Mituri ale istoriei militare contemporane: Lipsa aparaturii radio pe tancurile sovietice

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Studiile despre evenimentele militare din trecutul omenirii au fost un subiect atractiv pentru cercetători, deoarece au avut succes la public şi nici aparatul de stat n-a fost indiferent la modul în care au fost expuse faptele politicienilor. Al Doilea Război Mondial a marcat o ruptură brutală în evoluţia popoarelor din Europa şi Asia.

Tabăra învingătoare a încercat în mod deosebit să înfrumuseţeze desfăşurarea faptelor. Ideea de bază ar fi că Aliaţii au avut dreptate în ceea ce au realizat şi că au reuşit să obţină victoria chiar dacă armamentul din dotare a fost inferior în performanţe celui deţinut de forţele Axei.

A apărut astfel legenda despre faptul că tancurile sovietice erau lipsite de aparatură radio şi astfel masele de blindate cu stele roşii n-au fost eficiente în primele luni de război cu forţele germane. Au fost găsite şi unele imagini cu soldaţi sovietici comunicând cu ajutorul unor steguleţe, metodă complet ineficientă în condiţii de ceaţă, ploaie sau întuneric. În plus, luptătorul era complet expus focului armelor infanteriei. Se demonstra astfel că Uniunea Sovietică a fost nepregătită de război, că a fost o ţară paşnică a oamenilor muncii de la oraşe şi sate.

Desecretizarea unor documente de arhivă ne permite astăzi să aflăm noi aspecte ale conflictului mondial şi să înţelegem adevăratele intenţii ale regimurilor politice. S-a putut realiza un tabel incomplet cu producţia de tancuri din URSS până în iunie 1941 şi care, contrar unor afirmaţii oficiale, n-a fost deloc redusă. Dimpotrivă. Ar fi ieşit de pe porţile fabricilor 30.120 de maşini de diferite tipuri, dar cifrele sunt încă departe de adevăr din cauza că producţia pe unii ani este extrem de redusă. Totuşi, vom accepta numărul calculat de către specialiştii ruşi. Au fost asamblate 805 exemplare de T-37 şi T-38, blindate concepute să forţeze cursurile de apă şi care aveau nevoie de comunicaţii rapide cu restul unităţilor şi cu comandamentul. T-26, tanc de sprijinire a infanteriei, a fost produs în 3.958 de unităţi având dotare modernă. Se observă uşor că reprezenta peste 10% din total (13,14%). Iosif Stalin nu punea însă prea mare preţ pe aceste blindate destul de lente pentru un conflict de anvergură europeană sau mondială. Era încântat de tancurile rapide, de viteză, din seria BT. Erau maşinile ideale pentru manevre de încercuire şi pentru realizarea de operaţiuni în adâncimea teritoriului inamic. Au apărut astfel 325 de BT-5  şi 2.017 de BT-7 cu radio. Numai dacă folosim aceste date şi constatăm că legenda lipsei de aparatură radio nu-şi justifică existenţa prin tratatele ştiinţifice.

Ar mai fi câteva motive pentru care maşinile blindate interbelice erau lipsite de echipament radio. Folosirea masivă a motoarelor pe benzină ducea la apariţia vaporilor ce puteau declanşa incendii devastatoare. Se ştie că tocmai vaporii sunt mai periculoşi decât combustibilul lichid în ceea ce priveşte forţa de explozie. Mai mult. Aparatele masive consumau energie electrică şi ocupau prea mult spaţiu din interiorul cutiei blindate. Erau eliminate astfel cantităţi importante de muniţie şi nici echipajul nu avea un minimum de libertate de mişcare. Nici nu se putea monta tehnică modernă pe modelele MS-1 sau T-27 (4.072 exemplare). Echipajele abia aveau loc în cutia blindată şi chiar era greu de găsit luptători pe măsura acestor vehicule cu adevărat spartane.

Citiţi continuarea articolului pe www.historia.ro

Cultură



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite