Muzeul Satului din Vlădeni: o eternă reîntoarcere în trecut

Elevii Şcolii Gimnaziale nr. 1 din oraşul Ţăndărei, în vizită la Muzeul Satului Vlădeni (noiembrie 2015)

„Oameni, tradiţii şi obiceiuri" -este titlul dat expoziţiei permanente, inaugurată în urmă cu cinci luni în clădirea vechii şcoli a comunei Vlădeni. Scopul proiectului a fost acela de a releva adevărata istorie a comunităţilor din Balta Ialomiţei, întreruptă brutal de regimul comunist, cu ale sale planuri nerealiste de sistematizare, respectiv de organizare a agriculturii.

O pleiadă de sate ialomiţene despre care astăzi nu se mai ştie nimic reprezintă bilanţul catastrofal al inundaţiilor din aprilie 1970, produse de apele capriciosului râu Ialomiţa. Locuitorii din Piua Petrii, Bobu, Chioara, Brăiliţa şi Sf. Vasile au fost obligaţi de către autorităţile comuniste să se mute în localităţile învecinate. Locuinţele acestora urmau să dispară sub buldozere, iar bisericele dinamitate. Astăzi, câteva străzi din Vlădeni poartă numele localităţilor desfiinţate în secolul trecut. 

"Chiar înainte de Paşti, în aprilie, au venit apele. La ieşirea din Piua Petrii, apele au rupt digul si au luat-o spre Brăiliţa, Chioara şi până la Chirana. Acela a fost primul val. Apoi au venit apele din mai. Astea din bătrâni se spune ca sunt cele mai rele, periculoase" Jurnalul Naţional, 18 mai 2005, mărturia unuia dintre cei strămutaţi 

Coincidenţă sau nu, tot în acelaşi an insula Ada Kaleh avea să fie înghiţită de apele Dunării. Numai că acolo dezastrul a fost unul controlat. Rezultatul a fost însă acelaşi: două colţuri de paradis au fost sacrificate pentru făurirea societăţii socialiste multilateral dezvoltate.

Nu aş vrea să mă aflu în pielea unuia dintre urmaşii celor evacuaţi silit în urmă cu 46 de ani. Muzeul Satului din Vlădeni a rămas singurul loc în care aceştia mai pot contempla istoria comunităţilor din care se trag. 

Un vast câmp viran se întinde astăzi de la ieşirea din comuna Vlădeni până la pădurea Chirana, pe o distanţă de aproximativ 10 km, de o parte şi de alta a drumului naţional 3B. Revenit după zeci de ani în locurile natale, George Burlacu a trăit un şoc, după cum mărturiseşte în epilogul cărţii publicate în anul 2003. Pătrunzând cu maşina pe un drum de ţară, a încercat să reconstituie imaginar satul natal. Locul unde fusese odinioară siliştea satului era de nerecunoscut, fiind acum acoperit de bălării. 

Comuniştii au dorit ca pe terenurile satelor părăsite să se practice o agricultură intensivă, conform planului pentru întreaga Baltă a Ialomiţei. 

Aceste localităţi se bucurau de o îndelungată istorie, dezvoltându-se pe ruinele aşezării medievale Blagodeşti, denumire pentru care scriitorul George Burlacu din Vlădeni (decedat în 2006) oferea următoare explicaţie: ar fi fost un sat de „blagosloviţi" (binecuvântaţi), oameni care nu au fost atinşi de o epidemie de ciumă ce făcea ravagii în satele din jur, inclusiv străvechiul Târg de Floci, acolo unde au căzut cele mai multe victime.

Mult mai recente, localităţile Bobu şi Sf. Vasile au fost întemeiate la sfârşitul secolului al XIX-lea. Primii locuitori au fost ardeleni împroprietăriţi după Războiul de Independenţă.

Am fost deunăzi la Blagodeşti. Mai bine zis pe locurile în care a fiinţat altădată Blagodeştii[...] o "eternă reîntoarcere", nu în spaţiul fizic, ci în cel metafizic al satului de odinioară, care chiar dacă ar mai exista aievea sunt sigur că n-ar mai fi putut corespunde cu cel imaginar din copilăria mea.    *Epilogul cărţii „Oameni din Blagodeşti" de George Burlacu, scriitor ce a copilărit în satul Chioara

Anul trecut, prin noiembrie, am fost în recunoaştere la muzeul ce fusese inaugurat la începutul toamnei. Ghid mi-a fost doamna bibliotecar Mariana Alexandru, coordonator al activităţilor culturale din localitate. Dânsa s-a ocupat îndeaproape de materializarea dorinţei primarului, Lucian Corlău: aceea de a da o altă întrebuinţare cladirii vechii şcoli, ce stătea să se dărâme. Monografia Vlădeniului a fost scrisă tot datorită eforturilor dumneaei, umblând luni întregi din poartă în poartă pentru a culege informaţii de la satenii mai în vârstă. La plecare, îmi împrumută cartea lui George Burlacu. Mi-o recomandă ca fiind una de referinţă pentru istoria zonei. Peste o săptămână, aveam să revin împreună cu 20 de elevi de la Ţăndărei, încântaţi că i-am scos din monotonia orelor de la clasă.                                                        

Obiectele expuse provin în cea mai mare parte din donaţiile localnicilor. Muzeul este compartimentat pe perioade istorice. Încăperea de la intrare este dedicată artefactelor descoperite pe şantierul arheologic medieval de la Blagodeşti. Lucrările de acolo sunt coordonate de ani buni de către arheologul expert Emilia Corbu de la Muzeul Judeţean Ialomiţa. Celelalte încăperi cuprind obiecte de uz casnic din secolul al XIX-XX, unelte agricole şi de pescuit, documente vechi şi facsimile. Printre personalităţile ce s-au născut la Vlădeni, la loc de cinste este expusă poza lui Rică Răducanu, fost portar al echipei de fotbal Rapid Bucureşti.  

Chiar şi pe holul şcolii din Vlădeni este amenajat un mic muzeu, la iniţiativa doamnei director Cristina Catrina, profesor de istorie. Piesele de rezistenţă sunt câţiva stâlpi din lemn ce au aparţinut bisericii din satul Sf. Vasile, salvaţi în urma dinamitării acesteia în anii '80. 

Bazându-se pe aceeaşi reţetă, profesorul de istorie Jalobă Andrei din comuna vecină, Făcăeni, a inaugurat în decembrie 2015 un muzeu într-o sală a şcolii gimnaziale din localitate, ce are expus un impresionant inventar de monede vechi, medalii, ceasuri, arme vechi şi obiecte de uz casnic, toate donate de către elevi şi părinţii acestora. După ce s-a pensionat, a avut timp la dispoziţie pentru a pune în practică acest proiect. Se plânge că actuala directoare a şcolii "nu prea o duce capul" ca să înţeleagă ce a amenajat dânsul acolo. În realizarea lucrurilor măreţe, vor exista şi piedici. Din fericire, suntem destui care avem puterea de înţelegere necesară. Speranţa mea se leagă de faptul că muzeele din Vlădeni şi Făcăeni nu vor fi ocolite de activităţile extracurriculare ale profesorilor de istorie din judeţ. Avem o istorie locală care merită să fie cunoscută şi de către noile generaţii. 

Citiţi şi:

Oraşul de Floci, dispărut sub apele Dunării şi ale Ialomiţei, în 1775. 

Povestea lui Aurelian Pană: pionier al agriculturii moderne româneşti, torturat pâna la moarte în temniţele comuniste

Învăţământul ialomiţean în perioada interbelică: „Un ministru trecător, care în cele câteva luni cât trece pe la putere, nu are vreme să se preocupe de interesele noastre"

Satul din România întemeiat de marinarii din insula Malta

Preotul Iulian Munteanu, 1948: file din istoria satului Gura Ialomiţei

Lampa de bronz cu cruce bizantină, emblema localităţii Luciu