S-au împlinit, pe 4
iunie, trei decenii de la reprimarea sângeroasă a protestelor studenţeşti din
Piaţa Tiananmen. Mă întreb cum o să marcăm, la final de an, treizeci de
ani de la căderea simbolică a comunismului în Europa de Est.
Înainte de orice, este asurzitoare tăcerea liderilor europeni în legătură cu ultima, până acum, zvâcnire de libertate a Chinei. În schimb, aşa cum s-a văzut şi la ultima întâlnire la nivel de miniştri G20 din Japonia, lumea liberă nu are nicio rezervă să facă afaceri cu ultimul imperiu comunist, să îi treacă generos cu vederea abuzurile şi, la rigoare, să îi justifice crimele. Nu este o noutate: interesele financiare iau în calcul victimile oricărui regim, oricât de nedrept, oricât de brutal.
Cu toate acestea, Europa, leagăn al libertăţilor fundamentale, formulate după secole de confruntări, ar fi mai mult decât îndreptăţită să ceară socoteală, să atragă cel puţin atenţia, să păstreze vie memoria celor care au murit pentru propria lor libertate şi, implicit, pentru a noastră. Dar nu. Se preface că nu vede, se învăluie în mantia diplomaţiei, evită confruntarea dintre principii şi practică, devoalând cât de slabi, cât de imorali sunt liderii ei de azi şi, vai!, de mâine. O Europă laşă, ipocrită.
Cele peste o sută de milioane de victime – în cifre: 100.000.000 – ale comunismului din întreaga lume nu sunt, se pare, suficiente pentru a trezi conştiinţa elitei conducătoare a Europei. Dimpotrivă. De la o ţară la alta, în condiţii ascilând între precaritate şi instrumentalizare mercantilă, cultura memoriei este încurajată doar parţial, punctual, ca şi când nu am fi ieşit, simbolic, acum trei decenii, din cea mai cumplită experienţă socială pe care a înregistrat-o lumea până acum.
Cele peste o sută de milioane de victime – în cifre: 100.000.000 – ale comunismului din întreaga lume nu sunt, se pare, suficiente pentru a trezi conştiinţa elitei conducătoare a Europei.
Abandonării funcţiei morale îi corespunde o renaştere a ideologiilor progresiste, atee, dezumanizante, relativizante şi ticăloase care nici măcar în comunism nu au reuşit să se impună până la capăt. Trăim în plin declin. Or, asta se petrece în plină civilizaţie a confortului, a înlesnirilor tehnologice, a condiţiilor ridicate de viaţă lungă şi prosperă, argumente mai mult decât suficiente pentru ilustrarea rupturii dintre materie şi spirit, dintre coajă şi miez, dintre posibilităţi şi vocaţie. Dintre om şi umanitate.
Adauga Comentariu
Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos
Varianta 1
Autentificare cu contul adevarul.ro
Varianta 2
Autentificare cu contul de Facebook
59 Comentarii
Sortare: Cronologic · Dupa popularitate
Să-i reamintim autorului că cele mai mari crime ale comunismului s-au întâmplat taman în ţările ortodoxe, respectiv Rusia şi România. Dar azi, BOR, într-un fel de sindrom Stockholm al frăţietăţii victimă-călău, a devenit o vajnică apărătoare (cam pe bani...) a post-comunismului românesc reprezentat de PSD. Că doar Marx a zis: Iisus Hristos a fost întîiul comunist! Doamne, iartă-mă!
"Abandonării funcţiei morale îi corespunde o renaştere a ideologiilor progresiste, atee, dezumanizante, relativizante şi ticăloase care nici măcar în comunism nu au reuşit să se impună până la capăt."--- Iar noi cei din diaspora facem cozi de mii de oameni si votam, votam, si iar votam USR-PLUS, acest simbol al euro-progresismului, doar datorita fricii de revenire a comunismului. Oare dupa progresism urmeaza din nou comunismul?
Radu Preda "Cu toate acestea, Europa, leagăn al libertăţilor fundamentale, formulate după secole de confruntări" La ce fundamentalisti te gandesti mai domnu Radu ? Adica chiar la fundamentalistii fundamentalisti ?!
Radu Preda "Cele peste o sută de milioane de victime – în cifre: 100.000.000 – ale comunismului din întreaga lume nu sunt, se pare, suficiente pentru a trezi conştiinţa elitei conducătoare a Europei. Dimpotrivă." Si Nazismu fundamentalist European cate victime a facut mai Hans ?!
Radu Preda "Abandonării funcţiei morale îi corespunde o renaştere a ideologiilor progresiste, atee, dezumanizante, relativizante şi ticăloase care nici măcar în comunism nu au reuşit să se impună până la capăt. Trăim în plin declin. Or, asta se petrece în plină civilizaţie a confortului, a înlesnirilor tehnologice, a condiţiilor ridicate de viaţă lungă şi prosperă, argumente mai mult decât suficiente pentru ilustrarea rupturii dintre materie şi spirit, dintre coajă şi miez, dintre posibilităţi şi vocaţie. Dintre om şi umanitate." Mda ! Bine si prostia incomensurabila a unora dintre cei care ar trebui sa faca scolarizare cu sufletele societatii e o mare bariera. Cu spiritele cum ati zice dumneavoastra doct. Ca daca te trezesti sa zici ca lumea noua e si fundamentala in sfarsit dupa multe lupte, si rupta intre materie si spirit cam greu sa perceapa cineva vreo coerenta.
Vezi toate comentariile (59)