Istorie

articolul anterior articolul urmator

Femei & bărbaţi (12). Un mărgelar neruşinat

5
7 Oct 2020 08:10:37
Doina Ruşti
Negustoreasă. Desen după Ionescu Gion
Negustoreasă. Desen după Ionescu Gion

Cu ceva ani în urmă am publicat un document despre Ciptoreanca, ulterior devenită personaj în Homeric, o femeie care îşi eliberează prin testament câţiva sclavi, între aceştia aflându-se şi o fată, pe nume Voica Chiţeasca, pe care o considera copil de suflet.

Pe aceasta o înzestrase şi o măritase bine, cu un bărbat liber, care învârtea o mică negustorie prin Bucureşti. Ca zilele trecute să dau peste două documente care o au ca protagonistă pe Voica! A fost o întâlnire neaşteptată şi dulceagă, exact ca-n telenovele.

 Aceeaşi Chiţeasca, eliberată cu greu din sclavie, era acum la mare necaz. Suntem în anul 1793, iar pe tronul Valahiei se află Alecu Moruzi.

Între timp, Chiţescu a părăsit-o, iar Chiţeasca a rămas doar cu numele şi cu un copil care era deja mare, o fată bună de măritat. Averea s-a spulberat.

Din povestea ei aflăm cum se descurcau oamenii scăpaţi de robie. Voica/Voichiţa/Chiţa, măritată Chiţescu, avusese ceva avere, pe care fosta ei stăpână se străduise s-o pună la adăpost, întărind-o cu documente, care arătau că făcea parte dintre sclavii ei moşteniţi de la părinţi - şi că deci, avea toate drepturile asupra ei, inclusiv să-i redea libertatea. Chiţa a fost eliberată la vremea măritişului şi înzestrată cu o casă şi cu toate cele de trebuinţă. În anul 1784, când Ciptoreanca îşi face ultimul testament, Chiţeasca avea deja un copil, o fată, şi era măritată cu un bărbat liber, român, ni se spune în acelaşi testament.

Noile documente citite de mine recent, publicate de V.A Urechia, datează din 1793, pe când tânăra Chiţeasca ajunsese aproape bună de măritat, iar mama ei, Voica, era deja trecută prin viaţă, asta însemnând că n-avea mai mult de 40 de ani şi că zestrea ei se cam dusese între timp.

Acestă fostă sclavă, Chiţa Chiţeasca, se învârtea printr-o lume de precupeţi, mici samsari, comisionari, mămulari, vânzători ambulanţi de mărunţişuri, mici afacerişti care făceau contrabandă cu săpun şi cu lumânări.

Părăsită de bărbat, se împrieteneşte cu un vânzător de mărgele, pe nume Nicolae Stanciu, care avea în jur de 40 de ani, ca şi ea. Negustoria mergea bine, mai ales că valoarea mireselor se număra în şiruri de mărgele, în special perle mari (ormuze), dar şi altele, de sticlă, de argint, mărgele cu zale de aur, din pietre preţioase, mai ales smaralde montate în metale, dar şi ametiste, şiruri lungi de ambră şi altele, aduse din Orient, via Stambul. Un mărgelar închiria o masă într-o prăvălie sau umbla cu bocceaua agăţată de spate, bătând pe la uşi. În tot cazul era o negustorie bună, fără pierderi, fără perioade moarte, cu câştiguri modeste, desigur.

Acest Nicolae îi câştigase încrederea Chiţei, dar în loc s-o ceară de nevastă, într-o noapte de pe la sfârşitul lui august, fuge împreună cu fiica ei.

Lovitura este puternică, iar Chiţa depune plângere la Palat. Culmea este că domnitorul chiar e impresionat de întâmplare şi dă imediat ordin să fie prins răpitorul, ceea ce se şi întâmplă după câteva săptămâni.

