Mihaela Martin i-a cantat lui Iosif Sava

Duminica seara, Ateneul Roman a gazduit o pomenire a lui Iosif Sava. Lucru rar in ziua de azi, cand doar ciorile stiu exact ce mai e pe la mormintele marilor nostri oameni de cultura. Sala plina a

Duminica seara, Ateneul Roman a gazduit o pomenire a lui Iosif Sava. Lucru rar in ziua de azi, cand doar ciorile stiu exact ce mai e pe la mormintele marilor nostri oameni de cultura. Sala plina a Ateneului a insemnat deci omagiul cel mai pretios adus patronului Seratelor. Acestei Serate insa i-a lipsit ceva: tocmai Iosif Sava. Poate de aceea momentele muzicale si poetice au fost fie nepotrivite cu atmosfera, fie simandicoase, fie complezente, lipsite de fior, in ciuda prezentei unor muzicieni si actori de renume: Valeria Seciu, Ovidiu Iuliu Moldovan, Ana Felicia Filip, Aurelian Octav Popa s.a. Exceptie au facut doar Irina Petrescu, cu o recitare bine aleasa si emotionanta din Goethe si extraordinara violonista Mihaela Martin, pe care e prima data cand o vad si aud, interpreta plina de forta si finete a nostalgiei ceaikovskiene. Valoarea mi se pare cel mai frumos omagiu pentru Sava. In chiar rolul lui Iosif Sava s-a aflat o distinsa doamna, de care n-am auzit (am aflat ulterior ca s-ar numi Ada Brumaru, critic muzical pesemne) si care a realizat o performanta uluitoare, demna de Fidel Castro: si-a vorbit siesi pe putin 30 de minute neintrerupt, debitand imperturbabila platitudini si panseuri adanci din rezerva proprie, in fata unei audiente binecrescute, care nu putea decat sa tuseasca semnificativ, in loc sa fluiere cum ar fi meritat personaja. De un singur lucru a reusit sa ne convinga: ca Iosif Sava intr-adevar nu mai este...