câmpeanu.

Vartan Arachelian –  Radu Câmpeanu a plecat din ţară în 1973 cu acte în regulă. Soţia sa a plecat împreună cu baiatul în Elveţia la o rudă a sa. Mai târziu s-a stabilit la Paris. Iar Radu Câmpeanu a plecat să îşi vadă soţia. Se pare că a a plătit o sumă de bani ca să plece. În timpul regimului lui Ceauşescu puteai pleca dacă o rudă din străinătate plătea o sumă de bani pentru tine.

Mihaela Toader – În aceste condiţii a plecat şi liberalul Dinu Zamfirescu.

Vartan Arachelian –  Da... Despre plecarea la Paris a lui Radu Câmpeanu am citit în notele informative de la CNSAS. Desigur, Câmpeanu se angajează că nu va face politică în străinătate. Era o chestiune formală.

Mihaela Toader – Da... Radu Câmpeanu era făcut pentru politică. Nu mi l-am închipuit altfel...

Vartan Arachelian –  Aveţi dreptate... Să vă mai povestesc ceva intersant şi comic în acelaşi timp... Regele Mihai a invitat la Versoix pe liderii partidelor istorice. Radu Câmpeanu s-a prezentat la Rege cu o zi înainte. Întrebat de ce a venit mai devreme, Radu Câmpeanu ar fi răspuns că „da, aşa este, Sire, dar am venit astăzi ca să putem lua deciziile astăzi. Mâine doar le prezentăm...”. Practic, îşi dorea să fie vioara întâi, într-o orchestră, cum s-ar spune.

Mihaela Toader –  Dar să revenim la omul politic, Radu Câmpeanu, imediat după Revoluţie..

Vartan Arachelian –  Radu Câmpeanu a relansat PNL şi a dat o speranţă viitoarei democraţii care se configura în România postdecembristă. A fost şi vice-preşedintele Senatului Aş vrea să vă mai spun ceva...

Mihaela Toader –  Vă rog....

Vartan Arachelian –  ... la o sută de zile de guvernare Petre Roman atât Ion Raţiu cât şi Radu Câmpeanu au lăudat pe primul-ministru pentru faptul că au adus idei liberale la guvernare. Nu întâmplător, guvernul lui Petre Roman a avut câţiva miniştri de forate bună calitate care au încercat să conducă lucrurile înainte, să facă să funcţioneze reformele. Probabil că dacă nu ar fi fost aceea mineriadă din 1991 cred că lucrurile ar fi avansat mai repede pe linia reformelor. Revenind la această luptă care a existat în PNL, personal am considerat-o fără folos. Vedeţi, partidele noastre din România sunt foarte închise, trăiesc într-o enclavă asediată de doritori capabili care sunt respinşi; oameni de calitate profesională n-au loc aici. Însă am speranţa în cei tineri vor răzbate şi vor urma nişte idei şi aspiraţii benefice pentru ţară. DEşi de ceva vreme PNL a ajuns ca un activ care e de închiriat! Se succed la cârmî oameni fără stagiu, iar prezenţa unui militar la conducerea celui mai civil partid mă înfioară gândindu-mă la alegerile viitoare.

Mihaela Toader –  Ce ne puteţi spune despre familia lui Radu Câmpeanu?

Vartan Arachelian –  Radu Câmpeanu provenea dintr-o familie modestă. Tatăl său fusese fiu de ţăran. A urmat studii superioare, devenind inginer agronom. Mama sa era casnică deşi urmase nişte şcoli bune în Bucureşti. Radu Câmpeanu a fost încă din facultate fruntaş al tineretului liberal. După ocuparea României de către Armata Roşie, Radu Câmpeanu a fost arestat în octombrie 1947, într-un moment când acesta reprezenta o perspectivă bună pentru PNL.

Mihaela Toader – A fost deţinut politic între anii 1947-1956. Şi să nu uităm că a fost o  personalitate importantă pentru exilul postbelic dar şi primul preşedinte de partid la PNL după Revoluţie. Mă bucur că aţi dorit să evocaţi personalitatea sa. Îmi amintesc, din interviurile pe care am avut ocazia să le iau unor exilaţi, că Radu Câmpeanu era prezentat ca un om de lume şi foarte activ în ceea ce priveşte acţiunile din cadrul exilului. A avut o contribuţie la publicarea revistei B.I.R.E. în exil.

Vartan Arachelian –  Da! Se pare că a mai făcut şi gafe. Una dintre acestea, care a fost exploatată şi de FSN a fost că la un moment dat l-a propus pe Regele Mihai în calitate de candidat la preşedinţie din partea opoziţiei. Mai ales, că Regele nu a fost consultat de Radu Câmpeanu în această privinţă. Când Regele Mihai a fost întrebat de un jurnalist despre acest subiect acesta ar fi declarat că nu s-ar putea întoarce decât în calitatea pe care a avut-o când a fost forţat să plece din ţară.

Mihaela Toader –  Nu ştiam.... Ce ar trebui să reţină cei tineri despre personalitatea lui Radu Câmpeanu?

Vartan Arachelian –  Ar trebui să reţină calitatea pe care ar trebui să o aibă un lider. Să fie carismatic, să aibă ţinte foarte clare, obiective înalte. Meritrocraţia. Într-un partid trebuie să promovezi oameni de calitate. Asta şi-a dorit şi Radu Câmpeanu care şi-a atras uneori şi duşmani.

Mihaela Toader –  Aş adăuga că fiecare partid ar trebui să gândească în perspectivă şi un obiectiv important ar fi implicarea pentru sprijinul celor mai tineri care pot fi ca un gaj sau o asigurare politică de viitor.

Vartan Arachelian –  Desigur! Deşi nu e simplu....O investiţie de viitor nu aduce în plan imediat un anumit număr de voturi...

Mihaela Toader –  Cred că ar mai fi de adăugat în legătură cu Radu Câmpeanu tenacitatea/perseverenţa cu care şi-a urmărit ţelurile, obiectivele pe tot parcusul vieţii sale indiferent de problemele pe care le-a întâmpinat.

Vartan Arachelian –  Mai ales, a rămas cu ideile sale liberale pe care a căutat să le menţină şi să le dezvolte în societatea românească.

Mihaela Toader –  E de admirat acest lucru! Dacă vă mai amintiţi ceva semnificativ care are legătură cu lansarea PNL după Revoluţie în clădirea comunităţii armene? Ceva care poate avea semnificaţie , astăzi. Sau despre fapte uitate dar care au semnificaţie.

Vartan Arachelian –  Aş dori să vă spun, foarte pe scurt, despre accesul la televiziune în acei ani. Toate partidele de opoziţie nu au avut acces la televiziune iar publicul larg nu a avut cum să cunoască mai multe despre Radu Câmpeanu sau Ion Raţiu sau despre partidele lor. Dar despre acest lucru am să vă povestesc cu alt prilej. Revenind la Radu Câmpeanu mi-am dorit să scriu o carte. I-am studiat dosarul de la CNSAS şi am căutat să aflu cât mai multe despre această personalitate care merită să fie evocată pentru marele merit de-a relansa partidul istoric PNL, fiind şi primul lui preşedinte după Revoluţie.

Mihaela Toader – Vă mulţmesc mult!