O regulă de aur rămâne şi în epoca electronică: nu tot ce apare pe ecran are corespondent în realitate. Intermedierea, mai rafinată sau mai brutală, între planuri, între ce se arată şi ce există nemijlocit, face din suportul digital o continuare fără fisură a propagandei – scrise, audio sau televizive –, a tehnicilor manipulării, a inducerii în eroare, a entuziasmului interesat, pentru că dirijat, a exploatării unor deziderate legitime în esenţă, dar masiv deturnate. Pe scurt: natura umană, dorinţa ei de naraţiune, este constant abuzată. Banală, constatarea nu este mai puţin adevărată.
Am văzut în ultima vreme diverse tipologii ale noului proletar. Chiar dacă nu mai lucrează la forjă, chiar dacă, între timp, face parte din clasa de mijloc, luptătorul nostru are la îndemână arme teribile, înfricoşătoare: conexiune bună, un calculator, o tastatură care replică în miniatură tiparniţa lui Gutenberg, un mouse agil, anonimitatea sau profilul fals în spatele cărora lupta se dă bărbăteşte, reţele de rostogolire a minciunii, oricât de evidentă, şi de contestare înverşunată a opiniilor diferite. Tot pe scurt: posedaţii de certitudini sunt gata de revoluţie.
Câtă vreme nu vrem să ne vindem, să ne iluzionăm, nu avem niciun motiv serios să cumpărăm propaganda altora.
O asemenea radicalizare, încurajată de noile medii, nu are nimic în comun cu dezbaterea de tip democratic, cu poziţionările argumentate sau cu asumarea unor convingeri ferme, fără teama de a fi – pentru moment, doar mediatic – linşat, demascat, pus fundamental şi definitiv în chestiune. Cu toate acestea, digitalul îşi arată forţa limitată. De la revoluţiile arabe la conflictul din Ucraina, faptul că aflăm, că ştim, că vedem în timp real nu are valoare intrinsecă, nu declanşează ieşirea din criză. Mai curând, o adânceşte, dându-ne însă ciudata satisfacţie de actori implicaţi.
Iată destule motive, la început de an nou, să luăm aminte la câteva sugestii: câtă vreme nu vrem să ne vindem, să ne iluzionăm, nu avem niciun motiv serios să cumpărăm propaganda altora; implicarea nemijlocită, digitală şi non-digitală, în viaţa cetăţii are nevoie de mult discernământ; unanimităţile rămân în continuare suspecte; cu cât imaginea duşmanului pare mai clară, asta nu înseamnă că cea a prietenului este limpede; în fine, proba valorilor face diferenţa dintre înregimentarea noastră în proletariatul digital şi exerciţiul, mereu dificil şi niciodată împlinit total, al libertăţii.
Adauga Comentariu
Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos
Varianta 1
Autentificare cu contul adevarul.ro
Varianta 2
Autentificare cu contul de Facebook
18 Comentarii
Sortare: Cronologic · Dupa popularitate
Tehnologia a demolat imperii vechi de când lumea. Libertatea de exprimare și democrația vor îngropa păuni înfumurați pe care pămânutul nu-i mai suportă.
Nu trebuie sa cumpăram propaganda nimănui dar trebuie sa înțelegem realitatea istorica din cauza căreia suntem azi unde suntem.Criticam comunismul de exemplu,ignorând ca el a fost o renaștere culturală,economică,civilizationala,pentru toate natiile proaste de pe glob.Toti ortodocșii din Europa au ieșit din Evul Mediu cu comunismul.Natii proaste eminamente agrare,au realizat ca singura metoda de capitalizare,fara de care nu exista progres este naționalizarea tuturor resurselor si canalizarea lor in direcții definite de societățile industrializate pe care le luam de etalon.Rusii de exemplu întotdeauna au fost cu ochii pe USA,visând inca din anii 60 sa o ajungă.Noi dorim sa trăim ca in Europa,neglijând aspectul cantității si calității muncii si inovației. Ori istoria îți spune ca o natie de tarani si ciobani analfabeti n-are cum trai la acelasi standard cu una industrializată.
nic, Ce profesie ai?
Proletariatul digital e compus din cei care-si castiga banii postand, adica din postaci. Cei care scriu articole - asa ca autorul - si cei care comenteaza spunandu-si parerea nu fac parte din categoria mai sus mentionata. As compara situatia cu felul in care-si castigau banii securistii, bateau cu parul dar nu erau tapinari: ce meserie urat mirositoare, dar banoasa, atunci si acum.
Epoca digitala face posibila democratia participativa. Societatile conduse de asa zisele elite, sunt niste esecuri: - bunastarea, mediul curat, starea de sanatate publica nu au progresat asa cum speram in urma cu 30-35 de ani, cand procesorele au asigurat accesul fiecarui om la un computer (home computer). Elitele militare au deturnat resursele informatice spre inarmare. Putem vota bugete, oameni in diverse functii, la fel si revoca pe oricine. Nu este revolutie ci evolutie. - internetul si epoca digitala permite oricui sa citeasca orice a scris Odobescu, Alecsandri, Grigore Alexandrescu, Iorga. Fara plata. gratis! Acces gratuit la cunoastere. Bineinteles ca nevrozele, psihozele, cosmarurile unui asa zis intelectual pot fi citite si ele, contrata cost. Toate acestea nu exclud scoala, liceul, universitatea. Doar le completeaza pentru cine doreste. Putem citi operele clasicilor, anticilor. Avem nevoie de operele oamenilor de cultura, doar daca ele servesc adevarului (cunoasterii umane), binelui tuturor, frumosului. Menirea actului de cultura este sa inobileze spiritul uman. Sa-l scoata din zone instinctelor primare sa-l inalte la nivelul sublimului. Trebuie recompensat actul de cultura, iar pensia speciala, la care nu a contribuit, trebuie abolita.
Vezi toate comentariile (18)