Istorie

articolul anterior articolul urmator

Numele, de exemplu Gheorghe

7
22 Apr 2020 07:53:19
Doina Ruşti

Cum mâine e Sf. Gheorghe, zeu creştin, agrar, războinic şi patron al scrânciobului împodobit cu salcie, profit de ocazie să dedic tuturor celor care poartă acest nume istorisirea de azi.

Dintre multele puteri magice face parte şi aceea de a da nume. A hotărî cum se numesc lucrurile din jur, ca să nu mai zic oamenii, înseamnă de fapt a pune ordine. Numele clarifică, face accesibile locuri, lucruri și mai cu seamă persoane. Cu toate acestea nu oferă siguranţă ori stabilitate pentru că un nume poate fi schimbat, modificat, aglutinat în altele (vezi ce-a păţit Leun!).

O lume străină, în care nu sunt cunoscute numele lucrurilor, inhibă, intimidează și adeseori decide înfrângeri devastatoare. Din contră, lucrurile știute încurajează acţiunea și determină comportamentul dezinhibat al învingătorului.

Nu întâmplător, în mitologia românească, cel care cheamă pe nume nu face doar o invitaţie nevinovată, ci își exercită puterea de a-l înrobi pe cel chemat. A-i spune numele este ca și cum l-ar lăsa fără apărare, descoperit și neputincios.

Dintre multele divinităţi care au această putere, pe lângă strigoi şi strigi, se numără şi Marţolea, o figură insolită, războinică şi seducătoare totodată, legată, ca şi Gheorghe, de primăvară. Descins etimologic de la Marte, zeul războiului, Marţolea este un hibrid, confundat cu zeitatea care patronează ziua de marţi (de marţi seara, cu precădere), dar şi luna Marte & mărţişorul.

Înfăţişarea sa este stranie. Fiinţă hidoasă, are trăsături omeneşti, dar are coarne şi este acoperit cu păr, ceea ce-l face să semene de ţap lânos. Picioarele sunt cabaline: înalte subţiri, copitate. Poate să ia orice formă, deşi cel mai adesea apare ca o bătrână neînchipuit de urâtă şi de rea, fiind slujită cu mare credinţă de către pisici.

Există o grămadă de poveşti înfiorătoare în care Marţolea se îndrăgosteşte de fete şi le mănâncă inima.

În singurătatea munţilor ori prin pădurile în care trăieşte, cântă uneori, iar cântecul este atât de duios încât mişcă inimile cele mai împietrite. Iar această putere de seducţie se prelungeşte în nume, căci ştie să-l şoptească într-un mod special, încât  e greu să nu răspunzi, iar cine răspunde  - e terminat.

O poveste culeasă de Elena Niculiţǎ-Voronca, din zona Tecuciului, spune că Marţolea s-a supărat pe o fată, care nu primea nicio pisică în casă. Cum mama acestei fete tocmai murise,  Marţolea i-a luat înfăţişarea şi-a bătut în uşa fiicei îndoliate, strigând-o pe numele de alint. Iar fata a fost convinsă că mama sa se întorsese din morţi.

Viaţa a intrat în normal, iar Marţolea, cântăreţul crud, avea grijă să-i spună periodic  pe numele. Probabil c-aţi întâlnit oameni care la fiecare două-trei vorbe vă spun pe nume. Să nu credeţi că sunt tâmpiţi! Ci pur şi simplu  au trecut prin şcoala strigoilor sau au citit studii de psihologie.

Revenind la poveste, Marţolea avea un plan clar, voia s-o ucidă pe fată prin opărire, găsind acest lucru foarte amuzant şi o pedeapsă cinstită pentru faptul că nu avea pisici.

Dar la un moment dat s-a întâmplat ceva, un declic, o mică inadvertenţă în fapte, care-a băgat-o pe fată la bănuieli.

Reuşind să-l scoată pe Marţolea din casă, a  făcut două lucruri pe care le ştia din bătrâni: a aşezat în uşă o roată de car, de care  a priponit o… vacă neagră. Este straniu amănuntul ăsta  şi bineînţeles că e greu de închipuit că fata avea pregătită o vacă pentru ocazii ca asta.  Dar nici nu-i exclus. La urma urmelor nu avea pisici, dar poate că îşi luase ca animal de companie o vacă. Iar dacă ne imaginăm vremea arhaică, ar putea fi doar un totem desenat pe uşa închisă.  Un animal jertfit, dat în schimbul unei vieţi omeneşti.

Marţolea s-a resemnat şi s-a întors în pădure, însoţit de pisicile care îl adorau.

Vi-l imaginaţi? Înalt, cu picioare lungi,  elegante, cu faţă de ţap, cântând înfiorător de frumos! Toate aceste zoomorfismele îi deconspiră înrudirea cu faunii şi cu zeităţile silvestre din mitologia greco-latină. Dar spre deosebire de Silen ori de Pan, Marţolea apare ca personaj crud, războinic şi răzbunător, ca zeul Marte, de la care a moştenit numele.

Nu vrea nimeni să-i deseneze portretul?

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

7 Comentarii

Zâna Măseluţă®
22.04.2020, 08:15:14

Între strigoi Doi strigoi, pe înserat Se-ntâlnesc şi stau la sfat: - Frate-meu, ca între fameni, Te întreb: Tu crezi în oameni? epigramă de Romeo Petrasciuc

+3 (3 voturi)
Mircea B.
22.04.2020, 09:11:14

Umblă creanga prin padure, Zâna la cules de mure. Lupu'-o prinde; nici n-o mâncă, nici n-o bate, Doar se-ntreabă si socoate: Pe din față, pe la spate?... epigrama de Mircea B.

+3 (3 voturi)
Zâna Măseluţă®
22.04.2020, 09:45:05

MB Merge Mircea prin pădure Ţopăind pe o ampulă Strânge zmeură şi mure În gură şi în căciulă. ÁMPULĂ, ampule, s. f. 1. Organ de mers la echinoderme.. – Din fr. ampoule. sursa: DEX '09 (2009) adăugată de LauraGellner

+2 (2 voturi)
Adrian Foangǎ
22.04.2020, 08:16:37

Doamna Rusti, noi, romanii, am ramas la naivitati din acestea, cu roata carului si vaca neagra. Pana si intelectualul roman s-a agatat de aceste firimituri populare, nefiind in stare sa evolueze in afara lor, sa creeze ceva mai complex cu mintea lui.

Zâna Măseluţă®
22.04.2020, 08:52:09

Doina Ruşti „Probabil c-aţi întâlnit oameni care la fiecare două-trei vorbe vă spun pe nume. Să nu credeţi că sunt tâmpiţi! Ci pur şi simplu au trecut prin şcoala strigoilor sau au citit studii de psihologie.” Citeste mai mult: adev.ro/q96ac6 Doamnă Doina (cântec dulce) Ne trimiţi iar la... strigoi?! „Profi” lor pot să ne educe Şi pentru SARS-CoV-ul 2?

-1 (1 vot)

Vezi toate comentariile (7)

Modifică Setările