Lacul Amara, zămislit dintr-un vechi curs al Ialomiţei

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Conform unei lucrări de specialitate, elaborată de un cadru didactic al şcolii din Amara, lacul eponim s-a format pe un vechi curs al râului Ialomiţa, numit Crivaia. Caracteristicile sale unice i-au conferit localităţii rangul de staţiune balneară de interes naţional.

În 1887 lacul avea o concentraţie de săruri de 89,5 g la litru

Suprafaţa lacului s-a mărit de patru ori din 1938 până în prezent (ajungând la 168 ha), conform statisticilor prezentate de Dorina Sandu în monografia localităţii Amara. Depresiunea s-a umplut treptat cu apa provenită din precipitaţii şi din aportul subteran. Se adaugă, de asemenea, şi factorii antropici: în anii 1970, la hotărârea autorităţilor de atunci, a fost construit un canal pentru evacuarea apei în exces. Se evita astfel inundarea terenurilor din apropiere. Această măsură a avut, din nefericire, efecte negative asupra chimismului apei. Astăzi, cu greu, şi în urma unor intervenţii antropice, concentraţia de săruri se menţine în jurul valorii de 11g/l.

Cronologic, calităţile curative ale apelor lacului au fost cunoscute chiar înaintea localităţii

Prima atestare documentară a lacurilor Amara şi Fundata o găsim într-un document emis în data de 8 august 1847. Doctorul judeţului Ialomiţa, Desborn Ştefanovici, cere conducătorilor regiunii să facă demersuri pentru popularizarea apelor minerale ale lacurilor aflate nu departe de Slobozia. Citez: Cele două bălţi sunt în putere a dobândi pătimaşi de boli precum sunt carpetice şi toracice, chiar şi reumatismale.

Boierul Dumitru Seceleanu, artizanul înfiinţării staţiunii balneare Amara

Iniţial o staţiune cunoscută pe plan local, Amara devine la sfârşitul secolului al XIX-lea din ce în ce mai populară. La începutul secolului XX era vizitată de mii de oameni veniţi să-şi curme suferinţele, inclusiv de la Capitală. Moşierul Dumitru Seceleanu, originar din părţile Buzăului, valorifică la maximum potenţialul apelor lacurilor de la Amara, fiind marcat de o experienţă personală: conform memoriilor sale, în anul 1910 a reuşit să se vindece de o paralizie la mâna dreaptă după un tratament cu împachetări cu nămol sapropelic de la Amara. Din iniţiativa sa, se construiesc primele instalaţii balneare iar, pentru un leu de baie mii de oamenii s-au tămăduit graţie iniţiativei sale. (Georgeta Penelea Filitti, de la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, în 2004). În anul 1919 este ales senator de Ialomiţa.

Atmosfera anilor interbelici la Amara

image

La început, amenajările erau rudimentare şi empirice: în căzi de lemn se punea nămol şi deasupra se turna apă încălzită. Stabilimentele de tratament funcţionau în barăci. 

image

După Primul Război Mondial şi-au adus contribuţia antreprenori locali, ce au investit pentru construirea primelor hoteluri şi instalaţii balneare. În 1922 Alexandru Pastia va deschide firma denumită „Instalaţiile cu băi calde Pastia cu pensiune", pe care o va administra împreună cu soţia sa. În anii 1930 concurenţa dintre antreprenori devine acerbă. Se făcea publicitate în presă, iar costul transportului cu trăsurile de la Slobozia era inclus în preţul biletului. Terenurile de pe malul lacului sunt concesionate următorilor: Tase Alexe, Constantin Mircescu şi Nicu Lăzărescu. Mai târziu, Alexandru Primide primeşte, în arendă, de la Ministerul Industriei şi Comerţului, un teren de 10 ha. Acesta se asociază cu Mircescu, fiind înfiinţată firma „La Plantaţie". De partea cealaltă, Tase Alexe concura cu societatea denumită „Sănătatea Nomolul Amara", ce avea în administrare un hotel cu restaurant şi cazino, două plaje, platou de tenis, popicărie.  

Sezonul ţinea de la 1 iunie şi se termina pe data de 20 septembrie. În această perioadă, erau delegaţi şi medici pentru intervenţii şi supravegherea tratamentelor. 

Anul 1949 aduce naţionalizarea acestor societăţi şi stabilimente de tratament. Amara devine o staţiune a sindicatelor, membrilor cooperatori şi a pensionarilor. Comuniştii ridică hoteluri noi, precum şi două complexe balneare, inaugurate la începutul anilor 1970. Proprietari erau UGSR şi UNCAP.

Pell-Amarul, marcă înregistrată

Medicamentul cunoscut sub numele Amar-Pell este invenţia doctorului Ştefan Ionescu-Călineşti, intervievat în paginile monografiei publicate în 2004. Acesta a petrecut două decenii la Amara, renunţând la un post în Bucureşti. Dintre realizările sale se merită a fi menţionată construcţia unei policlinici moderne în staţiune. Medicamentul brevetat de dânsul reprezintă „prima formă omologată injectabilă ce valorifică bioenergetic nămolul”. Conform spuselor acestuia, Amar-Pell-ul a fost promovat în anii 1980 în 120 de state de pe toate meridianele lumii.  

În 1987 primeşte nenumărate distincţii internaţionale ca membru al Societăţilor de Reumatologie şi Recuperare din America de Sud. Participă la punerea în aplicare a unui contract cu un centru de specialitate cu sediul în staţiunea balneară Piriapolis (Uruguay). 6500 de pacienţi din America şi Europa Occidentală vin la tratament la Amara pe parcursul derulării programului (1990-1996).

Doresc să mă implic, atât cât mai trăiesc, în renaşterea lacului Amara, în care am vazut nu o „perlă a Bărăganului”, ci a Europei. (dr. Ştefan Ionescu-Călineşti, în 2004)

O staţiune de interes naţional are un şi sediu al Primăriei pe măsură (FOTO, decembrie 2016)

image
Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite