Nebuna viziune asupra lumii a Kremlinului

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Kremlinul înainte de anul 1918 FOTO wikimedia.org
Kremlinul înainte de anul 1918 FOTO wikimedia.org

În februarie 1946, George Kennan, şef-adjunct al misiunii diplomatice americane la Msocova, a trimis la Washington un raport detaliat cu privire la politica Uniunii Sovietice. Textul, ce avea să rămână în istorie ca Telegrama cea lungă, reprezintă una dintre cele mai bune analize ale politicii URSS şi a viziunii sale asupra lumii.

Ideile formulate de Kennan în această telegramă, ulterior reluate şi într-un raport intitulat The sources of soviet conduct, aveau să stea la baza politicii americane vis-a-vis de Uniunea Sovietică, anume politica de containment.

Telegrama a fost redactată în urma unei cereri adresate de Trezoreria Americană Departamentului de Stat privind explicarea recentului comportament al sovieticilor, anume reticenţa lor în a sprijini FMI-ul şi Banca Mondială. Kennan răspunde pe 22 februarie cu telegrama cea lungă, explicând că problemele sunt prea delicate, prea ciudate şi grele de înţeles, astfel încât e nevoie de o prezentare mai detaliată pentru clarificarea situaţiei.

Textul are cinci părţi:

1. Principalele trăsături ale perspectivei postbelice sovietice.

2. Bazele acestei perspective

George Kennan FOTO wikipedia.org

3. Cum se reflectă această perspectivă în politică la nivel oficial.

4. Reflecţia ei la nivel neoficial.

5. Deducţii practice din perspectiva politcii americane.

Foto dreapta: George Kennan

Redăm aici primele două părţi ale textului.

Principalele trăsături ale concepţiei postbelice sovietice, aşa cum sunt ele promovate de propaganda oficială:

- Uniunea Sovietică încă trăieşte în „încercuirea capitalistă” cu care, pe termen lung, nu poate coexista în pace. După cum spunea Stalin în 1927 în faţa unei delegaţii de muncitori americani, „în cursul dezvoltării viitoare a revoluţiei industriale, vor apărea două centre de importanţă mondială: un centru socialist, ce va atrage în jurul său ţări care tind către socialism, şi un centru capitalist, ce va atrage ţări care tind către capitalism. Bătălia dintre cele două centre pentru comanda economiei mondiale va decide soarta capitalismului şi a comunismului în întreaga lume.”

- Lumea capitalistă este asaltată de conflicte interne, inerente naturii societăţii capitaliste. Aceste conflicte nu pot fi soluţionate prin compromisuri paşnice. Cel mai mare [dintre aceste conflicte] este cel dintre Anglia şi Statele Unite.

- Conflictele interne ale capitalismului generează, în mod inevitabil, războaie. Aceste războaie pot fi de două feluri: războaie intra-capitaliste, între două state capitaliste, şi războaie de intervenţie împotriva lumii socialiste. Capitaliştii deştepţi, ce caută în zadar să evite conflictele interne ale capitalismului, tind către cele din urmă.

- Intervenţia împotriva lumii sovietice , în timp ce ar fi dezastruoasă pentru cei care şi-ar asuma-o, va cauza şi noi întârzieri în progresul socialismului sovietic şi, de aceea, trebuie împiedicată cu orice preţ.

- Conflictele dintre statele capitaliste, deşi reprezintă un pericol şi pentru Uniunea Sovietică, prezintă şi mari posibilităţi pentru avansul cauzei socialiste, mai ales dacă URSS rămâne puternică din punct de vedere militar, unitară din punct de vedere ideologic şi fidelă prezentei sale conduceri geniale.

- Trebuie păstrat în minte faptul că lumea capitalistă nu este toată rea. Pe lângă elementele reacţionare şi burgheze, ea include 1) anumite elemente luminate şi pozitive unite în partide comuniste acceptabile şi 2) anumite alte elemente (acum descrise din motive tactice ca progresiste sau democratice) ale căror reacţii, aspiraţii şi activităţi sunt favorabile intereselor URSS. Acestea din urmă trebuie încurajate şi folosite pentru ţelurile sovietice.

- Dintre elementele negative ale societăţii capitalist-burgheze, cele mai periculoase sunt acelea pe care Lenin le numea falşii prieteni ai poporului, anume socialiştii moderaţi sau liderii social-democraţi (în alte cuvinte, stânga non-comunistă). Ei sunt şi mai periculoşi decât reacţionarii, deoarece aceştia din urmă măcar îşi desfăşoară activitatea sub propriul steag, în timp liderii moderaţi de stânga îi încurcă pe oameni folosind instrumentele socialismului pentru a servi interesele capitalului reacţionar.

Citeşte continuarea pe historia.ro

Cultură



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite