Istorie

articolul anterior articolul urmator

Locurile memoriei

4
1 Apr 2015 22:11:37
Radu Preda

Recent, am participat, în Polonia, la o întâlnire a responsabililor spaţiilor memoriale din Estul şi Vestul Europei. De aproape un deceniu şi jumătate, la Kreisau, specialiştii în muzeografie schimbă experienţe pe marginea unui subiect care rămâne foarte delicat.

Înainte de toate, memoria reprezintă un patrimoniu fragil. Evenimentele ca atare, straturile succesive, disputele istoriografice, cantitatea şi calitatea martorilor epocii, maturitatea procesului de transmitere a datelor, tentativele periodice de instrumentalizare, amnezia şi indiferenţa – fiecare în parte şi toate acestea la un loc reprezintă elementele unui proces pândit permanent de riscul transformării în opusul său. Cum altfel decât anti-memorie am putea numi rescrierea istoriei, aşa cum s-a petrecut în naţional-socialism şi în comunism?

Libertatea nu este nici ea scutită de pericole. Un muzeu creat imediat după consumarea unei perioade dictatoriale se transformă, fără voie, în spaţiu care documentează mai puţin faptele, oricum oribile, cât mai curând acuzele şi afectele contemporanilor. Avem în acest caz un exerciţiu de răzbunare care, pe termen lung, îngreunează trezirea interesului generaţiilor care nu au trecut prin aceleaşi experienţe. Banal spus, timpul este un ingredient fundamental inclusiv în muzeografie. Mai ales când dorim să păstrăm vie memoria crimelor, abuzurilor şi altor enormităţi, ştiute deja sau nu încă.

Amânarea recuperării şi securizării memoriei istorice nu are nicio scuză. Pledez aici doar împotriva excesului, a simplificărilor şi relativizărilor, indiferent din ce parte ar veni. Or, un memorial sau un muzeu care îşi ratează menirea sunt infinit mai nocive decât absenţa lor. De aceea, insist, timpul are rolul terapeutic pe care îl recunoaştem ca atare în orice terapie. În plus, în ceea ce priveşte trecutul recent comunist, ţările Europei de Est trebuie să aibă în vedere drumul anevoios parcurs de Vest după cel de al doilea război mondial. Europa în întregime are nevoie de memorii reconciliate, nu concurente. 

Legat de politicile memoriale de la noi, nu pot decât să reiau constatarea că suntem în posesia unui preţios consens public că, la un sfert de secol, suntem în punctul care permite abordarea comunismului cât mai seren cu putinţă. Între timp, istoriografia românească, ajutată de arheologia contemporană (forensică), a scos la iveală mecanismele terorii, a stabilit cauzalităţi şi, nu de puţine ori, responsabilităţi cu nume şi prenume. Evident, conceptul muzeal mai are nevoie de o dezbatere intensă, fără pasiuni impure şi fără partizanat. Sper să o avem cât de curând. Die Zeit ist reif.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

4 Comentarii

Marcus
2.04.2015, 12:47:32

Domnule Preda, Accentul pe latura didactica/stiintifica a unui muzeu al comunismului, poate reprezenta inceputul unei abordari a perioadei comuniste care sa starneasca interesul generatiei tinere si fara resentimente din partea dinozaurilor. Demersul din 2014 al IICCMER in acest sens, trebuie promovat in continuare, chiar institutionalizat. Recuperarea memoriei presupune efort colectiv si cat mai generalizat. Cine uita,nu merita, nu-i asa ?

-1 (1 vot)
Tagetes
2.04.2015, 16:33:19

@Marcus un raspuns sincer daca poti, de ce se insista doar pe un muzeu al abuzurilor comunismului?...Nu cumva este o manipulare de genul" uite ce rau era in comunism nu va mai plangeti acum e mai bine". Sunt de acord sa se faca cel mai mare muzeu de pe glob al relelor comuniste cu conditia ca pe aceeasi strada un numar mai incolo sa se faca muzeul mizeriei capitaliste. Cand voi intra intr-un muzeu in care sa vad scris " Eterna memorie celor 10 mii de tarani ucisi pentru ca cereau mamaliga pentru copiii lor" " Omagiu celor 35 de muncitori ucisi cu sange rece la Lupeni in 29 si la Grivita in 33 si celor 50 de copii ramasi orfani" atunci voi fi convins de bune intentii. Pana atunci consider totul o manipulare .

Marcus
2.04.2015, 21:45:04

Tagetes, prietene. Memorialul Sighet este un capitol aparte, bine definit si care nu face obiectul discutiei noastre. In interventia mea faceam referire la recuperarea memoriei prin intermediul unui muzeu, de exemplu scolar, in care sa poti vedea o uniforma de pionier, o cartela de paine sau un radio din vremea respectiva, totul ca material didactic, suport pt lectie. Asta spunea si Iorga, valorificarea elementelor de istorie locala, ca parte a celei nationale. Cu siguranta peste 20 de ani mi ar face placera sa revad obiecte din anii 90, intr un muzeu al tranzitiei sau postrevolutionar.

+1 (1 vot)
rolari
2.04.2015, 18:28:18

memorii reconciliate, nu concurente. Interesant cum vede un poa "memoria" sau poate si istoria unei tari. Sa lasi pe mana popimii istoria este cam prea riscant, istoria va fi si ea 95% ortodoxa - deci idioata, noroc ca adevaratii istorici vor avea un cuvant greu de spus ei si nu popii. Popii sa-si faca istoria lor, ca si limba latina vor disparea cu memoria lor "reconcilianta (!?) sau ... "concurenta" !

+1 (1 vot)
Modifică Setările