Istorie

articolul urmator

Intelectualul public: un Master-Chef al cetăţii occidentale?

8
10 May 2016 11:45:47
Mihail Neamtu

„Trebuie să studiez politica şi războiul aşa încât copiii mei să poată studia matematica şi filozofia, geografia, istoria naturală şi arhitectura navală, arta navigaţiei, comerţul şi agricultura, pentru a le da copiilor lor dreptul de-a studia pictura, poezia, muzica, arhitectura, sculptura, arta tapiseriei şi a porţelanului.” John Adams, Letters Addressed to His Wife [1]

Viaţa şi piaţa cetăţii

Sunt câteva milenii de când expresia europeană a spaţiului public a rămas agora grecească sau celebrul forum roman. Piaţa, aşadar!

Nu, nu greşiţi dacă vă gândiţi acum la tradiţionalul obor — acel loc zgomotos, cu arome seducătoare şi mirosuri incerte, preferat de negustori şi dijmuit de vameşi. Realitatea economică a pieţei alimentare e, însă, efectul unui aranjament politic prealabil. Unde s-a pecetluit ordinea constituţională? Pentru prima oară, într-o agora.

Dacă arhitectul casei tradiţionale vede bucătăria drept cea mai tranzitată încăpere, rânduielile imaginate de Solon (594 î. Hr) sau Clistene (508 î. Hr) pentru atenieni afirmau imporanţa spaţiului deschis în viaţa comunităţii. Printr-un amplasament central, piaţa facilita participarea cetăţenească la dezbateri vitale pentru viitorul corpului politic al cetăţii. Dacă filozofia livra merindele din coşul zilnic al grecilor educaţi, figurile retorice erau sosul degustat în zile de sărbătoare. Gramatica apărea ca un antreu auster, iar, la desert, poezia răsfăţa simţurile prin rimă şi eufonie. 

Istoricii ultimelor trei milenii de viaţă occidentală au confirmat faptul că oamenii s-au hrănit nu doar cu hrană biologică, ci şi din vastele enunţuri teoretice ale geniilor vizionare: genealogii sacre, vise profetice şi chemări la acţiune. În cuvintele lui Stepan Trofimovici (personajul din Demonii lui Dostoievski), „chiar şi omul cel mai prost are nevoie de ceva măreţ... Trăiască Ideea măreaţă!” Ceea ce cred semenii noştri despre libertate sau egalitate este mai important decât ceea ce mănâncă aceştia la micul dejun.

Revelaţiile, doctrinele, revoluţiile şi ideologiile coapte într-un areopag — de la Ierusalim şi Atena până la Paris, Londra, Philadelphia, Petersburg sau Beijing — au marcat implacabil destinul popoarelor lumii. Nimic, de la sublimul până la abject, n-a lipsit din imaginaţia creatoare a omului educat. E important să ştim, deci, ce grâu intră şi ce făină iese din moara minţii omeneşti. Pentru a vedea însă gândurile care macină sufletul unei naţiuni trebuie să frecventăm „piaţa intelectualilor”, nu doar oborul pentru fermieri şi zarzavagii.

Senatul, Sinodul, Salonul

Atât consiliul bătrânilor (gerousia) amenajat de spartani, cât şi faimosul Senat roman (nelipsit de mecanisme consultative pentru popor), trecând prin structurile sinodale ale Bisericii primare şi ajungând până la adunările parlamentare ale Statelor moderne, au atras iubitorii cuvântului. Locul argumentaţiei libere are un magnetism aparte, aşa cum mirosul de ceapă prăjită trezeşte şi, uneori, ademeneşte olfacţia. După Gutenberg, apariţia tiparului a reconfigurat spaţiul public, aşezând dezbaterea direct în paginile gazetei. Libertatea de expresie a făcut din presă a patra putere. N-am putea imagina emanciparea naţiunilor europene de vechile imperii în absenţa jurnalismului de masă, asumat ca oficiu sacerdotal de atâţia profesori universitari. Teologul elveţian Karl Barth şi-a scris opera, de altfel, cu Biblia în mână şi ziarul deschis pe masă.