 Cum ştim de data trecută, pedeapsa pentru răpirea fără armă, la care a consfinţit şi fata, era dură, dar existau două căi de rezolvare a conflictului: fie răpitorul se însura cu fata, iar lucrurile intrau în normalitatea acelei lumi, fie era pedepsit: plătea „paguba” sau era ras în cap, bătut prin târg şi surghiunit, după ce i se tăia o mână.

Între timp s-a făcut luna octombrie, ca şi acum. Nicolae aşteptă sentinţa, închis într-o celulă, la Criminalion, în subsol.

Continuarea poveştii o aflăm din a doua scrisoare pe care Chiţească o scrie domnitorului, pe un ton, uimitor pentru mine, aproape frăţesc. Mai întâi îl informează că s-a împăcat cu mărgelarul, apoi detaliază: fata este deja „căzută în faptele curviei” şi-i va fi greu s-o mărite - i se confesează Chiţa lui vodă. Pe de altă parte, nici nu se cade să-şi ducă viaţa cu cel care a răpit-o şi a corupt-o. Din punctul  ei de vedere, mărgelarul trebuie să-şi accepte locul pe care ea i l-a oferit încă de la început. Aşa că printr-un act îl numeşte tutorele fetei.

Ce presupunea aceasta?

Nicolae, vânzătorul de mărgele, trebuie să pună osul la treabă şi să adune bani pentru zestre. Desigur, nu se mai pune problema să se vadă cu fata. Dar prin natura poziţiei, avea destule ocazii să se vadă cu mama. Şi nu doar atât: tot în atribuţiile lui intra şi căutarea unui soţ potrivit pentru fată. Asupra acestui punct insistă, arătând că fiica ei are nevoie de un bărbat  onorabil „de potriva noastră”, adică ceva mai acătării decât un biet precupeţ de mărgele. Fosta sclavă îşi cunoaşte valoarea, a făcut un drum greu spre actualul statut social. S-a luptat prin tribunale cu nişte urmaşi ai fostei stăpâne. A păţit multe. Prin urmare, n-o interesează doar banii de zestre, ci vrea să-şi ţină rangul în mahala. Iar, pe deasupra, îl vrea şi pe mărgelar, la mâna ei. Şi ca să fie sigură, îl roagă pe domnitor să semneze un document prin care Nicolae să fie din nou judecat, în cazul în care nu s-ar ţine de cuvânt şi nu ar îndeplini aceste cerinţe. Nişte cerinţe pe viaţă.

 Domnitorul îi împlineşte dorinţa, iar ca să-şi aducă şi el contribuţia cu ceva, pe lângă toate, îl condamnă pe mărgelar să doneze 500 de taleri pentru “cutia milei”.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

5 Comentarii

un motan intransigent
7.10.2020, 12:37:39

Si dreptate se facu! Asa ceva ne-ar trebui si noua, in zilele astea. Mi-a placut, va multumesc D-na Doina Rusti!

+2 (2 voturi)
gigione delaDJ
9.10.2020, 12:39:14

Moruzi ăsta e sociabil şi degrabă aplecător de ureche la greutăţile norodului. Bravo domle, aferim!

xanbad
7.10.2020, 13:42:15

Superb. Sper sa mai am ocazia sa va citesc.

+2 (2 voturi)
Andrei Adrian
12.10.2020, 21:40:12

Poti sa faci si tu ca mine, sa-i cumperi cartile. Sunt ABSOLUT DELICIOASE! Neaparat de citit "Mata Vinerii" si "Manuscrisul Fanariot" Singura mea problema (pe care sper sa n-o aveti si voi) este ca eu sunt cam batran si cam chior... iar cartile doamnei Rusti sunt tiparite cu caractere foarte mici, a trebuit sa le mai cumpar inca o data in format electronic, de pus pe Kindle.

imsi imsi
11.10.2020, 16:04:01

Interesant tabloul asteptam alte momente de traita viata !

Modifică Setările