Istorie

articolul anterior articolul urmator

Istorie

0
4 Mar 2014 12:51:40
Vica Demici

Istoria se scrie foarte aproape de noi. Acolo unde obişnuiam să plecăm sâmbăta dimineaţa doar ca să coborâm pe scările lui Potemkin spre mare, să zăbovim câteva ore, în linişte, după care să urcăm la Teatrul de Operă unde se dau spectacole cu subtitrare în ucraineană, iar seara târziu să hoinărim pe străzile oraşului până pe Deribasovskaya şi să ne dorim să nu fie mâine încă mult, mult timp.

 

Toate astea ar putea să existe într-o Europă mare şi unită. O Europă în care să mergem când vrem şi oriunde vrem ca să admirăm arta subtitrată în limbi pe care nu le vorbim, dar pe care le simţim şi să ne minunăm de cât de liniştită poate fi marea care nu e în ţara ta, dar care e parte din Europa ta, mare şi unită. 

Toate astea ar fi posibile dacă nu ne-am împiedica mereu de cuierele moştenite din spitalele sovietice de care ne tot agaţă cineva câte un dispozitiv de respiraţie artificială şi ne invită să ne conectăm la el, ca nu cumva să murim de supra-oxigenare a creierului cu prea multă libertate şi fericire.   

Conectată la toate aparatele

Posibile

Condamnată la respiraţie artificială pe viaţă

Şi pe dincolo de viaţă

Readusă şi reluată de la capăt

Înainte de punct şi după

Şi iar de la capăt

Apă!

Un dram de apă

Pe buzele uscate

Aer!

Un sac de aer

Agăţat de cuierul moştenit din spitalul sovietic

De care încă mă împiedic

Toate astea

Între a fi sau a muri

Între a nu fi şi a renaşte

În aşteptările

Dintre Crăciun şi Paşte

Toate astea

Condensate

Într-un singur manual de istorie…

Sforile

Îmi sufocă graiul

Ciorile

Îmi survolează plaiul…

Aer!

Nu-mi ajunge

Aeeeer!

Cine are

Apă?

Un strop de apă

Cerşesc

Într-o limbă stearpă

Cu gura arsă

De frică

Să nu mă topesc până dimineaţă.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

0 Comentarii