Istorii neglijate ale anului 2016

Anul 2016 este, pentru români, anul în care au loc alegeri: locale şi parlamentare. De aceea, mai toate energiile societăţii sunt concentrate pe marginea acestui subiect.

Oraşele, satele noastre sunt astăzi împânzite de corturile, bannerele, flyerele candidaţilor, partidelor. Televiziunile, presa au tonuri ultimative şi, mai ales, titluri incendiare, încât pare că unii jurnalişti, de altfel oameni onorabili, ar fi parte a unei adevărate „divizii” de piromani ori cavaleri ai apocalipsei. Este o Românie în care totul stă sub semnul senzaţionalului, explozivului, loviturilor devastatoare etc. Scad salariile, cresc salariile, se taie pensiile, acoperiţii, ba nu, descoperiţii… Pare a fi o apocalipsă în plină desfăşurare. Cu siguranţă, la finalul anului lucrurile vor sta altfel: noi crize şi apocalipse vor veni... Şi gândul mă duce la o strofă dintr-o magistrală poezie a lui Topârceanu, care, pe undeva, pare a rezuma sforţările noastre cotidiene:

Cine-i?... Ce-i?... Ce-a fost pe-aici?... Ciripesc cu glasuri mici Cinteze şi pitulici Ce să fie? Nu-i nimic. A trecut Acceleratul...

Este campanie electorală! Şi nu este rău, nici nefiresc. Este normalitatea unei campanii, aşa cum au fost multe altele. Că acum va fi altfel, tot ce se poate…

Dincolo de aceste realităţi atotprezente, mai există şi un alt 2016, unul despre care nu se vorbeşte ori este menţionat prea puţin: este anul centenarului intrării noastre în Marele Război. Da, ar trebui să aniversăm / rememorăm, dar noi, se pare, uităm acest fapt şi suntem striviţi de  imperativele cotidianului! Acest lucru se datorează, poate, şi faptului că Marele Război este un moment adesea trecut în paranteze şi mai puţin explorat, dat fiind că următorul război - al Doilea Război Mondial – a ocupat mult timp atenţia tuturor, mai ales a istoricilor.

Ziua de 27 august va marca momentul în care România vechiului Regat a decis să se alăture Antantei într-un război descris, la vremea respectivă, la noi cu numele de Războiul pentru întregirea neamului, iar în spaţiul occidental - drept Marele Război pentru civilizaţie. Raţiunile intrării noastre în război, suferinţele greu de redat în cuvinte ale acelor ani, jertfele umane, eroismul soldaţilor români de pe front şi rezultatele spectaculoase ale acestui moment, materializate prin unirea tuturor românilor din fostele provincii ale imperiilor ţarist şi austro-ungar sunt cunoscute şi nu dorim să insistăm momentan asupra lor.

Cu siguranţă, momentul 27 august trebuie rememorat. El face parte dintr-un şir de evenimente relevante care stau la baza statului român de astăzi şi nu trebuie uitat. Poate unora le displace festivismul care aminteşte de alte vremuri. Sigur, trebuie în toate măsură şi decenţă. Ce frumos ar fi ca pe 27 august, anul acesta, la ora 22:00, timp de câteva minute, pe clădirile importante din toate aşezările ţării să fie proiectate chipurile eroilor locali - soldaţi şi ofiţeri căzuţi pe fronturile Primului Război Mondial şi portretele suveranilor României Mari! Ar fi un omagiu discret, dar şi relevant. Fără costuri mari. Ar presupune doar ca în fiecare comunitate să fie căutate fotografiile eroilor, iar dacă acestea nu există (şi din păcate este o realitate în multe cazuri), măcar numele lor să fie proiectat.

Pentru Guvernul României ar fi simplu să dea o circulară către administraţiile locale în care să ceară noilor/vechilor primari, eliberaţi de presiunile campaniei electorale, să se ocupe de organizarea acestui eveniment. Nu ştiu dacă acest fapt se va întâmpla. Un guvern are multe lucruri de făcut, dar puteţi fi dumneavoastră cei care veţi căuta fotografiile, listele cu numele eroilor, veţi solicita acordul şi implicarea autorităţilor locale pentru desfăşurarea acţiunii, veţi mobiliza comunitatea să participe. Eu aşa voi face la Ploieşti, chiar dacă aici lucrurile sunt „altfel”...

Eroii acelor vremuri trebuie aduşi la lumină şi, mai ales, trebuie să fie văzuţi de noi. Ar fi un moment unic în viaţa noastră şi un omagiu peste timp adus acestora. Nu vom mai vedea, cu altă ocazie, chipurile eroilor noştri proiectate pe clădirile semnificative ale localităţilor româneşti. Cu certitudine nu vom mai prinde bicentenarul Marelui Război!

Ce ziceţi? Se poate?

P.S. Spuneam că există mai multe istorii ale anului 2016. Pentru specialiştii din domeniul istoriei, anul acesta reprezintă un moment important: la Cluj, între 25-28 august, se va organiza un congres al istoricilor români.

Surse foto: România Eroică, 1926; Pentru neam şi ţară. Societatea Ocrotirea orfanilor din război 1916-1924