In memoriam - academician Florin Constantiniu

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Florin Constantiniu a murit la vârsta de 79 de ani
Florin Constantiniu a murit la vârsta de 79 de ani

Astăzi se împlineşte un an de la dispariţia academicianului Florin Constantiniu. Într-o Românie fără busolă, moartea sa a trecut neobservată. Mass-media era ocupată cu problemele cu adevărat importante ale naţiunii.

L-am cunocut în vremea studenţiei, la 20 de ani, pe când frecventam biblioteca Institutului de Istorie. Pasionat de istorie militară, ştiam că acolo există un exemplar în engleză a celebrei cărţi a lui Liddell Hart despre istoria celui de-al Doilea Război Mondial; era înainte de apariţia ediţiei în limba română. Cineva (nu mai ţin minte cine anume) m-a prezentat, fiind un subiect pe care şi pe el îl atrăgea. Discuţiile au fost o revelaţie pentru mine, eram fascinat de cunoştiinţele absolut enciclopedice pe care le avea şi modul de o logică impecabilă în care îşi expunea ideile. A fost şi altceva: îmi vorbea de parcă am fi fost colegi. Nu din atitudine sau modul de a vorbi se făcea diferenţa între profesor şi student, iar modestia pe care o afişa m-a impresionat profund.

Mai târziu, prin intermediul unui prieten comun, am avut ocazia să-l vizitez şi să stăm de vorbă în propria locuinţă. Era înţesată cu cărţi, pe toţi pereţii, de sus până jos, într-o dezordine absolut aparentă, pentru că era capabil să găsească o lucrare fără nicio problemă. Aşa cum minunat scria prietenul comun de care aminteam, Florin Şperlea, ''academicianul şi istoricul Florin Constantiniu se numără printre ultimii enciclopedişti şi polihistori autentici de la noi. un adevărat uomo universale, a cărui cultură era cu totul impresionantă.Uşurinţa cu care aborda teme ale istoriei universale şi româneşti, în perioade care se întindeau din zorii evului mediu până în zilele noastre, m-a fascinat întotdeauna''.

Avea un discurs de o claritate şi o cursivitate inegalabile. De fapt, exersa apariţiile publice, oricât ar fi părut de neînsemnate, dovadă a profesionalismului ce-l caracteriza. Într-o lume a ipocriziei şi a aşa-zisei ''obiectivităţi", avea un curaj al propriilor opinii pe care azi nu îl regăsim în nicio apariţie publică.  Nu se sfia să-şi afirme opiniile de stânga, spre oroarea unor falşi campioni ai democraţiei. Detesta din inimă clasa politică post-decembristă, pe care o considera, de departe, cea mai demnă de dispreţ din întreaga istorie modernă. Din această cauză, în ultimii ani era dominat de un pesimism tot mai accentuat, fiind sceptic cu privire la viitorul acestei ţări la care ţinea, patriotismul său fiind cu atât mai sincer cu cât era mai discret. În ceea ce priveşte opera lui, pot spune că lucrarea "O istorie sinceră a poporului român'', apărută în patru ediţii, ar trebui să devină lectură obligatorie pentru orice elev de liceu.

Pledoaria mea nu este pentru omul Florin Constantiniu, ci pentru dascălul Florin Constantiniu.

Reperele profesionale sunt esenţiale, astăzi mai mult decât oricând. Nu sugeraţi că nu există, vă contrazic. Le veţi găsi în orice domeniu, ascunse de opinia publică, în biblioteci sau institute de cercetare, în sălile de clasă ale liceelor sau facultăţilor. Aceşti oameni sunt modeşti, iar profilul lor nu se suprapune cu lipsa de bună-cuviinţă şi semidoctismul care se revarsă, zi de zi, în viaţa noastră. Găsiţi-i, iar viaţa voastră se va îmbogăţi într-un mod pe care probabil nu-l veţi înţelege pe deplin decât mai târziu. Iar mie nu-mi rămâne decât să spun: rămâi cu bine, magister, nu te voi uita niciodată!

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite