Istorie

articolul anterior articolul urmator

Manda

6
15 Apr 2021 14:48:42
Doina Ruşti

Ne aflăm în primăvara lui 1793, pe vremea mitropolitului Filaret, cu puţin înainte ca acesta să cadă în dizgraţia principelui Moruzi. În cancelaria Mitropoliei intră un tip, pe nume Arghir, care-i cere lui Filaret să-l dezlege din căsătoria în care se vedea înlănţuit de mulţi ani.

 Arghir pare un om hotărât, genul căruia nu trebuie să-i ceri multe lămuriri. Totuşi, un motiv trebuia enunţat şi scris în hârţoage pentru posteritate. Iar acesta era unul fără ascunzişuri semantice: Arghir mărturiseşte că n-o mai suportă pe nevastă-sa, Manda.  
 
Nu e vorba despre vreun amantlâc. Omul nu vrea altă femeie. Pur şi simplu se teme că dacă mai stă sub acelaşi acoperiş cu Manda, va fi vărsare de sânge. De fapt, e mai mult de atât: nu vrea să fie însurat, nu mai acceptă să fie bărbat cu nevastă.  
 
Fiecare zi decurge la fel pentru el. Se trezeşte şi dă cu ochii de Manda. Un fum roşu se aşează lin printre lucruri, o otravă care se furişează parşiv, pe lângă divan, pe sub cearşafuri, peste poliţele cu lucruşoare, învăluie şerpeşte clondirele aşezate pe raft, iese pe sub uşă, răbufnind în bucătărie, încât totul, de la bucătura de pâine şi până la smântâna din oală, absolut totul devine roşu, cu un gust amărui, ca floarea de zarzăr. 
 
 Iar în dimineţile lui, toate roşii, Arghir se ridică din pat,  şi-i spune Mandei, cuvânt cu cuvânt, toate amărelile pe care vocabularul lui le-a adunat într-o viaţă. Ea e cârtiţa, e năpârca, e murdăria de pe cămaşă, e bucăţica de carne intrată în putrefacţie, e fâşia din spatele casei, unde se urinează noapte de noapte. Manda e pecinginea aşezat peste feţele zilei, este furunculul ieşit în obraz.  
 
 Dar chiar după ce spune toate cuvintele - despre care se zice că pot schimba lumea -, Manda e tot acolo, în faţa lui. Pune mâna pe bici şi o altoieşte, ceea ce produce o mică victorie: Manda aleargă, se ascunde sub masă şi e nevoit să apuce vătraiul, ca s-o scoată de-acolo. În sfârşit o împinge spre uşă, aruncă în ea cu ce nimereşte, şi, ajutându-se de baston, de pumn şi picioare, în sfârşit o scoate în curte. 
 
Mahalaua se strânge la gard, iar lui Arghir îi trebuie aproape un ceas s-o scoată pe poartă. 
 
Însă nu apucă să-şi bea cafeaua, că Manda, aceeaşi, plină de sânge, cu buza ruptă, reintră pe uşă. 
 
 Zile curg una după alta, iar Arghir duce o luptă acerbă. A încercat toate armele albe, de la bici la cuţit şi chiar la satâr, dar Manda nu vrea să plece, nu se urneşte din casă. 
 
Arghir a depus o plângere la Mitropolie, iar Filaret, după ce-a cercetat situaţia, i-a declarat divorţaţi. 
 
 Însă Manda i-a trimis o scrisoare chiar lui Moruzi, susţinând că n-are bărbat de lăsat: odată legaţi prin jurăminte creştine, era clar că numai moartea îi mai putea despărţi. Ca de obicei, Moruzi e impresionant de argumentele ei creştine şi dă ordin ca Manda să se întoarcă acasă. 
 
