Istorie

articolul anterior articolul urmator

Femei & bărbaţi (2). Dragoste la vreme de ciumă

2
29 Jul 2020 07:01:43
Doina Ruşti

Sfârşit de iulie, în Bucureşti. Anul 1795. De multe luni bântuie ciuma, iar oraşul este pustiu. Au fost luate toate măsurile: sclavii de prin curţile boiereşti sunt trimişi la moşii, în afara oraşului, iar cerşetorii, în număr de 122, au fost duşi cu forţa la mânăstiri (Plătăreşti, Mărcuţa, Plumbuita Căldăruşani…).

Printre cerşetori au fost găsiţi şi 6 moldoveni, escortaţi până când au trecut graniţa, în Moldova, precum şi 8 bulgari, trecuţi peste Dunăre, prin Olteniţa. Străzile sunt stropite zilnic cu apă, iar popimea bate prin porţi, sfătuindu-i pe oameni să se dezinfecteze, să-şi spele lucrurile cu săpun de pelin.

 În această vară toridă, un tip de nume Spurcatu - triumfă. Viaţa lui a devenit incomparabil mai bună, căci este printre acei norocoşi, care au avut ciumă şi-au scăpat, ca prin urechile acului, devenind intangibili. Aceştia sunt acum cioclii, de fapt, stăpânii oraşului. Ei pot să circule peste tot. Intră prin case şi cară bolnavii pe la spitale, duc morţii la cimitir.

 Spurcatu nu este un om liber, ci sclav subţire, mânăstiresc, cu vechime de cioclu, pentru că a trecut deja prin două perioade de ciumă.  Zona lui este prin mahalaua Sf. Silvestru şi mai departe, până la la Mântuleasa, dar face raiduri şi prin alte cartiere mai sărace, din marginea Bucureştiului. Zilnic bate drumul spre cimitir sau spre lazaretul din Pantelimon.

E un tip  versat, destul de tăcut şi, judecând după vestimentaţie, e cochet şi chiar pretenţios în multe privinţe. Peste basmaua neagră, înfăşurată în jurul frunţii, poartă un discret şir de mărgele, şutit din boccelele unui mimilingiu. Desigur e îmbrăcat din cap până în picioare în negru, dar de sub hăinuţa subţire, se vede colţul unui şal de mătase. Poartă pantofi de  cârpă, spre deosebire de ceilalţi ciocli, desculţi.

 Într-una din zile, intră în casa unui prăvăliaş, unde toate familia este moartă, mai puţin o fată, care îl lasă fără cuvinte. Este frumoasă, iar durerea îi adăugase o strălucire  electrică. 

Spurcatu ia morţii, întrebând-o pe fată dacă putea s-o mai ajute cumva. Ea e aiurită, distrusă.

Restul zile cioclul nu şi-o mai poate scoate din minte. Pragmatic, prin meserie, îşi dă seama că şi fata era „curăţată”. Boala nu se arătase la suprafaţă, dar, de regulă, când cineva murea într-o casă, toată săptămâna aia cărau la morţi. Numai dacă nu era şi ea, ca şi el, rezistentă la ciumă, gând care prinde culori şi detalii.

În aceeaşi seară îi bate în uşă, apoi trece şi în celelalte seri, ca să vadă evoluţia bolii.

Cioclul acesta, cu oarecare prietenţii, este îndrăgostit. Munca nu mai are pentru el nicio importanţă.  Fără să ştie, trăieşte în plin Doctor Faustus, avant la lettre.

Într-o casă de morţi dă peste o sticlă de vin şi, în ciuda tuturor interdicţiilor, şi-o însuşeşte. Mai târziu, pune botul la rachiul altui client, îmbătându-se criţă. Iar ca o încununare a fărădelegilor, crezând că e mort, duce la cimitir un ciumat, căruia nu-i venise vremea. Ce putea să mai facă? Doar nu era să-l plimbe din nou prin oraş, mai ales că se vedea că e dus? Mai mult de câteva ceasuri n-avea de trăit. A pus mâna pe-o piatră, ajutându-l să moară, sub ochii înfricoşaţi ai celorlalţi ciocli, care vedeau prea bine că Spurcatu o luase razna.

Fumul galben, de bălegar ars face ca tot oraşul să arate bolnav.

 Fata îl înnebunea, mai ales că apăruseră semnele bolii. Să te îndrăgosteşti de-o ciumată! Se simţea nedreptăţi, condamnat la suferinţă eternă.

Ca să nu vă mai ţin, starea fetei se înrăutăţeşte rapid. Cioclul o ia în braţe şi-o aşeză în căruţa bolnavilor, luând drumul spre lazaret. Două zile nu s-a mişcat de lângă ea. În a treia s-a îmbătat şi pentru că nu voia s-o lase să plece fără un semn de iubire, a-nceput s-o sărute. Grotesc nu? Aşa au judecat şi ceilalţi cioclii, mai ales şeful lazaretului, un tip foarte sobru.  Spurcatu a fost reclamat direct la Divan. De aici şi aflăm întreaga poveste, publicată de VA Urechea.

Vodă se enervează şi trimite mai întâi poruncă la spătărie, încât oraşul se împânzeşte de goarne: oricine vede un cioclu rătăcind fără treabă prin Bucureşti, de exemplu furând ori scotocind prin casele morţilor, are datoria să-l omoare pe loc, fără judecată, fără regrete.

Cât despre Spurcatu, înainte de a-şi fi luat rămas bun de la fata ciumată, a fost săltat şi judecat în regim de urgenţă. În mod normal trebuia spânzurat, dar s-a dovedit că băuse la greu. Conform legii, pentru nelegiuirile comise la vremea beţiei, vinovatul este trecut Dunărea, neavând voie să se întoarcă timp de 5 ani. Dar era pandemie. Nu puteau să treacă un cetăţean valah în ţara vecină, căci, desigur, graniţele erau închise. Îi trecuseră pe cerşetorii bulgari - asta era normal, n-aveau decât să suporte bulgarii cheltuielile pentru carantină. Dar pe Spurcatu - era aiurea să-l arunce în cârca bulgarilor. 

Până la urmă, a fost trimis la ocnă pentru 5 ani, în ziua de 27 iulie a anului 1795. De atunci nu se mai ştie nimic despre el. Faptele lui abominabile au rămas consemnate în nizamuri.

În toamnă ciuma a dispărut şi încă o perioadă a fost linişte prin oraş. Au venit nunţile, alţi oameni au intrat în Istorie.

Peste mormântul comun al ciumaţilor - au crescut buruienile, dar amintirea fetei a continuat să trăiască în fundul ocnei, în mintea unui bărbat care nu sărutase la viaţa lui decât gura  unei ciumate.

 Mă opresc aici, ar fi prea trist să vă spun că ocnaşii erau uitaţi în ocnă, până când vreo rudă plătea răscumpărarea. Luaţi-o ca paranteză, care poate fi aruncată la coş.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

2 Comentarii

of of
29.07.2020, 16:27:23

Pentru mine, poveștile dvs par a fi din altă lume. Culmea, o lume care chiar a existat. E clar că trebuie să vă cumpăr cărțile. Succes.

+1 (1 vot)
sorin sorin
2.08.2020, 21:11:56

Foarte interesant, merci dnei. autoare! Apetitul a fost deschis...

+1 (1 vot)
Modifică Setările