Partizanii libertăţii (IV). Familiile preoţilor care au sprijinit grupul lui Toma Arnăuţoiu. „A născut pe 18 septembrie, în închisoarea Văcăreşti, o fetiţă, Libertatea-Justina“

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Grup de săteni din Nucşoara
Grup de săteni din Nucşoara

Alături de învăţători, preoţii au constituit o altă categorie de intelectuali de la sate care au sprijinit lupta partizanilor anticomunişti din Nucşoara. Trei dintre ei au sfârşit în faţa plutonului de execuţie, în noaptea de 18 spre 19 iulie, la Jilava, iar membrii familiilor şi-au irosit vieţile prin puşcării şi domicilii forţate.

Grupul de luptători anticomunişti condus de Toma Arnăuţoiu a rezistat în Munţii Făgăraşului aproape zece ani. El a fost susţinut atât de simplii ţărani, cât şi de fruntaşii satelor care au înţeles ce înseamnă instaurarea regimului comunist pentru România şi care au sperat până în ultima clipă că ţara nu va rămâne pradă Moscovei. Slujitorii bisericii nu au făcut excepţie. Ei au fost sfătuitori de încredere atât pentru săteni, contribuind la educarea acestora, cât şi pentru partizani.

Documentele consultate în arhiva CNSAS de către Ioana-Raluca Voicu-Arnăuţoiu au scos la lumină atât strădania preoţilor parohi şi a familiilor lor de a-i sprijini pe partizani fără a fi descoperiţi, cât şi repercusiunile la care au fost supuşi după ce Securitatea a reuşit să-i aresteze. Ioana-Raluca Voicu-Arnăuţoiu a reunit poveştile tuturor familiilor într-o expoziţie -„Rezistenţa anticomunistă de la Nucşoara – portrete de familii“. Vernisajul acesteia a avut loc, anul acesta, la Teatrul Naţional din Bucureşti , iar acum se află la Memorialul de la Sighet.

Familia preotului Ioan Constantinescu. În casa lui a fost botezată fiica Mariei Plop şi a lui Toma Arnăuţoiu

ion constantinescu

Preotul Ioan Constantinescu (foto sus) s-a născut în anul 1906, în satul Cerbureni, comuna Valea Iaşului, judeţul Argeş. A fost preot paroh în satul Poenărei, comuna Corbi, judeţul Argeş, timp de aproape 30 de ani. În 1928, s-a căsătorit cu Justina (Iustina) Grigorescu, născută în anul 1912 în comuna Corbi, judeţul Argeş şi decedată în anul 1983, şi au avut trei copii: Iuliana, Cornelia şi Grigore.

Ioan Constantinescu i-a întâlnit prima dată pe fraţii Arnăuţoiu în 1951, când aceştia au ridicat armele şi muniţia care fuseseră ascunse, fără ştirea lui, de cumnatul său, învăţătorul Gheorghe Popescu, în podul bisericii din Poenărei.

Preotul Constantinescu, soţia lui şi fiica lor, Iuliana, născută în anul 1929 şi decedată în anul 2002, aveau să fie, până în 1958, ajutoare şi sfătuitori de încredere ai fraţilor Arnăuţoiu. În casa lor, care era în apropierea adăpostului partizanilor de la Râpele cu brazi, au fost găzduiţi atunci când au fost surprinşi de venirea trupelor de Securitate sau când Maria Plop a fost grav bolnavă. Aici a fost botezată fiica ei şi a lui Toma Arnăuţoiu.

După capturarea fraţilor Arnăuţoiu, Securitatea i-a arestat pe soţii Constantinescu şi pe Iuliana Constantinescu Preduţ. Justina Constantinescu a fost condamnată de Tribunalul Militar, pentru „favorizare”, la 15 ani muncă silnică şi confiscarea averii. A fost eliberată prin decret de graţiere în aprilie 1964.

Iuliana Constantinescu Preduţ era însărcinată în luna a şaptea, în iunie 1958, când a fost arestată la Cobadin, unde era profesoară. A născut pe 18 septembrie, în închisoarea Văcăreşti, o fetiţă, pe care a botezat-o Libertatea-Justina. La puţin timp după naştere, copilul a fost dus de autorităţi într-un orfelinat, de unde a fost recuperat după îndelungate căutări de tatăl ei, inginerul Nicolae Preduţ.

Iuliana Constantinescu Preduţ a fost condamnată în 1959 de Tribunalul Militar la 12 ani de muncă silnică şi confiscarea averii. A fost eliberată prin decret de graţiere în aprilie 1964.

Preotul Ioan Constantinescu a fost condamnat la moarte şi confiscarea averii. A fost executat în noaptea de 18 spre 19 iulie 1959, la închisoarea Jilava.

