Evenimente petrecute într-o zi de Sfintele Paşti

În rândurile de faţă, am evocat câteva evenimente petrecute într-o zi de Sfintele Paşti. Am ţinut să atrag atenţia asupra faptului că masacrul de la Fânâna Albă din 1 aprilie 1941 nu s-a petrecut de Paşti, Paştile Catolice fiind în acel an pe 13 aprilie 1941, iar Paştile Ortodoxe pe 20 aprilie 1941.

La 5 aprilie 1722, când catolicii celebrau Sfintele Paşti, exploratorul olandez Jacob Roggeveen a descoperit o insulă polineziană din Sud-Estul Oceanului Pacific, numind-o Insula Paştelui, insulă care astăzi aparţine statului Chile şi conţine urmele unei străvechi civilizaţii (887 statui monumentale denumite ”moai”).

Capitala Ţării Româneşti - oraşul Bucureşti - a fost cuprinsă de un incendiu devastator, numit generic drept ”marele foc de Paşti”, în data de 12/24 aprilie 1847. Bucureştenii obişnuiau să tragă focuri de pistoale în aer, în semn de bucurie. Un copil de 11 ani,  potrivit mărturiilor vremii, a descărcat un pistol în direcţia acoperişului din şindrilă putredă al unui grajd, foarte aproape de acel grajd, glonţul fierbinte şi praful de puşcă aprinzând lemnul putrezit şi foarte uscat de bătaia soarelui dogoritor. Grajdul se afla pe proprietatea cluceresei Drugăneasca, lângă Bisrica Sf. Dimitrie. Neexistând o sistematizare a străzilor şi nici suficiente fântâni (canalizarea nu exista), focul a cuprins rapid întregul oraş, inclusiv Temniţa. Au ars 2000 de case, 36 000 de bucureşteni rămânând fără locuinţă. În acel sinistru, au ars case, prăvălii, hanuri, dar şi biserici vestite: biserica Mânăstirii Sf. Gheorghe Vechi, Biserica Mânăstirii Sfântul Gheorghe, vechea Biserică a Mânăstirii Bărăţie, Biserica Batiştei. În total, a ars o treime din Bucureşti (20 mahalale, inclusiv Şelari, Colţea, Curtea Veche, Şerban Vodă).  Se afirmă că pagubele au totalizat 55 milioane de lei (locuinţe, prăvălii, bunuri, mărfuri). Sinistrul a dus la moartea a 15 bucureşteni, dar autorităţile au admis că dacă incendiular fi izbucnit noaptea, ar fi produs un număr inimaginabil de victime omeneşti, iar pagubele materiale ar fi fost mult mai considerabile.

În perioada 24 aprilie-30 aprilie 1916, Săptămâna Sfintelor Paşti din acel an,  luptătorii republicani irlandezi au declanşat, în Irlanda, o rebeliune, cu scopul de a înlătura dominaţia britanică şi de a întemeia Republica Irlanda, considerând că vor putea izbândi mai uşor, deoarece Marea Britanie îşi concentrase trupele în luptele Primului Război Mondial. Rebeliunea a fost înfrântă, liderii prinşi şi executaţi, dar la alegerile din 1918, Sinn Fein, forţa politică a naţionaliştilor irlandezi a avut un suport popular mult mai însemnat, decât până atunci.

Colonelul român Victor Precup, o figură deosebit de cunoscută în anii Primului Război Mondial (a dus, alături de un pilot, la Blaj, documentele Marii Uniri, din partea Guvernului României) şi în perioada interbelică a fost în anul 1930 un suporter înfocat al aducerii în România a lui Carol Caraiman, devenit la 8 iunie 1930, Regele Carol al II-lea al României. Ulterior, a intrat în conflict cu acesta, plănuind un complot al mai multor militari, ce avea ca scop asasinarea Regelui Carol al II-lea, în Noaptea de Înviere, 7 aprilie 1938, a doua zi, Duminica, fiind Sărbătoarea Sfintelor Paşti. Mihail Moruzov, şeful primei structuri a serviciilor secrete din România a depistat acţiunea şi a anihilat-o la momentul oportun. Complotul colonelului Victor Precup a fost folosit de Mihail Moruzov drept pretext pentru ca Regele Carol al II-lea să autorizeze înfiinţarea Serviciului Special de Informaţii (S.S.I.), ca structură independentă, cu reguli şi comandă proprie (până atunci, nucleul viitorului S.S.I. depindea formal de Armata Română, Secţia de Contraspionaj Militar ). Arestat şi trimisla Doftana, degradat militar, Victor Precup s-a apropiat de comuniştii închişi acolo, iar după eliberare, a desfăşurat activităţi economice în Bucureşti, susţinând acţiunile care au condus la succesul Actului dela 23 august 1944. Reintegrat în Armată, cu gradul de general, Victor Precup a fost, până la moartea sa, un element important în acţiunea de comunizare a României.

Am ajuns la momentul Masacrului de la Fântâna Albă, din 1 aprilie 1941 din Bucovina de Nord. Între 2000 şi 4000 de români care doreau să treacă graniţa sovietică în România (Fântâna Albă era localitate de frontieră) au fost masacraţi de către trupele sovietice şi îngropaţi în gropi comune, puţinii supravieţuitori fiind deportaţi în Gulag. Am decis să amintesc acest eveniment tragic fiindcă, în mod eronat, el este plasat ca având loc în Ziua de Sfintele Paşti a anului 1941. Este o greşeală majoră şi trebuie să fie corectată.

În primul rând, la ortodocşi, Sfintele Paşti nu pot fi celebrate niciodată mai devreme de 4 aprilie (în secolul XX data de 3 aprilie a Calendarului Gregorian este data de 21 martie a Calendarului Iulian), deoarece Biserica Ortodoxă Română foloseşte data de 3 aprilie ca dată a Echinocţiului de Primăvară (în secolul al XIX-lea, datei de 2 aprilie a Calendarului Gregorian, îi corespundea data de 21 martie a Calendarului Iulian).  Aşadar, la catolici,  Paştile nu pot fi celebrate mai devreme de 22 martie şi la ortodocşi, mai devreme de 4 aprilie, în fiecare an.

Aşadar, Sfintele Paşti se celebreză întotdeauna, în prima Duminică după ce a apărut prima Lună Plină de după Echinocţiul de Primăvară. Deci, în niciun caz, la 1 aprilie 1941 nu puteau fi  Sfintele Paşti Ortodoxe. În 1941, Sfintele Paşti au fost celebrate de către ortodocşi pe data de 20 aprilie 1941. Paştile Catolice în 1941, au fost sărbătorite în data de 13 aprilie 1941.

A considera că Masacrul de la Fântâna Albă a avut loc în ziua de Sfintele Paşti a anului 1941 este un fake–news.

La 21 aprilie 2019, când se celebrau Sfintele Paşti de către credincioşii catolici, în Sri Lanka, au avut loc mai multe atentate teroriste, fiind înregistraţi peste 290 de morţi şi peste 500 de răniţi.

Am considerat necesar să rememorez aceste date, fiindcă de obicei Sfintele Paşti sunt sărbători care în statele creştine nu sunt marcate de evenimente istorice deosebite.