Istorie

articolul anterior articolul urmator

Poveşti despre Cluj 6.2. Oraşul verde: ce am pierdut în trecut şi ce putem face astăzi pentru viitor

7
11 Aug 2019 01:30:57
Tudor Sălăgean

Mai are Clujul şanse de a deveni un oraş verde, orientat spre viitor, care să asigure locuitorilor săi confortul pe care îl merită? Este o întrebare la care au încercat să răspundă arhitecţii Vasile Mitrea, Dan Clinci şi Alice Florean, invitaţii speciali ai Asociaţiei Vechiul Cluj la cea de a doua întâlnire a sezonului al şaselea a Poveştilor despre Cluj, care a avut în centrul atenţiei zonele verzi ale oraşului şi proiectele legate de ele.

Trecutul poate fi o sursă de inspiraţie pentru viitor, însă asta doar atunci când lecţiile sale sunt înţelese şi asimilate, iar factorii de decizie ai comunităţii nu se preocupă doar de prezentul imediat, ci încearcă să dezvolte strategii de dezvoltare bine articulate. Autorităţile locale au început recent, la Cluj, să înţeleagă importanţa amenajării spaţiilor verzi şi a altor obiective importante prin intermediul concursurilor internaţionale de arhitectură, care asigură o selecţie valorică a proiectelor câştigătoare. În acelaşi timp, de-a lungul timpului au fost pierdute multe şanse, prin ignorarea unor proiecte care, dacă ar fi fost aplicate, ar fi putut transforma oraşul într-un adevărat model european. Despre şansele de viitor şi despre şansele pierdute au vorbit cei trei invitaţi speciali ai celei de a doua întâlnire din acest an a Poveştilor despre Cluj: arhitecţii Vasile Mitrea, Dan Clinci şi Alice Florean, prezenţi pe malul Someşului, pe Plaja Grigorescu, la întâlnirea organizată de Vechiul Cluj în deschiderea festivalului Vamos a la Playa, organizat de Urbannect.

Dan Clinci: concursurile de arhitectură – un pas spectaculos către lumea civilizată

Arhitectul Dan Clinci, unul dintre cei mai importanţi susţinători ai organizării concursurilor internaţionale de arhitectură, a subliniat faptul că acestea au rolul de a conecta Clujul la gândirea europeană, internaţională. Asta este important nu neapărat pentru că alţii sunt mai deştepţi decât noi, ci pentru că ţările din în vestul Europei au fost deja făcute o întreagă serie de greşeli pe care noi ne pregătim să le facem, şi pe care ar trebui să le evităm. Primăria clujeană a acceptat să recurgă la concursul de soluţii, care înseamnă selecţie valorică şi nu selecţie pe considerente financiare. Deocamdată este doar un început, dar este un pas esenţial, e un exemplu pe care ar trebui să îl vedem aplicat în viitor şi în alte domenii. A fost o mare şansă faptul că juriile internaţionale care au analizat proiectele propuse în cadrul competiţiilor organizate la Cluj au eliminat câteva idei nefericite: monorailul din proiectul Someşului şi funicularul de pe Cetăţuie. Aceste două idei nefericite nu au fost, fireşte, agreate de juriile celor două concursuri, care nu le-au mai luat în discuţie. Suntem în plină derulare a proiectului legat de Someş, unde echipa câştigătoare din Spania a prezentat deja proiectul tehnic. Parcul Etnografic din Hoia, Someşul, Parcul Feroviarilor, Cetăţuia sunt proiecte deja adjudecate, care conturează un veritabil inel verde în partea de nord a Clujului. Avem un parcurs verde care îşi propune să înconjoare prin peisaj zona istorică a Clujului, iar asta este o iniţiativă foarte bună.

Proiectul amenajării Someşului a avut de depăşit câteva probleme dificile. În primul rând, râul este destul de sălbatic, are diferenţe mari de debit, care variază de la sub 10 metri cubi pe secundă până la 35 şi uneori la 70 de metri cubi pe secundă. În al doilea rând, Someşul are atât de mulţi stăpâni, încât nimeni nu poate să hotărască ce se întâmplă cu el. Apele Române sunt în proprietatea a tot ceea ce se întâmplă în albia râului, până pe crestele digurilor, dar, din punct de vedere al curăţeniei, râul este administrat de Primăria Municipiului Cluj-Napoca. În schimb, ceea ce se întâmplă cu apa este administrat de Hidroelectrica, care uzinează barajele de mai sus. Nimeni nu este pregătit să dea răspunsuri, toată lumea joacă un ping pong al pasării responsabilităţilor. Din acest motiv, Dan Clinci a propus crearea unui organism comun care să aibă acţionariat din partea acestor instituţii, care să poată în sfârşit să ia o hotărâre.

În ceea ce priveşte cel mai recent concurs organizat la Cluj, cel pentru amenajarea Cetăţuii, acesta a avut 12 soluţii foarte interesante. Soluţia câştigătoare se remarcă, potrivit lui Dan Clinci, prin faptul că propune o intervenţie mai mult decât minimală, care vizează doar însănătoşirea Cetăţuii. Este un proiect care spune: Haideţi să facem curăţenie, să consolidăm, să păstrăm cât mai multe alei, să nu se vadă intervenţia arhitecturală, ba chiar mai mult, are curajul să cureţe o parte din vegetaţie pentru a expune stânca, care până la urmă este o valoare peisageră şi culturală în acelaşi timp.

Concursul închide cercul zonei verzi a oraşului, dar există perspective de dezvoltare şi înspre fosta zonă industrială. În anul 2018, arhitecţii au realizat o hartă a spaţiilor libere din această zonă, fiind identificate nu mai puţin de 65 de locaţii care se află acum în suspendare post-industrială. Aici, consideră Dan Clinci, oraşul ar trebui să intervină, fiind singurul potenţial cumpărător care poate să redestineze spaţiul fără nevoia profitului imediat. Dacă Primăria va avea înţelepciunea de a merge înainte pe acest drum, vom reuşi să construim împreună un oraş a cărui dezvoltare să nu fie realizată doar prin proiecte bazate pe profitul imediat. Un oraş are nevoie şi de spaţii care să fie accesibile tuturor, flexibile, puse la dispoziţia comunităţii.

Pentru Dan Clinci a fost o mare bucurie momentul în care, în 2017, participa la dezbaterile juriului care analiza soluţiile de extindere a Parcului Etnografic, un juriu internaţional, alcătuit din specialişti de prestigiu, prezidat de preşedinta de atunci a Asociaţiei Europene a Muzeelor în Aer Liber, doamna Katarina Frost (Suedia). Acest lucru se întâmpla la doar cinci ani de la expoziţia organizată în aceeaşi sală Reduta, în parteneriat cu Muzeul Etnografic, prin care Ordinul Arhitecţilor şi Urbannect încercau să atragă atenţia asupra importanţei organizării concursurilor de arhitectură, într-un moment în care autorităţilor din Cluj nu părea să le pese de aşa ceva. În 2017, însă, Consiliul Judeţean a devenit şi el un jucător important în acest domeniu, alăturându-se Primăriei, şi permiţând ca soarta proiectelor de dezvoltare ale oraşului să fie hotărâtă de jurii de specialitate care au în vedere valoarea proiectelor, şi nu criteriile financiare. Este un pas spectaculos către lumea civilizată făcut de Primărie şi de Consiliul Judeţean, şi este o notă bună pentru Cluj – chiar dacă, iată, avem şi momente de regres, pentru că proiectul pentru Canalul Morii nu a mai fost atribuit de Primărie prin concurs, ci prin încredinţare directă.

Alice Florean: Proiectul de extindere a Parcului Etnografic şi provocările sale

Când vorbim despre acest proiect, ne referim la 29 hectare spaţiu verde, reprezentând o extindere a Parcului de 14 hectare. Arhitecta, câştigătoarea concursului internaţional de soluţii organizat de Consiliul Judeţean Cluj în anul 2017, a identificat şi o rezervă de 6 hectare pe care, în opinia sa avizată, ar trebui realizată o necesară extindere spre Vest a Parcului Etnografic. Obiectivul cuprinde o serie de dotări pentru Muzeul Etnografic: centru pentru vizitatori, centru administrativ, zonă pentru ateliere şi activităţi didactice. Una dintre dificultăţile proiectului este realizarea unei legături organice între incinta îngrădită şi spaţiul exterior. Pentru aceasta, va fi eliminată circulaţia carosabilă de pe Aleea Muzeului Etnografic, fiind dezvoltată în schimb circulaţia pe strada Nicolae Pătraşcu. Parcul Etnografic va funcţiona împreună cu încă 30 de hectare de parc pentru Prezervarea Biodiversităţii de care se ocupă Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară. În prezent este finalizat studiul de fezabilitate şi expertizele, se lucrează la realizarea Planului Urbanistic Zonal, după care va fi realizat Proiectul Tehnic. Consiliul Judeţean a realizat lucrări de stabilizare de versant în zona în care s-au produs alunecări, iar pentru restul suprafeţelor situaţia este monitorizată permanent. Construcţiile noi sunt propuse, însă, doar în zone considerate stabile. Prin realizarea acestui proiect, Consiliul Judeţean Cluj a intrat într-un joc european al investiţiilor majore în domeniul patrimoniului cultural, devenind, din acest punct de vedere, un reper important pe plan naţional.

Profesorul Vasile Mitrea, memoria vie a urbanismului clujean

Profesorul Vasile Mitrea are o triplă calitate: a excelat în calitate de urbanist, adică de creare a fiinţei urbane cu tot ce se întâmplă în ea, este arhitect şi este, de asemenea, peisagist. Proiectele sale – între care se remarcă cartierele Grigorescu şi Gheorgheni – s-au remarcat întotdeauna prin viziune şi preocupare pentru necesităţile comunităţii. Din nefericire, nu toate au ajuns să fie puse în aplicare.

Potrivit arhitectului Vasile Mitrea, Clujul a avut foarte multe atuuri pentru a deveni un oraş verde, însă o mare parte a acestora s-au pierdut încetul cu încetul. În prezent, faptul că Primăria organizează concursuri de arhitectură reprezintă un mare pas înainte, care a adus Clujul, din acest punct de vedere, înaintea Bucureştiului. Clujul nu pare să aibă însă o strategie în domeniul spaţiilor verzi, după cum nu are nici o strategie nici în domeniul patrimoniului. În prezent, observă Vasile Mitrea, autorităţile locale folosesc termenii în mod inadecvat. Potrivit normelor, un spaţiu verde de până la trei hectare se numeşte scuar, de la trei la 20 de hectare se numeşte grădină publică, şi doar peste 20 hectare este parc. După aceste criterii, în Cluj există un singur parc: Parcul Sportiv al Universităţii, iar Parcul Etnografic va fi al doilea.

Despre un sistem de spaţii verzi s-a vorbit la Cluj, pentru prima dată, în 1975, iar în 1982 a început să fie realizată proiectarea efectivă a acestuia. După 1990, planurile urbanistice au uitat de acest sistem de spaţii verzi. Unul dintre marile parcuri ale Clujului ar fi trebuit să fie Parcul Est, prima propunere în acest sens datând din 1967. Acesta ar fi trebuit să aibă 110 hectare, fiind unul dintre cele mai mari parcuri din ţară. Lucrările efective au început în 1975, când a fost adusă o dragă de la Constanţa, care decapat primul dintre cele cinci lacuri din Gheorgheni. Proiectul a fost însă abandonat din motive financiare.

Vasile Mitrea: „În 1989, Clujul avea 240 ha spaţiu verde cu acces nelimitat, adică cel care trebuie să fie luat în seamă pentru astfel de statistici. Nu putem include în această categorie nici grădinile dintre blocuri, nici cimitirele, pentru că la Cluj cimitirele nu sunt ca acelea din Occident, pentru că sunt foarte înghesuite. Între 1990 şi 2008 au fost dezafectate 19 ha, pentru că s-au făcut benzinării, s-au făcut bănci, magazine, iar Funar a făcut tot felul de cadouri la aceste firme. Dacă facem un bilanţ cu ce s-a adăugat după 1990, o să fim dezamăgiţi. În anul 2000, Clujul avea 6,7 metri pătraţi de spaţiu verde pe cap de locuitor, cu acces nelimitat, în timp ce Piteştiul, de exemplu, era pe locul întâi, având 16 mp. În prezent, avem aproape 7 metri pătraţi pe cap de locuitor, iar reglementarea Uniunii Europene din 2007 spunea că până în 2010 trebuia să avem 20 mp pe cap de locuitor, iar până în 2013 trebuia să avem 26 mp. La un moment dat, domnul Apostu, ca să se înscrie în obligaţiile solicitate de UE, a băgat în intravilan pădurile Făget şi Hoia, ceea ce era o minciună.“

Someşul Mic are 13 afluenţi care străbat Clujul, însă potenţialul imens oferit de aceştia nu a fost avut în vedere. Vasile Mitrea: „Toţi aceşti afluenţi care vin înspre Someş puteau fi opriţi din loc în loc cu baraje, şi în acest fel se creau nişte nuclee cu apă şi vegetaţie. Iar asta ne-ar fi dus înspre acest oraş ecologic. Ce-am făcut noi cu toţi aceştia? I-am canalizat! Ca să fie mai ieftin cartierul Zorilor, s-a băgat deversarea în pârâul care trece prin Grădina Botanică, care şi astăzi miroase foarte urât.“

Potrivit arhitectului Vasile Mitrea, concursul pentru Cetăţuie ar fi trebuit să insiste asupra patrimoniului de categoria A care se află acolo şi asupra redării sale în circuitul public. De asemenea, arhitectul a amintit problemele legate de alunecările de teren care au afectat de-a lungul timpului versantul sudic. În 1890, fostul primar Haller a încercat să facă legătura dintre Parcul Public şi Cetăţuie. S-a făcut pasarela Elisabeta, iar soldaţii din cazarma austriacă au început amenajarea aleii dedicate împărătesei Sissy. În anii 1970 s-a făcut un proiect de consolidare a versantului, în care s-a realizat un sistem de drenuri, care însă trebuia întreţinut permanent. Pentru că acest lucru nu s-a întâmplat, avertizează Vasile Mitrea, ne vom trezi cu probleme foarte mari.

În opinia arhitectului Vasile Mitrea, opinia publică trebuie să amintească autorităţilor locale că acest oraş trebuie să aibă un viitor. Organizaţiile profesionale ale arhitecţilor şi urbaniştilor ar trebui să iasă în public, să organizeze dezbateri referitoare la problemele de dezvoltare a oraşului.

Arh. Vasile Mitrea: „Primăria trebuie să gândească mai departe de ziua de azi, trebuie să se gândească la ziua de mâine!“

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

7 Comentarii

Hoher Herman
11.08.2019, 02:43:21

Romanii sunt cei mai tari la fitze dobitocesti fara nici o imaginatie sauutilitate. Mai ales aia cu "stancile" e mortala.

0 (2 voturi)
Sybil
13.08.2019, 06:34:20

un funicular discret pe Cetatuie ar fi fost foarte bun. Pacat ca o idee buna nu e pusa in practica din cauza inabilitatii unor arhitecti de a gasi solutii functionale si totodata peisagere.

+1 (1 vot)
Sybil
13.08.2019, 06:35:24

mai sunt si oameni cu mobilitate redusa care nu pot urca pe Cetatuie, la ei nu se gandeste nimeni.

+1 (1 vot)
Sybil
13.08.2019, 06:45:26

de monorail pe Somes n-am auzit. Stiu ca pe vremea lui Funar s-a lansat ideea de a avea tunel pe sub dealul Feleacului si monorail care sa lege cartierul Manastur de cartierele Bularia si Iris, respectiv zona industriala din partea de nord a orasului. Somesul navigabil e o idee veche, insa nu monorail.

+1 (1 vot)
Sorin Barbul
13.08.2019, 09:43:41

Ideea era de pe vremea lui Pingelică, a existat și specialistul gata să îl proiecteze, dar „marele Cârmaci” nu a aprobat (Cum să aibă Clujul așa ceva și Bucureștiul nu?!). Așa că specialistul în chestiune și-a pus în aplicare proiectele... la Toronto.

0 (2 voturi)

Vezi toate comentariile (7)