Familia preotului Ion Drăgoi

ion drăgoi

Preotul Ion Drăgoi (foto sus) s-a născut pe 20 octombrie 1900, în comuna Vâlsăneşti, judeţul Argeş şi era cumnat cu învăţătorul Alexandru Moldoveanu. A fost unul dintre intelectualii comunei Nucşoara, care au contribuit la educarea sătenilor. A fost căsătorit cu Elena Burlănescu şi au avut patru băieţi: Cornel, Ion (Iancu), Constantin şi Liviu.

În anul 1932, preotul s-a înscris în PNŢ, rămânând fidel partidului şi după instaurarea regimului comunist, ceea ce a determinat Securitatea să îl urmărească permanent.

În anul 1950, pentru sprijinul dat grupului de partizani din comuna Nucşoara, a fost judecat şi condamnat de Tribunalul Militar Bucureşti la 5 ani de închisoare corecţională. Va fi arestat din nou pentru aceeaşi „vină” în 1958 şi condamnat la moarte şi confiscarea averii. A fost executat în noaptea de 18 spre 19 iulie 1959, la Jilava.

Fiul său cel mai mare, Cornel, născut pe 20 decembrie 1926 în comuna Nucşoara, era, în 1949, student al Facultăţii de Filologie din Bucureşti, când a fost arestat pentru că a contribuit la organizarea grupului de la Nucşoara. A fost condamnat în 1950 la 7 ani de închisoare corecţională. După terminarea anilor de detenţie, Cornel Drăgoi nu a putut să revină în comuna natală, pentru că i s-a fixat „domiciliu obligatoriu”. În 1959, printr-un ordin semnat de ministrul de Interne, Alexandru Drăghici, i s-a prelungit domiciliul obligatoriu cu încă 3 ani - în comuna Olaru. A revenit la familia sa abia în februarie 1962.

Familia preotului Nicolae Andreescu. Arestat cu complicitatea Departamentului Cultelor

nicolae andreescu

Preotul Nicolae Andreescu (foto sus) s-a născut în anul 1918 în comuna Corbi, judeţul Argeş, şi a fost parohul bisericii din Nucşoara din anul 1950 până la arestarea sa, în anul 1958. A fost căsătorit cu Maria Cujbescu, născută în anul1923, în comuna Corbi, judeţul Argeş, şi decedată în anul 1981. Împreună au avut doi copii, Nicolae şi Mariana.

În vara anului 1951, Toma Arnăuţoiu l-a contactat pe preotul Andreescu, cerându-i sprijinul. Acesta a acceptat fără ezitare. El şi soţia sa i-au ajutat pe partizani timp de mai bine de 7 ani.

Securitatea a aflat de implicarea lui, având acces, prin intermediul microfoanelor montate în casa în care locuiau Ion şi Laurenţia Arnăuţoiu, la discuţiile frecvente ale preotului cu cei doi. Considerând că preotul Andreescu le putea furniza date esenţiale pentru prinderea partizanilor, în martie 1958 Securitatea a hotărât arestarea şi anchetarea lui. Dar, ca şi în cazul Anei Simion, pentru a nu trezi bănuieli, el a fost scos din zona comunei Nucşoara. În conivenţă cu Departamentul Cultelor, Securitatea a organizat trimiterea lui, alături de alţi câţiva preoţi, în Moldova, sub pretextul de a împiedica răspândirea unei secte religioase.

Nicolae Andreescu nu a ajuns la destinaţie. A fost dus la Bucureşti, arestat şi anchetat. La primele anchete a refuzat să recunoască orice legătură cu partizanii, dar, cu naivitate, a avut încredere în colegul său de celulă, iar acesta – omul Securităţii – şi-a informat şefii în legătură cu cele aflate. Cum informaţiile nu erau suficiente pentru elaborarea unui plan de prindere a partizanilor, Securitatea a hotărât să-l reţină dincolo de termenul la care ar fi trebuit să revină acasă din Moldova. Pentru a nu crea suspiciuni, familia Andreescu a fost informată că preotul este internat în spital, având un picior în ghips în urma unui accident de maşină.

Sub presiunea anchetei şi având impresia că Securitatea îl consideră un pion important, Nicolae Andreescu a acceptat să fie internat. A crezut că, în scurt timp, va fi eliberat şi că, odată ajuns acasă, va putea controla situaţia. Cu colaborarea unor medici, a fost pus într-o rezervă împreună cu alţi doi „pacienţi”, care erau, de fapt, agenţi ai Securităţii. Sub supravegherea „colegilor” de rezervă, preotul Andreescu a simulat o stare de normalitate în cursul vizitelor primite de la rude şi cunoscuţi.