Agora s-a metamorfozat sub forma saloanelor lui Proust, iar cartea de bucate a filozofilor s-a îmbogăţit cu idei periculoase sau închipuiri smintite. Tehnologia a dat naştere unor instrumente noi de propagandă, între care radioul a tronat suveran, până la popularizarea televiziunii. Pe jăratecul vetrei cetăţii occidentale urmau să se pună mii şi mii de jertfe pentru arderi de tot...

Grădina Revelaţiei şi bucatele Revoluţiei

Misiunea intelectualului public s-a aşezat deasupra intereselor oricărei minorităţi despotice, dar şi dincolo de consensul leneş al majorităţilor ad-hoc. Într-o scriere destinată tinerilor atenieni, Vasile din Cezareea (sec. IV) compara lucrarea unui pedagog şi cărturar cu acţiunea harnică a albinei. Încercând să educe sufletele celor tineri, omul literelor din Antichitatea târzie încearca să recolteze nectarul din florile creaţiei. Marele capadocian recomanda selectivitatea ca discernământ aplicat. Alţi mari dascăli ai lumii antice, precum Augustin din Hippona şi Maxim Mărturisitorul, au vorbit bucăţii de lut a umanităţii despre făgăduinţele Cerului. În acest fel, Europa christiana şi-a educat cetăţenii să nu confunde parfumul paradisului cu duhorile unei banale taverne. Cu excepţia unor excese teocratice, între împărăţia Cezarului şi cetatea lui Dumnezeu s-a păstrat distanţă.

În modernitate, însă, o mână de filozofi au ajuns să certe văzduhul în numele vredniciei unui bulgăre de humă. Dorinţa de-a coborî Raiul pe pământ a produs sminteli dureroase. Să ne gândim, bunăoară, la Jean-Jacques Rousseau. Tată a cinci copii abandonaţi prin orfelinate, gânditorul francez a vrut să confere omului de pe stradă un statut angelic. Deşi suntem o plăsmuire din carne, revoltă şi sânge, ne-am trezit încoronaţi peste noapte cu titluri de heruvimi şi serafimi.

După războaiele religioase ale Occidentului a urmat lupta de clasă pregătită după un manual ideologic. Populismul n-a aşteptat prea mult revolta mulţimilor. Orice plebeu decăzut s-a trezit flatat pentru merite imaginare. Persoana umană şi-a pierdut demnitatea instrinsecă. Individul a ajuns să fie tratat la pachet, în funcţie de rolul social pe care-l joacă. Suprinse într-un moment paroxistic, gloatele îmbătate de ură s-au lăsat devorate de pofta criminală. A fost suficient să li se ofere capul unui rege („ţapul ispăşitor”), pentru ca liniştea să revină, vremelnic, la marginea cetăţii. Dintr-o dată, bucătăria intelectualului european a împrumutat instrumentele măcelăriei.

[1] John Adams a fost al doilea preşedinte din istoria Statelor Unite ale Americii. Textul original sună astfel: „I must study politics and war, that my sons may have liberty to study mathematics and philosophy, geography, natural history and naval architecture, navigation, commerce, and agriculture, in order to give their children a right to study painting, poetry, music, architecture, statuary, tapestry, and porcelain.”

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

8 Comentarii

Iulian Arion
10.05.2016, 12:22:44

Un articol: - provocator pentru inteligenţa românească, - moralizator pentru toţi, - profund pentru cei care doresc să se implice în viaţa cetăţii. Primul plus e de la Arion Iulian, mediul rural Ialomiţa.

