Istorie

articolul anterior articolul urmator

Himericul Scarlat şi cei doi Aleci

2
6 Jan 2021 07:53:45
Doina Ruşti

Adică Alecu şi Alecu. Primul a fost pe cai mari, cu tată bazat, rude sus-puse, el însuşi domnitor de mai multe ori, însurat cu o femeie pe care o vedeai şi cădeai pe spate imediat. În sfârşit, un principe fanariot memorabil.

Mă refer la Alecu Moruzi, un tip sobru, după cum se vede şi-n poză (cel din dreapta): purta o haină decentă, cu guler de calitate, genul care ţine la tăvăleală şi face impresie, indiferent de schimbările modei. De altfel ştim, din numeroasele decrete pe care le-a dat că detesta luxul, în asemenea măsură încât din când în când dădea poruncă boierilor s-o termine cu extravaganţele, să fie ceva mai modeşti, mai cumpătaţi în alegeri.

Acest Alecu despre care am mai scris şi cu altă ocazie, era mason, învăţat, foarte bun administrator şi aş îndrăzni să spun cititor înrăit, dacă punem la socoteală multele scrisori ale mahalagiilor, cărora le răspundea - cu implicare, atent la drame, impresionat uneori până la lacrimi de plângerile ori de cererile bucureştenilor, pomenite de multe ori şi în alte articole ale rubricii.

În mod inexplicabil pentru istorie, avea o antipatie totală faţă de Alecu Văcărescu (vz în stânga). În aparenţă, nu-l suporta. Se spune că-ar fi mers până acolo încât l-ar fi plătit pe Scarlat Câmpineanu să-l acuze de crimă, ceea ce însemna pedeapsa cu moartea. Şi ce crimă! Şi ea unul dintre cazurile ciudate ale istoriei. Pe moşia Jilava este găsită moartă Veneţiana Văcărescu, văduvă, mama unei fete despre a cărei frumuseţe se dusese vestea prin Bucureşti, şi a doi băieţi. Veneţiana a fost otrăvită, de nişte criminali plătiţi, specializaţi în otrăvuri. Suspiciunile sunt aruncate asupra nepotului decedatei, anume Alecu Văcărescu, îndrăgostit de vara sa - desigur lucru scandalos, dar nedovedit.

Vă reamintesc că în timp ce pentru alte categorii de omor era instituită pedeapsa prin spânzurare, pentru otrăvire, considerată o crimă perfidă, premeditată, în mod cert, pedeapsa era înjunghierea, fără public, în afara oraşului şi aruncarea cadavrului la gunoi.

Procesul nu s-a finalizat: Moruzi e chemat la Stambul, iar în locul său vine Hangerli, care clasează cazul. Nu pentru mult, pentru că Moruzi prinde iarăşi domnia Valahiei, iar primul lucru pe care îl face este să-l arunce pe Alecu la închisoare, acuzat de aceeaşi crimă, de  către acelaşi Scarlat, care se vede că era în graţiile lui Moruzi, dar şi în ale austriecilor, luptător, comandant de oşti, de orientare clar antiotomană. Moruzi avea încredere în el sau îl avea la mână cu ceva. Sau poate că era tocmai invers. Ori erau doar înrudiţi ca puritani şi macho, născuţi să comande.

Unii au speculat că Moruzi ar fi fost în conflict cu Văcăreştii, din cauza unei legături amoroase dintre nevasta sa  cea frumoasă şi tatăl celuilalt Alecu, prigonit, condamnat, până la urmă ucis.

Dar nu cred în acestă versiune, ci mai degrabă în influenţa acestui Scarlat, un fel de înger al morţii. Sau cum îl numeşte acuzatul - o himeră, mai precis otravă curată, ca să rămânem la subiect.

Dar cine este celălalt Alecu, presupus criminal? Din capul locului trebuie menţionat că în timp ce Alecu Moruzi era cititor, Alecu Văcărescu era poet.

Fiul lui Ienăchiţă Văcărescu (poet, bărbat fermecător şi boier de cel mai înalt rang), Alecu a avut o viaţă scurtă, foarte vijelioasă. I-a murit mama de timpuriu, iar Ienăchiţă s-a însurat cu Ecaterina Caragea, o femeie autoritară. Familia fiind surghiunită la Nicopole, Alecu şi-a petrecut adolescenţa ca fugar, prin Bulgaria, în insula Rodos.

La 21 de ani era deja însurat cu Elena Dudescu (15 ani). În timp record fac trei copii. Familia nu înseamnă prea mult, prin comparaţie cu viaţa urbană, căci Alecu era un fel de stâlp al boemei bucureştene, ducând-o din chef în chef şi dintr-o aventură amoroasă în alta. Prin asta şi-a scandalizat iniţial familia, în primul rând tatăl. Dar cred că mai erau şi altele. Poet, hiper-sensibil, avântat, timid şi coleric în acelaşi timp, trebuie să fi iritat multă lume. După cum îl înfăţişează portretul semnat de Chaldek, era efeminat şi elegant cu anteriu alb într-o epocă în care boierii alegeau culori mai vii, asortat grijuliu cu capota işlicului. Purta un singur inel, pe degetul mic. Spre deosebire de Moruzi, are barba aranjată, tăiată la milimetru.

Decăderea lui socială începe în 1797,  după moartea tatălui său, când divorţează. Are trei copii cu Dudeasca şi se apropie de 30 de ani. Se poate spune că era o fiinţă independentă. Totuşi aş atrage atenţia că rareori un bărbat  (de-atunci sau de azi) divorţează doar pentru că este îndrăgostit. Mai ales în cazul lui lui - fiind mai mereu băgat într-o poveste de dragoste. Nici femeile din familiile de boieri nu divorţau dacă bărbatul era doar curvar. Existau interese mari, care conservau casta. În cazul lui Alecu trebuie să fi fost vorba despre ceva de netolerat, de nepovestit.

Chiar şi povestea lui Scarlat e subţire.  Dacă Alecu s-ar fi îndrăgostit de vara lui, existau multe metode prin care ar fi intervenit mai multe familii (măritiş, mânăstire, călătorii ori surghiun). De altfel, fata pentru care s-ar fi comis crima, deşi rămasă fără părinţi, cu participarea mai multor familii e măritată în mod strălucit, cu tânărul Alexandru Filipescu devenit mai târziu Vulpe.

La toată această poveste a participat multă lume. Nu este vorba doar despre o bănuială legată de crimă, ci despre un complot, despre o întâmplare cu mult mai gravă, pe care multă lumea voia s-o ţină secretă.

Începând cu descoperirea cadavrului şi terminând cu plângerea lui Scarlat - totul e ţinut la secret. În documente se spune explicit să nu intre nimeni, să nu vadă nimeni cadavrul, să nu se întindă zvonurile etc.

Tot de neînţes este şi amănuntul că familia Văcărescu nu-i sare în ajutor. Ca să nu mai aduc în discuţie faptul că Alecu divorţează abia după moartea tatălui său. Avea interdicţie să intre în casa părintească, avea interdicţie să-şi părăsească familia. Nu moşteneşte nimic de pe urma tatălui său, rămâne sărac în urma divorţului. Pentru că era petrecăreţ şi cheltuitor? Ar fi fost prea puţin.

Alecu Văcărescu nu recunoaşte crima, se disculpă, printre altele spunând despre victimă că îi fusese ca o mamă. Aceasta presupune că petrecuse multe clipe în casa ei, alături de copiii ei - cei doi băieţi şi fata. Mai mult decât de acuzaţii e supărat pe cel care a formulat acuzaţiile. Nu vrea doar să se dezvinovăţească, ci îl vrea pe Scarlat mort:

„ Osândeşte, Maria Ta, pe această himeră în chip de om, imagine vie a răutăţii şi a pismei, obştesc vrăjmaş al compatrioţilor săi, suflet plin de venin, stârpitură împuţită a naturii, dobitoc ce se trage din tătari!"

Patimă sensibilitate şi talent. Dar dincolo de ele se află indubitabil credinţa că Scarlat i-a înscenat crima, a inventat povestea.

După a doua venire a lui Moruzi, poetul e din nou arestat şi trimis într-o închisoare din Tulcea, de fapt un ţarc păzit. Doarme afară, în ploaie, pe o rogojină, doar cu hainele de pe el. N-are bani şi cu greu reuşeşte să scrie câteva scrisori - niciuna familiei. Îndură umilinţă şi chinuri din vară şi până toamna, când moare (în noiembrie 1799). Avea doar 30 de ani. Iar în ultima sa clipă de viaţă vede aievea faţa lui Scarlat Câmpineanu, în chip de înger răzbunător.

Nici Moruzi n-o sfârşeşte mai bine. În 1816 cade în dizgraţie, e arestat şi vândut la galere. Înainte să moară, pe când trăgea la rame, fără speranţa salvării, i-a apărut figura himericului Scarlat, amintindu-i adevăratul motiv pentru care Veneţiana murise, secret pe care l-a dus cu el pe lumea cealaltă.


 

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

2 Comentarii

of of
6.01.2021, 13:47:03

La mulți ani. Mă bucură că n-ați dispărut de tot.

imsi imsi
7.01.2021, 21:34:26

Bine ati revenit ! la multi ani ! Ce limba vorbeau personajele ? Cred ca greceste sau gresesc ?

-10 (10 voturi)
Modifică Setările