Din frânturile de informaţii culese în acest fel, Securitatea a ajuns la concluzia că Grigore Poenăreanu, unul dintre puţinii susţinători ai grupului care nu fuseseră arestaţi, putea fi şantajat datorită vulnerabilităţilor sale şi determinat să colaboreze. Grigore Poenăreanu a semnat un angajament cu Securitatea şi a contribuit, prin trădare, la prinderea fraţilor Arnăuţoiu şi a Mariei Plop, în mai 1958. Securitatea l-a răsplătit pe deplin şi Grigore Poinăreanu nu a făcut nici o zi de închisoare.

În schimb, preotul Nicolae Andreescu a fost condamnat de Tribunalul Militar la moarte şi confiscarea averii. A fost executat în noaptea de 18 spre 19 iulie 1959, la închisoarea Jilava.

Soţia sa, Maria Andreescu, fost condamnată la 15 ani de muncă silnică şi confiscarea averii. A fost eliberată la 23 iunie 1964, prin decret de graţiere.

„3 martie 1958 STRICT SECRET

NOTĂ de discuţiile purtate de numitul ANDREESCU în celulă, luată de Cpt. Enoiu Gheorghe

(…) Este hotărât – spune (Nicolae Andreescu – n.n.) – să nu recunoască nimic în faţa organelor de anchetă, indiferent ce se va întâmpla cu el. (…) Părerea lui este că organele M.A.I. vor să-l recruteze pe el pentru a-i da pe fugari şi dacă lui i se propune acceptă să dea chiar şi în scris acest lucru, însă îi învaţă pe fugari să-şi schimbe imediat domiciliile, spunând organelor M.A.I. că nu poate să pună mâna pe ei. (…) Spune că faptul că s-a procedat cu arestarea lui, cu legenda că este detaşat în Moldova pentru combaterea unei secte, îl face să creadă că organele M.A.I. îi vor da drumul să-i dea pe fugari. (…).

Apoi s-a aşezat pe pat, lângă mine, eu întrebându-l ce se mai aude pe afară, mi-a spus că nu prea multe şi că speranţe de schimbare a situaţiei din ţară nu sunt în momentul de faţă. După această discuţie mi-a spus că el îmi va povesti de ce este arestat, însă dacă mă voi jura că nu sunt omul securităţii. În urma jurământului mi-a spus cele arătate mai sus. (…)”

Familia preotului Victor Popescu

victor popescu

Preotul Victor Popescu (foto sus) s-a născut în anul 1904, în comuna Brăduleţ, judeţul Argeş şi era cumnatul lui Ion şi al Laurenţiei Arnăuţoiu.

A fost arestat şi condamnat în 1959 de Tribunalul Militar la 8 ani de muncă silnică şi confiscarea averii pentru că, în martie 1949, i-a găzduit timp de o zi pe Toma Arnăuţoiu şi Gheorghe Arsenescu, în drumul lor spre Nucşoara. A trecut prin peniteciarele de la Piteşti, Jilava, Galaţi şi Botoşani. A fost eliberat prin decret de graţiere în aprilie 1964.

Fiul preotului Victor Popescu şi al Filofteei, Daniil, născut pe 22 decembrie 1927, în comuna Brăduleţ, judeţul Argeş, pentru vina de a fi ştiut că Toma Arnăuţoiu şi Gheorghe Arsenescu au fost găzduiţi de părinţii lui în 1949, a fost condamnat, în 1959, de Tribunalul Militar la 5 ani de închisoare corecţională şi confiscarea averii.

ilie dragomirescu

Preotul Ilie Dragomirescu, (foto sus) născut pe 23 iulie 1910, în comuna Capul Piscului, judeţul Argeş, era fiul preotului Alexandru Dragomirescu şi al Ecaterinei (născută Arnăuţoiu), sora învăţătorului Ion Arnăuţoiu.

Preot la biserica Sf. Nicolae din Câmpulung, Ilie Dragomirescu a fost în anii ’50 protopop al oraşului. Pentru ajutorul dat grupului, a fost arestat şi condamnat, în 1959, de Tribunalul Militar la 15 ani de muncă silnică şi confiscarea averii. A fost închis în penitenciarele din Piteşti, Jilava, Văcăreşti, Gherla, Giurgeni. A fost eliberat prin decret de graţiere la 28 iulie 1964.

„(…) Am trimis pe Filofteia Băşoiu la Dragomirescu Ilie cu un bilet în care îl rugam să ne dea nişte bani şi informaţii despre părinţii şi fraţii mei.

I-a dat numitei Filofteia Băşoiu suma de 300 lei. L-a întîlnit pe Dragomirescu Ilie la biserică. Mi-a răspuns printr-un bilet în care îmi trimitea veşti despre familia mea.” (Toma Arnăuţoiu – declaraţie conform Procesului verbal de anchetă din 19 decembrie 1958).

Cultură



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite