FILMELE DIN ORAS

America vazuta de pe aeroport Chiar atunci cand nu cauta succesul, acesta tot se tine de el. Cu un deceniu in urma, Spielberg refuza sa faca orice publicitate Listei lui Schindler (doar un afis: un

America vazuta de pe aeroport
Chiar atunci cand nu cauta succesul, acesta tot se tine de el. Cu un deceniu in urma, Spielberg refuza sa faca orice publicitate Listei lui Schindler (doar un afis: un brat marcat cu numere de detinuti de la Auschwitz). Era "filmul vietii sale", nu-l interesa daca isi va scoate banii sau nu. Cunoastem urmarile: un Oscar si nici vorba de gaura in buget. Pe orice pune mana, S.F.-uri cu rechini, cu o mica aschimodie precum E.T. sau dinozauri, drame inspirate din istoria contemporana, melodrame cu un copil-robot in cautarea Zanei albastre, variatiuni comice a la Frank Capra pe tema acestei "vieti minunate", totul se transforma intr-un bulgaras de aur. Se intampla, uneori, in fata unui film de Steven Spielberg, sa-ti dai seama ca esti manipulat, mai mult, ca in toata operatiunea incape si un mic santaj sentimental, stii unde vrea sa te mane autorul, bagi de seama cusaturile povestii si, cu toate acestea, branciul insusi iti face placere. Cam ca in anecdota olteneasca a omului care priveste cum i-a luat Jiul marfa: "Paguba fuse cum fuse/ Da' imi placu cum se duse". A nu se intelege ca iesim in pierdere de la Terminalul - film distribuit de Ro Image pe ecranele noastre la numai cateva zile dupa festivalurile de la Venetia si Deauville - ci doar ca acei care nu tin sa devina statui ale propriei vigilente la capataiul cinematografului obligat sa produca numai capodopere, se pot trezi ca fraternizeaza cu Tom Hanks. Cum sa nu tii cu el cand il vezi cum alearga pe aeroportul J.F.K., ca si cum ar fi ajuns acolo cu tractorul, mai degraba mandru ca este si el unul dintre acei cetateni intrebati de o dragalasa functionara: "Calatoriti cu afaceri sau de placere?" Nici una, nici alta. Omul va descoperi ca, de acum incolo, va fi un fel de prizonier in cusca uriasa a aeroportului, atata vreme cat legaturile cu tara sa - o imaginara republica de pe intinsul Rusiei, Krakozia - aflata in plina lovitura de stat - au fost rupte taman cand sa faca el primul pas in mult visatul New York. Asemenea unui Charlot candid, dar intreprinzator, Victor Navroski se va descurca, chit ca engleza lui este din familia celor plecati la drum cu raspunsurile pregatite pentru cateva intrebari uzuale. Altfel, cu traistuta lingvistica epuizata, el va raspunde la "Ce faci?" cu "Pastreaza restul". Nu se lasa batut. Toate aventurile lui, de la injghebarea unui loc de dormit, la gasirea unei slujbe si infiriparea unui "romance" (Catherine Zeta-Jones in rol de femeie oarecare), reproduc viata din oricare colt al "Americii tuturor posibilitatilor", dar si dintr-o tara care, dincolo de idilismul melting-pot-ului, nu-si poate masca cinismul, nevrozele, teama de straini. Cate putin din toate, uneori mai pe sleau, alteori mai pe ocolite. De cate ori, insa, Spielberg iti baga degetul in ochi - si i se mai intampla, aici - vine Tom Hanks cu nevinovata lejeritate a celui care a ajuns sa cunoasca aeroportul ca pe tarlaua de acasa si ne muta privirea in alta parte: colo un gest care tocmai vrea sa se scuture de umilinta, dincolo bucuria celui caruia cerul i-a trimis si o zapada purificatoare in clipa in care a putut parasi terminalul, adapostul sau provizoriu. Mai zilele trecute il admiram in rolul smecherului spargator cu tinuta de belfer specializat in marea literatura, din Ladykillers si, iata-l acum, luptandu-se cu limba engleza, de nimic speriat, daca nu punem la socoteala fantomele si pe Dracula. Era si timpul sa auzim si de pe buzele lui acest nume, adevarat produs de export. Daca nu cumva o fi un fel de salut dragastos pe care ni-l trimit cineastii lumii si noi nu-l luam in seama cum se cuvine.