+1 (1 vot)
Iulian Arion
10.05.2016, 16:56:39

"După Gutenberg, apariţia tiparului a reconfigurat spaţiul public, aşezând dezbaterea direct în paginile gazetei. Libertatea de expresie a făcut din presă a patra putere." Acum suntem într-o situaţie similară. Cartea contribuie la educaţia popoarelor, iar tehnologia informaţiei la responsabilizarea votului exprimat în timp real. Actualul sistem al democraţiei prin reprezentanţi, prin care aceştia se separă de cetăţeni, exercitand suveranitatea poporului în numele grupului ideologic, este un sistem caduc şi reacţionar evoluţiei societăţii. Progresului natural al societăţii i se opune un grup de indivizi din guvern, nealeşi de cetăţeni, care reacţionează negativ prin: - cheltuirea ocultă a banului public, fără un control preventiv - acţiuni directe împotriva fermierilor prin neplata subvenţiei alocate de UE per fiecare hectar agricol, - acţiuni directe împotriva sănătăţii publice prin refuzul de a controla respectarea regulilor autorităţilor de reglementare - acţiuni antieconomice prin refuzul de a face autostrada finanţabilă de UE, dintre Piteşti şi Sibiu, prejudiciind locurile de muncă ale lucrătorilor de la Uzinele Dacia şi nepermiţând sudului României accesul rutier autostrăzile europene. - Menţinerea unei sărăcii generalizate prin îngheţarea salariului minim lunar la un nivel care asigură supravieţuirea individului doar 9 zile după o lună lucrată, deşi România este semnatară a Convenţiei salariului minim elaborată de ILO (Organizaţia Mondială a Muncii - Organism ONU). Majoritatea recunoaşte că este o criză de sistem. Este criza sistemului democraţiei reprezentative în forma actuală. Forma evoluată este puterea votului cetăţenilor de a revoca reprezentantul nedemn, inept, infractor. Este primul pas al democraţiei directe. Izvorul de drept al democraţiei directe este în art. 2 din Constituţia României: Suveranitatea aparţine cetăţenilor şi o exercită prin vot, în cadrul unui referendum sau al alegerilor periodice.

+1 (1 vot)
gigione
10.05.2016, 22:14:19

E un "sau" in art 2. Chestia cu exercitarea directa a suveranitatii nu merge decit la populatii putin numeroase.

PETRE GRIGORESCU .
10.05.2016, 20:01:31

Domnul Mihail Neamţu, el însuşi intelectual public, oare CE FEL de „master-chef” al cărei Mahalale Măcelătoare planificat-re-re-educaţionistă Piteşti MĂCELAR(ind) MODERN o fi fiind ??? Încă şi încă, dovedeşte din plin Cum ( se face Manipulînd-Măcelărind Modern!) Că NU Ştie ce este aceea „O Revoluţie” şi cine o face şi nici cine o îndoctrinează-ideologizează şi cum o instrumentalizează şi o manipulează decenii întregi MĂCELĂRIND TOTUL şi nu de ieri de azi, nici de alaltăieri, şi nici de-un secol, DIN TOTDEAUNA ! Este dificil de ştiut ce fructe şi legume mănîncă Mihail Neamţu de la Gostatul din Grădina Nivelaţiei, dar este limpede că podoabele şi bucăţelele ideologic-revoluţionare pe care le scoate pe „gură” fac parte contondent-împlinit în modul cel mai absolut conform-cloroform cu putinţă, din panoplia manipulărilor „gastronomice” ale creierelor pané intelectuale sfîrîind rău de tot în tăvile pline ochi de uleiuri încinse şi rîncede. Domnul Neamţu nu a învăţat încă şi încă, noţiunile elementare ale adevărurilor Simple şi Esenţiale, vehiculînd zemos şi plin de sos greţos clişee moderne şi slogane inteligente de-un ridicol atrăgător. Domnul intelectual public şi omuleţ politicos politic, nu ştie că „sufletul unei naţii” NU ESTE DELOC măcinat de Gînduri şi cu atît mai mult NU Trebuieşte Absolut Deloc Frecventată „piaţa intelectualilor”. Orice elev de clasa a 7-a din Occident ŞTIE că „piaţa intelectualilor” este ori un Borrdel ori o Coccină ! Numai domnul Mihail Neamţu (se face, încă şi încă, cu inteligenţă intelectuală specifică) că nu ştie. Dar oare „bucătăria intelectualului Român get-beget” oare ce „instrumente” o fi împrumutat ? Şi de cînd ? Şi cum ? Şi de ce ? Şi de la cine ? Domnul Mihail Neamţu nu umblă doar cu usturoiul prin Mahala dar îşi şi mai agită înfierbîntat zglobiu fofîrlica cu care tot umblă încercînd să se dea Mare Gastronom de Orbi şi Urbe.

-1 (3 voturi)
gigione
10.05.2016, 22:15:31

Nea petricaaa, fa lampa mai mica!

Vezi toate comentariile (8)

Modifică Setările