Istorie

articolul anterior articolul urmator

Iubiri şi palme

1
28 Oct 2020 10:38:53
Doina Ruşti

Nu ştiu dacă vă mai amintiţi că în urmă cu nişte săptămâni vă povesteam despre Radu din Gheboaia, pe care în ianuarie 1794 l-au bătut nişte tâlhari şi l-au lăsat dezbrăcat în zăpadă. Ei bine, printre dosarele cu procese am găsit unul în care este vorba din nou despre creatorul de străchini, Radu din Gheboaia, jud Dâmboviţa.

Aşa se întâmplă cu eroii care rămân în istorie: nu fac cine ştie ce, dar  o mână grijulie notează toate faptele lor, iar alte mâini pun la păstrare hârtiile astea.

De data aceasta este 9 mai 1796, iar Radu a prins obiceiul să vină din ce în ce mai des pe la Bucureşti. A uitat-o pe femeia din Câmpulung, a uitat şi pumnii încasaţi de la Fraţii Bratu. Învârtindu-se pe la Colţea, a-nceput să descopere lumea. Nu departe, cam pe unde este Universitatea de azi, era Mânăstirea Sf. Sava, cu şcoală, cu multe chilii în jur, cu o casă parohială  impozantă în care locuia stareţul Gavril. Pe la statuile de azi se întindea grădina botanică, prin care egumenul se plimba către seară, iar dincolo de ea începea cimitirul, pe unde e Biserica Rusă şi unde începe romanul meu Paturi oculte.

Iar mai într-o parte, de la Facultatea de Istorie, un pic mai jos, curtea mânăstirii  se prelungea, cu pivniţele şi cu o clădire mai mică, în care se vindea vinul - vestitul vin făcut de călugării de la Sf. Sava. Cam pe-aici a ajuns într-o zi Radu, cu străchinile lui şi-a intrat să-şi mai tragă sufletul, dar ochii i s-au lipit imediat de femeia de la tejghea, pe care o chema Voica, adică Voichiţa - pentru apropiaţi, Chiţa. Tânără, măritată cu un samsar de butoaie şi alte recipiente de lemn, aceasta îşi găsise o slujbă bună la mânăstire şi extinsese afacerea cu câteva mese, la care bucureştenii trăgeau la măsea. Magazinul de vinuri se afla aproape lipit de casa lui chir Gavril, stareţul, adică stăpânul întregului loc, un domn în vârstă, ni se spune, deşi nu ştim exact ce însemna asta: e posibil să fi avut un 50, poate un 60 de ani. Purta păr lung şi era plăpând şi cam sclifosit. De unde ştiu? În plângerea pe care o face la mitropolit şi la Palat îşi descrie cuprinzător toată drama: într-o noapte s-a pomenit în casă cu un hăndrălău, anume Radu, din Gheboaia, care l-a luat la bătaie. Mai întâi l-a insultat, i-a spus vorbe grele. Apoi i-a smuls părul şi în cele din urmă i-a spart capul.

E luna mai, iar sângele fierbe. Radu e chemat în faţa mitropolitului, unde îşi recunoaşte imediat faptele. Cinstit, adept al transparenţei totale, am spunea astăzi, el se justifică, i se pare normal ca stareţul să şi-o ia pe cocoaşă, deoarece în aceeaşi seară îl prinsese făcând dragoste cu Chiţa, în spatele magazinului. Popa fugise, iar Radu îl urmărise până în salonul casei parohiale. Prin urmare nu fusese vorba despre vreun act criminal, ci despre o corecţie dictată de dragoste. Chiţa, femeia care vindea vinuri, era iubita lui, zice Radu. Vă mai amintiţi cât suflet a pus în întâlnirea cu femeia din Câmpulung! Prin urmare, îl credem că se îndrăgostise de Chiţa. Cât despre rest, despre legăturile lui concrete cu vânzătoarea de vinuri, aşa avea îndoieli: în fond, Radu din Gheboaia era artist, creator de oale şi străchini, prin urmare un visător pur.

Privind una dintre picurile lui Amedeo Preziosi, pe care o pun mai sus, aproape că-i văd pe toţi patru: în prim-plan Radu şi preotul, de-a dreptul pios, iar în spatele lor - Chiţa şi soţul ei, samsarul care călătoreşte cam mult.

Procesul a durat vreo lună de zile, deşi lucrurile erau clare. Încă de la început nimeni nu se îndoise de Gavril, consemnându-se că era prea bătrân ca să aibă amante. 

 Moruzi, aflat în ultima lună de domnie, pune ca de obicei o rezoluţie foarte chibzuită, în data de 5 iulie a aceluiaşi an: Radu va primi 200 de toiege, exact în locul în care îl agresase pe chir Gavril, dar şi Chiţa va trebui înlăturată din curtea egumenească. Dacă stareţul vrea să-şi vândă vinul, n-are decât să-şi angajeze un vânzător de gen masculin.

 Se vede că de câte ori se îndrăgosteşte, acest Radu de la Gheboaia mănâncă puţintică bătaie, de unde aş trage concluzia că nu avea noroc la femei.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

1 Comentariu

of of
29.10.2020, 10:07:33

Ați rămas ultima oază de frumusețe pe blogurile Adevărul. Citeam cândva Lavinia Bălulescu, Petre Barbu, Andrei Pleșu. Se pare că nu mai avem nevoie e cultură, Exact acum când avem mai mult timp. Asta e.

+1 (1 vot)
Modifică Setările