 Lui Arghir nu-i rămâne decât să-şi scrie romanul. Ca şi cum scrierea poveştii lui triste ar putea să intereseze pe cineva! Mă rog, el zice că nu scrie din vanitate, ci pentru că îşi doreşte din tot sufletul ca astfel faptele, pe care urmează a le comite, să fie frumuşel puse în cârca lui vodă, care-l obligă s-o suporte pe Manda. E o scriere  de punere în temă, care va ajuta la înţelegerea adevărului, e un roman care cere solidaritate din parte semenilor, măcar a bărbaţilor, dar mai mult decât toate astea, e o operă de incriminare a adevăratului vinovat.  
 
Prin urmare, el scrie negru pe alb, că are de gând s-o strângă pe Manda de gât cu mâinile goale, până când o va vedea scoţând limba, învineţindu-se şi apoi dându-şi sufletul - acel abur ruşu cuibărit în sângele ei. Imediat după acea se va spânzura în cerdac, în aşa fel încât toată lumea să-l vadă şi să înţeleagă de ce e în stare un bărbat care nu mai vrea să fie însurat.   
 
Cu această mărturisire detaliată, v-am spus - un fel de roman, cum tot omul scrie în ziua de azi-, descriind cu acurateţe toate fazele, obiectele şi micile amănunte, s-a înfiinţat în biroul lui Filaret, lăsându-l fără cuvinte.  
 
 În ziua de azi ar fi fost o intenţie criminală, un document care l-ar fi băgat  la răcoare. Dar atunci, în anul 1793, Filaret a trimis o epistolă la Palat, rezumând în câteva fraze intenţiile unui bărbat hotărât, iar vodă, care până atunci îi dăduse dreptate Mandei, i-a făcut şi el vânt, scoţând-o din rolul ei principal. 
 
 Ceea ce mi se pare ciudat e că nu mult după asta s-a produs ruptura între Moruzi şi Filaret, acesta din urmă petrecându-şi ultima parte de viaţă într-o mânăstire, unde credeţi-mă era frig şi pustiu, iar singura mângâiere a ex-mitropolitului exilat a fost amintirea unui fum roşu. 
 
 
PS. M-am hotărât să scriu aici o dată pe lună, întodeauna pe data de 15. Multumesc tuturor celor care mi-aţi scris şi vă sărut! 

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

6 Comentarii

Vanatorul/d.c.
15.04.2021, 20:00:11

Felicitari doamnei Doina Ruști pentru reeditarea volumului „Omulețul roșu” in Italia..! ”Prima ediție a „Omulețului roșu” a beneficiat de elogii în paginile cotidienelor „La Stampa”, „Il Venerdì di Repubblica”, „Il Libero” sau „Il Cittadino”. Reeditarea romanului „L’omino rosso” de Doina Ruști va fi marcată și de un eveniment organizat de Accademia di Romania in Roma, reprezentanță ICR în Italia, la data de 21 aprilie, în cadrul căruia va avea loc o discuție despre carte. La eveniment vor participa Doina Ruști, prof. Roberto Merlo (traducătorul romanului), Sandro Teti, profesori și reprezentanți ai Accademiei. Omulețul roșu a apărut în 2004, la Ed Vremea, fiind reeditat în 2012. În momentul de față se află în curs de apariție la Editura Litera. „Povestea Laurei, personajul principal din «Omulețul roșu», este o aventură în lumea virtuală, explorând tărâmul corupt al visului digital. Orașe enigmatice populate cu pasaje secrete și mesaje indescifrabile, căderi amețitoare în întuneric, căutări suprarenale și zboruri eterice, creaturi monstruoase sau curioase, peisaje străine și tulburătoare, o fetiță, nenăscută încă, care face minuni, o procesiune de pantofi animați, cărări periculoase și o casă albă - toate acestea și multe altele sunt alazarul, pur sentiment al uluirii, un univers halucinat, convulsiv, absurd și o lume coerentă și reală, așa cum doar fantezia înseși poate să fie, o țară a minunilor, electronică, bizară și imprevizibilă, în care Laura se aventurează fermecată și obstinată ca o telematică Alice”, notează profesorul Roberto Merlo, scriitor și traducătorul cărții. DOINA RUŞTI, prozatoare apreciată pentru forța epică, pentru originalitatea și erudiția romanelor sale, a scris trilogia fanariotă, compusă din Homeric (2019), Mâța Vinerii (2017) și Manuscrisul fanariot (2015), dar și alte romane de succes, cu miză socială puternică: Fantoma din moară (2008), Lizoanca (2009), Zogru (2006) s.a. Cel mai recent roman al său este Paturi oculte (2020). Traduse în numeroase limbi de circulație, inclusiv în chineză, scrierile sale s-au bucurat de exegeze și de recenzii laudative în numeroase publicații internaționale. Printre altele, a primit Premiul pentru Proză al Uniunii Scriitorilor din România/2008 și Premiul Ion Creangă, al Academiei Române/2009.” (presă) Personal, sper sa revina asupra deciziei de a publica aici doar o singura data pe luna..! Cu stima si deosebit respect.

-4 (8 voturi)
Mircea Nistor
15.04.2021, 20:37:25

Bine ați revenit cu a voastră măiastră pană .Prima tentație a scurtei dumneavoastră povești ar fi să exclamăm dezolați,precum subofițerul aviator american căzut prizonier la români,care examina toaletele sistem turcesc din lagărul românesc unde fusese internat : " Doamne, da` înapoiați mai sunt oamenii ăștia !" Pe de altă parte,fiindcă la vremea respectivă lipsea din peisajul cultural al Țărilor Române vreo capacitate intelectuală gen John Milton,care să argumenteze magistral instituția divorțului,trebuie să admitem că Mitropolitul Filaret s-a descurcat mai mult decât onorabil, creștinește vorbind : a admis păcatul divorțului, pentru a nu se ajunge la păcatele mai grave ale uciderii și sinuciderii.. Pentru un mitropolit întronizat în vremuri de mare încercare, război,molime, a fost probabil destul de ușor să găsească o decizie de bun-simț, " à la " regele Solomon...După cum înțeleaptă a fost și decizia sa de mai târziu, de a se retrage la mânăstire, după conflictul cu Cezarul pământesc..Ceva aluzii la tema actuală,demiiterea domnului Voiculescu de către micul om mare Cîțu ?!

+1 (1 vot)
Tarnita
16.04.2021, 07:41:00

Cred ca nu ati prezentat scenariul complet . Ma indoiesc sincer ca un Mitropolit a aprobat divortul unui barbat pe motiv ca nu suporta nevasta . Ma indoiesc ca un Voda a dispus expuzarea unei neveste pe motiv ca babatul ei i-a scris ca o strange de gat . Si cel mai tare ma indoiesc ca sotul nu-si suporta femeia pentru ca era pea cuminte, prea buna si prea frumoasa , si mai mult nu mai vrea sa se casatoreasca in veci . Eu zic ca femeia a facut ea ceva , cel mai probabil era o precursoare feminista odioasa . Si atunci da asta explica comporatamentul tuturor celor implicati .

+1 (1 vot)
imsi1 imsi1
17.04.2021, 11:58:47

Oricum mi se pare ca deciziile luate si de voda si de Filaret sunt mult mai judecae decit ale ministrilor USR isti de azi. Poate Dna Rusti ne va arata ca in timpul ciumei nimeni n a dat afara bolnavii de dropica din lazaret ca sa faca loc ciumatilor. Ii multutmim doamnei pt ca ne poarta intr o lume in care faptele sunt normale judecate normal iar termenul de politically correct nu aparuse inca.

-5 (5 voturi)
Sphinx
18.04.2021, 21:34:22

După atâtea titluri ”covid” povestirile dvs sunt o gură de aer proaspăt. Toată stima!

+1 (1 vot)

Vezi toate comentariile (6)

Modifică Setările